ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3764/2011

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 571/42/2010, reclamantul l.I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.M.P. și A.N.F.P., ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună anularea concursului din data de 14 - 16 iunie 2010 pentru funcția de inspector șef al I.T.R.S.V. Ploiești. Prin întâmpinarea formulată pârâtele au invocat excepția inadmisibilității acțiunii. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 175 din 21 iulie 2010, a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul I.I.C.

în contradictoriu cu M.M.P. și A.N.F.P. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că dispozițiile art. 581 C. proc. civ., temei juridic invocat de reclamant în susținerea acțiunii, arată că instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Instanța a apreciat că prin acțiunea de față, anularea concursului, organizat de pârâtă, se tinde la atacarea unui act administrativ așa cum este el definit prin art. 2, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât anunțul de concurs este un act unilateral emis de o autoritate publică în temeiul și în limitele legii, în vederea realizării sarcinilor, atribuțiilor și competențelor ce-i revin.

Or, fată de obiectul cererii, a constatat instanța, reclamantul avea la îndemână acțiunea de drept comun pe calea contenciosului administrativ și respectiv a instituției suspendării executării actului administrativ reglementare prevăzută de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut, în esență, că prima instanță nu a avut în vedere organizarea abuzivă a concursului de către A.N.F.P. în condițiile în care postul de inspector Șef din cadrul I.T.R.S.V. Ploiești nu este temporar vacant și nu se poate organiza un concurs pentru un post definitiv în condițiile încălcării legislației în vigoare.

A mai arătat că instanța a trecut cu ușurință peste aspectele indicate în acțiune și peste faptul că este direct lezat de organizarea concursului din data de 14 - 16 iunie 2010, întrucât nu a semnat foaia de lichidare, nu a primit preaviz și nu poate să participe la concursul organizat de A.N.F.P. întrucât nu îndeplinește condițiile referitoare la documentele prevăzute de art. 49 din H.G. nr. 611/2008 modificată și completată de H.G. nr. 1173/2008. A criticat hotărârea instanței de fond susținând că nu a avut în vedere probatoriile administrate în dosarul cauzei, și că erau întrunite toate condițiile referitoare la anularea concursului pentru organizare abuzivă fără respectarea legislației în vigoare, fapt ce i-a creat un prejudiciu imediat și ireparabil.

În fine a arătat că o cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ., este admisibilă și în condițiile în care există judecată asupra fondului. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin acțiunea formulată pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.I.C. a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună anularea concursului din data de 14 - 16 iunie 2010 pentru funcția de inspector șef al I.T.R.S.V. Ploiești.

Potrivit dispozițiilor art. l alin. (l) și (2) din Legea nr. 554/2004 (l) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Deasemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „Dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță cu prilejul soluționării cauzei”. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este constantă în ceea ce privește inadmisibilitatea, în materia contenciosului administrativ, a cererii de ordonanță președințială reglementată de art. 581 C. proc.

civ. Măsurile ce pot fi dispuse pe calea ordonanței președințiale sunt incompatibile cu raporturile de putere dintre autoritățile publice și persoanele vătămate. În speță, nu era posibil ca pe calea ordonanței președințiale, instanța de contencios administrativ să anuleze concursul din data de 14 - 16 iunie 2010 pentru funcția de inspector șef al I.T.R.S.V. Ploiești, organizat de M.M.P. Potrivit dispozițiilor art. 581 C. proc. civ., „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Având în vedere obiectul cererii de judecată, respectiv anularea concursului-organizat de pârâtă, Înalta Curte reține că, de fapt, se tinde la atacarea unui act administrativ așa cum este el definit de art. 2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru care este prevăzută o procedură specială, prin legea contenciosului administrativ. Având în vedere toate aceste considerente, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, interpretând în mod corect actul juridic dedus judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, astfel că recursul declarat de reclamantă se privește ca nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.I.C. împotriva sentinței nr. 175 din 21 iulie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.