ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3764/2011

Asupra cererii

de revizuire de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 571/42/2010, reclamantul l.I.C. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâții M.M.P. și A.N.F.P., ca prin hotărârea ce se va

pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună anularea

concursului din data de 14 - 16 iunie 2010 pentru funcția de inspector șef al I.T.R.S.V.

Ploiești.

Prin

întâmpinarea formulată pârâtele au invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 175 din 21 iulie 2010, a admis excepția inadmisibilității și a

respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul I.I.C. în

contradictoriu cu M.M.P. și A.N.F.P.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că dispozițiile art. 581 C. proc. civ.,

temei juridic invocat de reclamant în susținerea acțiunii, arată că instanța va

putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui

drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente

și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar

ivi cu prilejul unei executări.

Instanța a

apreciat că prin acțiunea de față, anularea concursului, organizat de pârâtă,

se tinde la atacarea unui act administrativ așa cum este el definit prin art. 2,

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât anunțul de concurs este un

act unilateral emis de o autoritate publică în temeiul și în limitele legii, în

vederea realizării sarcinilor, atribuțiilor și competențelor ce-i revin.

Or, fată de

obiectul cererii, a constatat instanța, reclamantul avea la îndemână acțiunea

de drept comun pe calea contenciosului administrativ și respectiv a instituției

suspendării executării actului administrativ reglementare prevăzută de art. 14 -

15 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurentul a

susținut, în esență, că prima instanță nu a avut în vedere organizarea abuzivă

a concursului de către A.N.F.P. în condițiile în care postul de inspector Șef

din cadrul I.T.R.S.V. Ploiești nu este temporar vacant și nu se poate organiza

un concurs pentru un post definitiv în condițiile încălcării legislației în

vigoare.

A mai arătat că

instanța a trecut cu ușurință peste aspectele indicate în acțiune și peste

faptul că este direct lezat de organizarea concursului din data de 14 - 16

iunie 2010, întrucât nu a semnat foaia de lichidare, nu a primit preaviz și nu

poate să participe la concursul organizat de A.N.F.P. întrucât nu îndeplinește

condițiile referitoare la documentele prevăzute de art. 49 din H.G. nr. 611/2008

modificată și completată de H.G. nr. 1173/2008.

A criticat

hotărârea instanței de fond susținând că nu a avut în vedere probatoriile administrate

în dosarul cauzei, și că erau întrunite toate condițiile referitoare la

anularea concursului pentru organizare abuzivă fără respectarea legislației în

vigoare, fapt ce i-a creat un prejudiciu imediat și ireparabil.

În fine a

arătat că o cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ., este

admisibilă și în condițiile în care există judecată asupra fondului.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Prin acțiunea

formulată pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.I.C.

a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună anularea

concursului din data de 14 - 16 iunie 2010 pentru funcția de inspector șef al I.T.R.S.V.

Ploiești.

Potrivit

dispozițiilor art. l alin. (l) și (2) din Legea nr. 554/2004 (l) Orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

(2) Se poate

adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept

al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter

individual, adresat altui subiect de drept.

Deasemenea, în

conformitate cu prevederile art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

„Dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură

civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de

putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în

drepturile sau interesele lor pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării

normelor de procedură civilă se stabilește de instanță cu prilejul soluționării

cauzei”.

Jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție este constantă în ceea ce privește

inadmisibilitatea, în materia contenciosului administrativ, a cererii de

ordonanță președințială reglementată de art. 581 C. proc. civ.

Măsurile ce pot

fi dispuse pe calea ordonanței președințiale sunt incompatibile cu raporturile

de putere dintre autoritățile publice și persoanele vătămate.

În speță, nu

era posibil ca pe calea ordonanței președințiale, instanța de contencios

administrativ să anuleze concursul din data de 14 - 16 iunie 2010 pentru

funcția de inspector șef al I.T.R.S.V. Ploiești, organizat de M.M.P.

Potrivit

dispozițiilor art. 581 C. proc. civ., „instanța va putea să ordone măsuri

vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi

prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea

repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei

executări”.

Având în vedere

obiectul cererii de judecată, respectiv anularea concursului-organizat de

pârâtă, Înalta Curte reține că, de fapt, se tinde la atacarea unui act administrativ

așa cum este el definit de art. 2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

pentru care este prevăzută o procedură specială, prin legea contenciosului

administrativ.

Având în vedere

toate aceste considerente, instanța de control judiciar constată că instanța de

fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, interpretând în mod corect

actul juridic dedus judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză,

astfel că recursul declarat de reclamantă se privește ca nefondat și urmează a

fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de I.I.C. împotriva sentinței nr. 175 din 21 iulie 2010 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat. Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.