ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6346/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La

22 iunie 2006, reclamanții C.A. și C.I. au chemat în judecată pe pârâtul

Primarul Orașului Câmpeni, solicitând anularea dispoziției  din anul 2006,

restituirea în natură a terenului de

1

.

340

mp și despăgubiri pentru construcția de 49,27 mp (în prezent demolată) care era

amplasată pe același teren.

Ulterior, reclamanții și-au precizat acțiunea,

învederând că solicită restituirea în natură a terenului liber (inclusiv cel ocupat

de garajele construite în spatele blocului edificat pe acestă suprafață) și obligarea

pârâtului la înaintarea, către Comisia Centrală, a documentației cu propuneri de

despăgubiri (pentru construcția demolată și restul de teren).

În

motivarea acțiunii precizate, întemeiată pe art. 10 și

art. 11 din Legea nr. 10/2001, reclamanții au susținut că:

- prin dispoziția contestată pârâtul le-a

respins cererea de restituire în natură a imobilului preluat de stat pe considerentul

că, în urma unor transformări substanțiale, acest bun a devenit un nou imobil;

- o parte din teren este însă liberă și

le poate fi restituită în natură, ca și suprafața ocupată de mai multe garaje, edificate

abuziv (fără autorizație) ulterior anului 1990.

Tribunalul Alba-secția civilă, prin sentința

nr. 571 din 11 martie 2009, a admis în parte acțiunea precizată, a anulat parțial

dispoziția atacată, a dispus restituirea în natură (în cote de câte ½) a

suprafeței de 209 mp din terenul identificat de expertul S.M., condiționat de rambursarea

diferenței dintre despăgubirile de 13.396 ROL primite în anul 1989 și valoarea construcțiilor

demolate (actualizată cu indicele de inflație), a respins restul pretențiilor și

l-a obligat pe pârât să plătească reclamanților 390 ROL cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- imobilul înscris în CF X1 Câmpeni (compus

din 1.340 mp teren, construcții cu suprafața utilă de 49,27 mp și împrejmuiri de

17 mp), a aparținut reclamanților, în cote egale, de câte ½, fiind expropriat

prin Decretul nr. 235/1988, pentru edificarea unor blocuri și spații comerciale;

- la expropriere, reclamanții au primit

13.396 lei despăgubiri, iar ulterior, statul și-a intabulat dreptul de proprietate

asupra imobilului, care a fost transcris într-o altă carte funciară, respectiv CF

X2;

- prin dispoziția contestată, pârâtul a

respins cererea de restituire în natură și a propus acordarea de măsuri reparatorii

în echivalent, sub forma despăgubirilor, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005,

pe

considerentul că vechile

construcții au fost demolate, iar terenul este ocupat de blocuri de locuințe și

căi de acces;

- potrivit expertizei efectuate în cauză,

pe terenul expropriat există două suprafețe alăturate, una liberă, de 209 mp. (care

poate fi restituită în natură) și alta ocupată de garaje și alei de acces;

- ultima suprafață menționată nu poate

fi restituită în natură deoarece, structural, face parte din perimetrul blocurilor

de locuințe și servește scopului pentru care acestea au fost construite.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă,

prin decizia nr. 204 din 18 decembrie 2009, a respins apelul declarat de reclamanți.

S-a reținut că:

- potrivit completărilor aduse raportului

de expertiză, pe suprafața neconstruită există 3 porțiuni, de 189 mp, 114 mp și

525 mp ocupate de garaje, aleea din fața garajelor și, respectiv, alei, căi de acces

și spații verzi aferente unui bloc de locuințe;

- pârâtul a depus la dosar autorizațiile

de construire a garajelor, iar expertul a precizat că întreaga poițiune de 525 mp

este necesară pentru accesul la bloc;

- în atare situație devin incidente prevederile

art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, atât garajele, cât și căile de acces aferente

făcând parte, structural, din perimetrul blocurilor de locuințe.

Reclamanții au declarat recurs, solicitând

modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, schimbării sentiței

și restituirii în natură a suprafeței de 521 mp.

În motivarea recursului, întemeiat pe

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., reclamanții au susținut că:

- decretul de expropriere nu a fost publicat,

astfel în speță sunt incidente prevederile art. 2 lit. f) și art. 10 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, iar nu ale art. 11 din același act normativ, cum greșit au reținut

instanțele de fond și apel;

- textul pe care îl invocă [art. 10

alin. (3) din Legea nr. 10/2001] prevede restituirea în natură a terenurilor ocupate

de construcții ușoare sau demontabile, cum sunt și garajele în litigiu;

- obligarea lor la restituirea despăgubirilor

primite este nelegală pentru că imobilul a fost preluat abuziv.

Critica referitoare la aplicarea art. 10

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 este fondată deoarece:

- în speță, construcțiile expropriate au

fost integral demolate, iar lucrările pentru care s-a dispus această măsură ocupă

doar parțial terenul preluat abuziv de stat;

- art. 11 alin. (3) și art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 prevăd că în asemenea situații se restituie în natură

și terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile;

- potrivit pct. 10.5 din Normele Metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001, noțiunea de „construcții ușoare sau demontabile"

cuprinde garajele, chioșcurile și altele asemenea, chiar dacă amplasarea lor a fost

autorizată;

- or, față de caracterul imperativ al textelor

menționate, restituirea în natură a suprafețelor ocupate de garaje (189 mp) și aleea

de acces la acestea (114 mp) este obligatorie, existența autorizațiilor de amplasare

a acestor construcții fiind irelevantă.

Cealaltă critică (vizând înlăturarea obligației

de rambursare a diferenței dintre despăgubirile primite la expropriere și valoarea

construcțiilor demolate, actualizată cu indicele de inflație) nu poate fi analizată

deoarece a fost formulată pentru prima oară în recurs, deci „omisso medio".

Așa fiind, conform art. 312 din C. proc.

civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul modificării ultimei hotărâri, admiterii

apelului, schimbării în parte a sentinței și restituirii în natură, către reclamanți,

și a suprafețelor de 189 mp și 114 mp.

Totodată, celelalte dispoziții ale sentinței

vor fi menținute, iar conform art. 274 din C. proc. civ., pârâtul va fi obligat

să plătească reclamanților 3.360 RON cheltuieli de judecată, corespunzător onorariului

de avocat și biletelor de călătorie, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții

C.A. și C.I. împotriva deciziei nr. 204/A din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel

Alba-Iulia, secția civilă.

Modifică decizia recurată în sensul că

admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civilă nr. 571 din 11 martie

2009 a Tribunalului Alba-Iulia, secția civilă.

Schimbă în parte sentința în sensul că

restituie în natură reclamanților și suprafețele de 189 mp și 114 mp teren.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă

pe intimatul pârât Primarul Orașului Câmpeni la plata sumei de 3.360 RON reprezentând

cheltuieli de judecată către recurenții reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.