ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4150/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Ploiești, secția de comercială și de contencios administrativ și

fiscal, și precizată la data de 30 noiembrie 2009, reclamantul A.C.C. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. ca,

prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i calculeze

și să-i

plătească salariul de merit ce i-a fost anulat în mod ilegal,

începând cu data de 01 martie 2009, actualizat cu rata inflației până la

momentul plății efective, să îi se calculeze și să îi înscrie în fișa de

evidență, mențiunile corespunzătoare referitoare la creșterea salariului pe

ultimele șapte luni de activitate, prin acordarea salariului de merit și

obligarea pârâților să dispună calcularea și acordarea atât a pensiei sale de

serviciu, în funcție de salariul de merit obținut, cât și a ajutoarelor ce

urmează a i se acorda.

Reclamantul a invocat

excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului administrației și internelor nr.

S/II/3763 din 16 aprilie 2009 privind anularea salariului de merit pentru

anumite categorii de polițiști.

Prin sentința civilă nr.

59 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

administrativ și fiscal și fiscal:

- a respins excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate a Ordinului ministrului

administrației și internelor nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009, invocata de

pârât, reținând că este admisibilă în raport cu dispozițiile art. 4 din Legea nr.

554/2004;

- a respins excepția de nelegalitate

a Ordinului ministrului administrației și internelor nr. S/II/3763 din 16

aprilie 2009, reținând că în mod legal, față de dispozițiile art. 28 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 360/2002 și având în vedere diminuarea prin O.U.G. nr. 34/2009

a cheltuielilor de personal începând cu luna aprilie 2009, prin ordin pârâtul a

luat măsuri pentru menținerea salariului de merit, care nu este o componentă

obligatorie a salariului de bază, numai pentru personalul angajat în sectoare

sensibile, respectiv „Ordine publică și siguranță națională”;

- a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată de reclamantul A.C.C. î

n

contradictoriu cu pârâtul M.A.

I.;

- a r

espins cererea de intervenție

formulată de C.N.P. –

B.E.C.,

în interesul reclamantului, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că acordarea salariului de merit nu este obligatorie și se

face în anumite condiții, fiind o chestiune de apreciere a conducerii unității

în funcție de rezultatele obținute și pentru cel puțin 30 % din totalul

posturilor.

Ca urmare a

diminuării prin O.U.G. nr. 34/2009 a cheltuielilor de personal la nivelul

ministerului începând cu luna aprilie 2009, prin Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009, au fost

menținute salariile de merit numai pentru personalul din sectorul „Ordine

publică și siguranță națională”.

Instanța a reținut că

reclamantul, care îndeplinea funcția de director adjunct la Liceul Constantin Brâncoveanu din Ploiești, a beneficiat de salariu de merit în anul 2009,

care i-a fost anulat începând cu data de 1 martie 2009, și s-a pensionat la

data de 15 septembrie 2009.

Curtea de apel a mai

constatat că reclamantului nu i-a fost retras salariul de merit din motive

imputabile, ci din cauza lipsei fondurilor bugetare și cu respectarea

dispozițiilor art. 57 din O.G. nr. 38/2003, potrivit cărora salarizarea și

acordarea altor drepturi bănești cuvenite polițiștilor se realizează în limita

fondurilor bugetare aprobate anual.

Pentru aceleași

argumente, Curtea de apel a respins și

cererea

de intervenție formulată de C.N.P. –

B.E.C., în interesul reclamantului,

cu mențiunea suplimentară că prin nota-raport nr. 219.847 din 21 decembrie 2009

au fost acordate salarii de merit numai pentru luna decembrie 2009.

Împotriva sentinței

civile nr. 59 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și

de administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantul A.C.C. și

intervenientul

C.N.P. –

B.E.C.

A.C.C. a criticat

sentința pentru faptul că a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii,

apreciind că un ordin sau o notă de fundamentare nu poate modifica o lege cum

este statutul polițistului sau o ordonanță de guvern cum este aceea privind

salarizarea polițiștilor.

O.G. nr. 38/2003

prevede că polițiștii pentru rezultate deosebite pot primi un salariu de merit

lunar, de până la 20 % din salariul pentru funcția îndeplinită, prin Ordinul

contestat anulându-se această dispoziție legală.

C.N.P.

–

B.E.C. critică în

recursul formulat aceeași hotărâre judecătorească în principal cu motivația

primului recurs, apreciind că instanța de fond a interpretat greșit

l

egea nr. 360/2002.

Se arată în aceste

motive de recurs că prima instanță și-a motivat hotărârea pe conjunctura

economico - financiară, neanalizând dispozițiile privind salariul de merit care

este acordat în baza Legii nr. 360/2002.

S-a precizat că prin acest ordin

s-au adus grave încălcări și prejudicii financiare privind polițiștii și Curtea

de Apel nu a respectat ierarhia actelor normative, considerând legal actul

administrativ dedus judecății.

De asemenea, instanța s-a pronunțat

asupra excepției de nelegalitate, respingând-o ca nefondată, fără a proceda la

studierea probelor administrate, interpretând eronat voința recurentei.

Recursurile sunt nefondate și vor fi

respinse.

Examinând actele dosarului, motivele

de recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Reclamantul - recurent A.C.C. a solicitat

să i se plătească salariul de merit care i-a fost anulat ilegal, invocând excepția

de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/II 3763/2009. De asemenea, C.N.P. a

formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului, arătând că în mod

nelegal i-a fost retras salariul de merit acestuia.

Referitor la excepția de

nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S II/3763/2009, față de prevederile Legii nr.

360/2002, rezultă următoarele:

Conform art. 28 din Legea nr. 360/2002,

salariul lunar și cel de bază nu cuprind obligatoriu și salariul de merit, care

se acordă pentru merite deosebite. De altfel, A.C.C. l-a și primit, însă

datorită unor măsuri financiar - fiscale și a rectificării bugetare dispuse

prin O.U.G. nr. 34/2009, intimatul a procedat în conformitate cu dispozițiile

legale.

Prin urmare, corect prima instanță a

constatat că excepția de nelegalitate a Ordinului în litigiu nu este

întemeiată, Curtea de Apel neconstatând nici o nelegalitate a actului contestat

vis-à-vis de dispozițiile legale aplicabile în materie. Cheltuielile de

personal s-au diminuat pentru luna aprilie a anului 2009 motiv pentru care

intimatul - pârât a acordat aceste salarii numai pentru personalul angajat în

anumite sectoare privind ordinea publică și siguranța națională.

În ceea ce privește fondul litigiului

și aici, Înalta Curte de Casație și Justiție analizează atât motivele de recurs

formulate de A.C.C. cât și de C.N.P. – B.E.C., rezultă fără posibilitate de

tăgadă că fondurile bugetare pentru anul 2009 s-au diminuat cu suma de 190,3

milioane lei, propunându-se acordarea salariilor de merit în baza legii

bugetului pe anul 2009 doar personalului finanțat la capitolul 61 ianuarie

Recurentul - reclamant a fost

director adjunct la liceul Constantin Brâncoveanu din Ploiești, i s-a acordat

salariu de merit pentru 2009 și apoi i s-a anulat începând cu 1 martie 2009, el

fiind pensionat în septembrie 2009.

Este cert că în condițiile mai sus

arătate salariul de merit s-a acordat numai polițiștilor care au lucrat în

condițiile dificile, recurentul - reclamant nefiind în această situație, căruia

nu i s-a retras acest salariu din vina sa ci din lipsa fondurilor bugetare.

Astfel, dispun și prevederile O.U.G.

nr. 38/2008 în sensul că acordarea drepturilor bănești se face în limita

fondurilor bugetare aprobate pentru M.A.I.

De altfel, recurentul - reclamant

are la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului său, deci poate solicita

anularea Ordinului nr. S II/ 3763/2009, prin aceasta verificându-se de către

instanță, nu pe cale de excepție, ci chiar pe fond, legalitatea actului

administrativ în litigiu.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de A.C.C.

este nefondat și va fi respins.

De asemenea și recursul formulat de

intervenientul C.N.P. – B.E.C. va fi respins în principal pentru aceleași

considerente, cererea de intervenție fiind făcută în interesul recurentului - reclamant

A.C.C. și corect respinsă de Curtea de Apel, avându-se în vedere că datorită

situației financiare, salariile merit nu au putut fi acordate retroactiv nici

personalului în activitate, cu atât mai puțin reclamantului - recurent care era

pensionat.

Așa fiind, în raport de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursurile declarate

de A.C.C. și de C.N.P. – B.E.C., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A.C.C.

și C.N.P. – B.E.C., împotriva sentinței civile nr. 59 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2010.