ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3370/2010

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Obiectul acțiunii.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta E.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R., anularea

Ordinului din 24 aprilie 2009 emis de acesta și repunerea sa în funcția

deținută anterior emiterii ordinului, obligarea pârâtului la plata drepturilor

salariale ce îi cuveneau din momentul demiterii la zi, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat faptul că prin ordinul contestat a fost eliberată

abuziv din funcția deținută în baza O.U.G. nr. 37/2009, măsura neavând la bază

indicatori de performanță profesională.

Pârâtul a depus la

dosar întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și

lipsei de obiect.

În susținerea

excepției inadmisibilității, a arătat că în cauză nu s-a îndeplinit procedura

prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând respingerea

acțiunii ca inadmisibilă.

În privința excepției

lipsei de obiect, pârâtul arată că actul administrativ atacat a fost executat

prin eliberarea reclamantei din funcție, acesta fiind epuizat.

Pe fondul cauzei, a

solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin sentința civilă nr.

270 din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și în

consecință a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă, pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile.

Pentru a pronunța o astfel

de soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Instanța sesizată cu

o cerere în anularea unui act administrativ, are obligația să examineze

efectuarea procedurii prealabile, înaintea soluționării cauzei pe fond.

Analizând actele

dosarului, instanța de fond a reținut că, deși reclamanta a susținut că a

îndeplinit procedura prealabilă prin depunerea la dosar a unei facturi însoțită

de o confirmare poștală privind trimiterea memoriului către autoritatea pârâtă,

nu a dovedit că în realitate înscrisul transmis a avut ca obiect contestația

formulată împotriva ordinului atacat și faptul că acesta ar fi ajuns la pârât.

A mai reținut Curtea

de apel că, în cazul în care s-ar admite îndeplinirea respectivei proceduri, oricum

demersul respectiv s-a realizat cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut

de lege, având în vederea data comunicării ordinului (28 aprilie 2009) și data

formulării acțiunii (26 octombrie 2009), iar potrivit alin. (7) al art. 7 din

Legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă în cazul actelor administrative

unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul

prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului

(24 aprilie 2009), reclamanta neproducând dovezi din care să rezultă că s-a

aflat în această situație.

Astfel, judecătorul

fondului a constatat că în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă

astfel cum prevede legea.

Cererea de recurs.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, susține că înainte de a se adresa instanței de judecată, s-a adresat

autorității pârâte la data de 22 octombrie 2009 cu plângere prealabilă, așa cum

rezultă din factura și confirmarea de primire emise de Poșta Română la 22

octombrie 2009 și din împrejurarea că pârâtul a confirmat primirea acesteia la

23 octombrie 2010.

Recurenta citează și

prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii și pe fond anularea ordinului atacat, iar în subsidiar

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Soluția și

considerentele instanței de recurs.

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie

să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în

parte a acestuia.

Iar conform art. 7 alin.

(7) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă în cazul actelor

administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și

peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data

emiterii actului.

Procedura prealabilă

administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la

acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în temenele și

condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea cererii.

În cauză, reclamanta

a susținut că a efectuat procedura prealabilă, însă din înscrisurile invocate

drept dovezi în acest sens nu rezultă că actul transmis pârâtului ar fi avut ca

obiect contestația formulată împotriva ordinului contestat.

Astfel, instanța de

fond sesizată cu judecata acțiunii în anulare, constatând neîndeplinirea

procedurii prealabile, a dispus în mod just respingerea acțiunii ca

inadmisibile, criticile formulate fiind astfel neîntemeiate.

Înalta Curte, constată

că nici în calea de atac recurenta nu a administrat probe în sensul art. 305 C.

proc. civ., prin care să se facă dovada îndeplinirii în termen a procedurii

prealabile conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, în raport

de cele reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de

E.M. împotriva

sentinței civile nr. 270 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.