ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4150/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de comercială și de contencios administrativ și fiscal, și precizată la data de 30 noiembrie 2009, reclamantul A.C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i calculeze și să-i plătească salariul de merit ce i-a fost anulat în mod ilegal, începând cu data de 01 martie 2009, actualizat cu rata inflației până la momentul plății efective, să îi se calculeze și să îi înscrie în fișa de evidență, mențiunile corespunzătoare referitoare la creșterea salariului pe ultimele șapte luni de activitate, prin acordarea salariului de merit și obligarea pârâților să dispună calcularea și acordarea atât a pensiei sale de serviciu, în funcție de salariul de merit obținut, cât și a ajutoarelor ce urmează a i se acorda.

Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului administrației și internelor nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009 privind anularea salariului de merit pentru anumite categorii de polițiști. Prin sentința civilă nr. 59 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de administrativ și fiscal și fiscal: - a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Ordinului ministrului administrației și internelor nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009, invocata de pârât, reținând că este admisibilă în raport cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004; - a respins excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului administrației și internelor nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009, reținând că în mod legal, față de dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 și având în vedere diminuarea prin O.U.G.

nr. 34/2009 a cheltuielilor de personal începând cu luna aprilie 2009, prin ordin pârâtul a luat măsuri pentru menținerea salariului de merit, care nu este o componentă obligatorie a salariului de bază, numai pentru personalul angajat în sectoare sensibile, respectiv „Ordine publică și siguranță națională”; - a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A.C.C. î n contradictoriu cu pârâtul M.A. I.; - a r espins cererea de intervenție formulată de C.N.P. – B.E.C., în interesul reclamantului, ca neîntemeiată. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că acordarea salariului de merit nu este obligatorie și se face în anumite condiții, fiind o chestiune de apreciere a conducerii unității în funcție de rezultatele obținute și pentru cel puțin 30 % din totalul posturilor.

Ca urmare a diminuării prin O.U.G. nr. 34/2009 a cheltuielilor de personal la nivelul ministerului începând cu luna aprilie 2009, prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/II/3763 din 16 aprilie 2009, au fost menținute salariile de merit numai pentru personalul din sectorul „Ordine publică și siguranță națională”. Instanța a reținut că reclamantul, care îndeplinea funcția de director adjunct la Liceul Constantin Brâncoveanu din Ploiești, a beneficiat de salariu de merit în anul 2009, care i-a fost anulat începând cu data de 1 martie 2009, și s-a pensionat la data de 15 septembrie 2009. Curtea de apel a mai constatat că reclamantului nu i-a fost retras salariul de merit din motive imputabile, ci din cauza lipsei fondurilor bugetare și cu respectarea dispozițiilor art. 57 din O.G.

nr. 38/2003, potrivit cărora salarizarea și acordarea altor drepturi bănești cuvenite polițiștilor se realizează în limita fondurilor bugetare aprobate anual. Pentru aceleași argumente, Curtea de apel a respins și cererea de intervenție formulată de C.N.P. – B.E.C., în interesul reclamantului, cu mențiunea suplimentară că prin nota-raport nr. 219.847 din 21 decembrie 2009 au fost acordate salarii de merit numai pentru luna decembrie 2009. Împotriva sentinței civile nr. 59 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantul A.C.C. și intervenientul C.N.P. – B.E.C. A.C.C. a criticat sentința pentru faptul că a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii, apreciind că un ordin sau o notă de fundamentare nu poate modifica o lege cum este statutul polițistului sau o ordonanță de guvern cum este aceea privind salarizarea polițiștilor.

O.G. nr. 38/2003 prevede că polițiștii pentru rezultate deosebite pot primi un salariu de merit lunar, de până la 20 % din salariul pentru funcția îndeplinită, prin Ordinul contestat anulându-se această dispoziție legală. C.N.P. – B.E.C. critică în recursul formulat aceeași hotărâre judecătorească în principal cu motivația primului recurs, apreciind că instanța de fond a interpretat greșit l egea nr. 360/2002. Se arată în aceste motive de recurs că prima instanță și-a motivat hotărârea pe conjunctura economico - financiară, neanalizând dispozițiile privind salariul de merit care este acordat în baza Legii nr. 360/2002. S-a precizat că prin acest ordin s-au adus grave încălcări și prejudicii financiare privind polițiștii și Curtea de Apel nu a respectat ierarhia actelor normative, considerând legal actul administrativ dedus judecății.

De asemenea, instanța s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate, respingând-o ca nefondată, fără a proceda la studierea probelor administrate, interpretând eronat voința recurentei. Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Reclamantul - recurent A.C.C. a solicitat să i se plătească salariul de merit care i-a fost anulat ilegal, invocând excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/II 3763/2009. De asemenea, C.N.P. a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului, arătând că în mod nelegal i-a fost retras salariul de merit acestuia.

Referitor la excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S II/3763/2009, față de prevederile Legii nr. 360/2002, rezultă următoarele: Conform art. 28 din Legea nr. 360/2002, salariul lunar și cel de bază nu cuprind obligatoriu și salariul de merit, care se acordă pentru merite deosebite. De altfel, A.C.C. l-a și primit, însă datorită unor măsuri financiar - fiscale și a rectificării bugetare dispuse prin O.U.G. nr. 34/2009, intimatul a procedat în conformitate cu dispozițiile legale. Prin urmare, corect prima instanță a constatat că excepția de nelegalitate a Ordinului în litigiu nu este întemeiată, Curtea de Apel neconstatând nici o nelegalitate a actului contestat vis-à-vis de dispozițiile legale aplicabile în materie.

Cheltuielile de personal s-au diminuat pentru luna aprilie a anului 2009 motiv pentru care intimatul - pârât a acordat aceste salarii numai pentru personalul angajat în anumite sectoare privind ordinea publică și siguranța națională. În ceea ce privește fondul litigiului și aici, Înalta Curte de Casație și Justiție analizează atât motivele de recurs formulate de A.C.C. cât și de C.N.P.

– B.E.C., rezultă fără posibilitate de tăgadă că fondurile bugetare pentru anul 2009 s-au diminuat cu suma de 190,3 milioane lei, propunându-se acordarea salariilor de merit în baza legii bugetului pe anul 2009 doar personalului finanțat la capitolul 61 ianuarie Recurentul - reclamant a fost director adjunct la liceul Constantin Brâncoveanu din Ploiești, i s-a acordat salariu de merit pentru 2009 și apoi i s-a anulat începând cu 1 martie 2009, el fiind pensionat în septembrie 2009. Este cert că în condițiile mai sus arătate salariul de merit s-a acordat numai polițiștilor care au lucrat în condițiile dificile, recurentul - reclamant nefiind în această situație, căruia nu i s-a retras acest salariu din vina sa ci din lipsa fondurilor bugetare.

Astfel, dispun și prevederile O.U.G. nr. 38/2008 în sensul că acordarea drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate pentru M.A.I. De altfel, recurentul - reclamant are la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului său, deci poate solicita anularea Ordinului nr. S II/ 3763/2009, prin aceasta verificându-se de către instanță, nu pe cale de excepție, ci chiar pe fond, legalitatea actului administrativ în litigiu. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de A.C.C. este nefondat și va fi respins. De asemenea și recursul formulat de intervenientul C.N.P. – B.E.C. va fi respins în principal pentru aceleași considerente, cererea de intervenție fiind făcută în interesul recurentului - reclamant A.C.C.

și corect respinsă de Curtea de Apel, avându-se în vedere că datorită situației financiare, salariile merit nu au putut fi acordate retroactiv nici personalului în activitate, cu atât mai puțin reclamantului - recurent care era pensionat. Așa fiind, în raport de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursurile declarate de A.C.C. și de C.N.P. – B.E.C., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.C.C. și C.N.P. – B.E.C., împotriva sentinței civile nr. 59 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2010.