ÎCCJ, decizie (scj.ro #81792)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81792) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere
de restituire a unei suprafețe de teren expropriat pe care s-au edificat
construcții. Acordarea de despăgubiri. Noțiunea de ”teren liber”
și ”teren liber ce poate fi restituit în natură”.
Cuprins
pe materii :
Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.
Index
alfabetic :
notificare
-
teren liber
-
despăgubiri
Legea
nr. 10/2001, art. 10, art. 11
Din economia Legii 10/2001 se poate observa
că realizarea scopului exproprierii unui imobil
nu are un înțeles restrictiv,
neînsemnând numai amprenta la sol a blocurilor construite, de vreme ce legea nu
permite restituirea în natură în situația în care lucrările
ocupă funcțional întregul teren sau când acesta ar fi afectat unor
amenajări de utilitate publică ale localităților urbane
și rurale.
Sintagma „amenajări de utilitate publică”,
definită de dispozițiile
art.
10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 are în vedere acele
suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile
comunității, respectiv căi de comunicație, dotări
tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi.
Astfel, căile de
comunicație, căminele de vizitare, lampadarele, spațiul de
joacă și spațiul verde constituie amenajări de utilitate
publică, în sensul dispozițiilor legale, fiind destinate accesului
spre locuințe, precum și folosinței normale a ansamblului de
blocuri existent în zonă. Faptul că pe o porțiune de teren nu
există construcții nu este un temei suficient pentru restituirea în
natură a acelui teren, atâta vreme cât el face parte dintr-un spațiu
conceput și amenajat pentru satisfacerea nevoilor comunității.
Așadar, față de
dispozițiile art. 10 alin. 3 și ale art. 11 alin. 3 din Legea
10/2001, este necesar
a se face
distincția între noțiunile de „teren liber” și „ teren liber ce
poate fi restituit în natură”, știut fiind că posibilitatea
restituirii în natură a terenului liber este subordonată
afectațiunii sale.
ICCJ, Secția civilă și
de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4 din 11 ianuarie
2011
Prin sentința
civilă nr. 949/2007 a Tribunalului Alba a fost admisă
contestația formulată de
petenta
A.V.
împotriva dispoziției nr. 430/2004 emisă de Primarul municipiului
Alba Iulia, a fost anulată dispoziția atacată și a fost
obligat pârâtul la emiterea unei noi dispoziții de acordare a
despăgubirilor în condițiile legii speciale pentru suprafața
imposibil de restituit
și de
restituire în natură a suprafețelor identificate prin raportul de
expertiză.
Împotriva acestei
sentințe, a declarat apel Primarul municipiului Alba Iulia, susținând
că în
mod greșit prima
instanță a dispus restituirea în natură a suprafeței de
3043 mp, deoarece prin notificare reclamanta a solicitat acordarea de
despăgubiri pentru întreaga suprafață de 7195 mp, iar nu
restituirea în natură și că, pe de altă parte,
suprafața de 3043 mp nu este liberă, scopul exproprierii fiind atins
prin construirea de blocuri și canale, instalații, alei, spații
verzi, astfel încât dispozițiile art. 11 alin. 3 și 4 din Legea
10/2001 nu au fost încălcate.
Prin decizia nr.
34/2010 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul pârâtului, a schimbat
sentința atacată și a anulat dispoziția nr. 430/2004,
obligând pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care
să propună acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea
în lei la data plății a sumei de 572.103 euro pentru imobilele –
terenuri în suprafață totală de 7.195 mp, care nu pot fi
restituite în natură.
Instanța de apel
a constatat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. 3
și alin.4 din
Legea 10/2001 și, întemeindu-se pe
concluziile raportului de expertiză care a identificat lucrările
realizate pe fiecare suprafață pentru care s-a solicitat restituirea
în natură, a concluzionat că întreaga suprafață de 7195 mp
este afectată de amenajări de utilitate publică în sensul
dispozițiilor Legii 10/2001.
În ceea ce
privește cuantumul despăgubirilor, a stabilit că în raport de
decizia nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
referitoare la neaplicarea dispozițiilor Legii 247/2005 deciziilor sau
dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a acesteia, acesta
este cel din expertiza întocmită la fond, respectiv 572.103 euro,
contravaloarea în lei la data plății.
Împotriva acestei
decizii, a declarat recurs reclamanta.
A invocat motivele de
modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct.9
C.proc.civ
.,
susținând că hotărârea pronunțată în apel cuprinde
motive contradictorii, străine de natura pricinii, atunci când
stabilește, fără legătură cu probele administrate,
că terenul nu ar putea fi restituit în natură.
A susținut
că prin decizia atacată s-a aplicat greșit legea, pentru că
în cauză nu a fost atins scopul exproprierii, respectiv construirea unui
ansamblu de locuințe, realizarea unui spațiu verde sau a unui loc de
joacă neputând fi circumscrise acestui scop. Apreciază că pentru
terenul neafectat de construcții primează regula restituirii în
natură și că numai în mod excepțional se pot acorda
despăgubiri bănești.
Analizând recursul în
limita criticilor formulate, Înalta Curte constată că este nefondat,
pentru considerentele ce succed:
Mai întâi, trebuie
observat că reclamanta a înțeles să invoce și motivul de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7
C.proc.civ
.
Verificând
hotărârea atacată se constată că aceasta nu cuprinde motive
contradictorii ori străine de natura pricinii.
Concluzia
existenței rețelelor electrice și de canalizare ce străbat
terenul a cărui restituire se solicită nu este în contradicție
cu probele administrate, ci se sprijină pe aceste probe. Astfel, după
ce instanța de apel analizează raportul de expertiză dispus a fi
efectuat în rejudecare după casare,
arătând care sunt lucrările realizate pe fiecare parcelă
și reținând că pe fiecare suprafață de teren
există unul sau mai multe cămine de vizitare a rețelelor de
apă și canalizare, dar și lampadare pentru iluminatul public, în
mod firesc a concluzionat că pe teren, în ansamblu său, sunt situate
rețelele pentru a căror vizitare s-au construit căminele, precum
și rețele electrice care alimentează lampadarele.
Pe cale de
consecință, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7
C.proc.civ
. nu va fi primit.
Totodată, ca
nefondată va fi respinsă și critica vizând neatingerea scopului
exproprierii, cu consecința restituirii în natură a terenului
rămas liber.
Potrivit
dispozițiilor art. 11 alin. 3 și 4 din Legea 10/2001:
(3) În cazul în care construcțiile
expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a
dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana
îndreptățită poate obține restituirea în natură a
părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de
construcții noi, autorizate, cea afectată dispozițiilor legale
și altor amenajări de utilitate publică ale
localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii
stabilindu-se în echivalent…(4) În cazul în care lucrările pentru care s-a
dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren
afectat,măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul
imobil.”
Așadar, Curtea
are de analizat proporția în care lucrările pentru care s-a dispus
exproprierea ocupă terenul în litigiu și de
stabilit dacă există teren liber în
sensul vizat de Legea
nr. 10/2001.
Prima
instanță a constatat că din cele patru parcele de teren ce
formează suprafața totală de 7195 mp, pot fi restituite
suprafețe libere de
104 mp, 260 mp,
1287 mp și respectiv 1392 mp, așa cum au fost identificate prin
raportul de expertiză. Verificând raportul de expertiză întocmit
și schița anexată se poate constata că suprafața de
3043 mp, propusă a fi restituită în natură se situează în
mijlocul ansamblului rezidențial format din blocuri, garaje, parcări,
mărginite de străzile Gladiolelor, Dr. Ioan Suciu, Ștefan
Cicio
Pop, Vasile Goldiș, Bulevardul Victoriei,
Bulevardul Revoluției, identificat ca fiind cvartalul din Alba Iulia,
cartierul Cetate.
În completarea acestui
raport de expertiză, expertul a stabilit că lucrările de
sistematizare pe verticală a terenului au fost efectuate cu ocazia
amplasării și construirii blocurilor din cvartal, a aleilor de acces
pietonale și auto, ziduri de sprijin, fântână arteziană,
rețele de iluminat,
rețele de
apă și canalizare,
lucrări efectuate înaintea anului 2005.
În același timp,
a identificat pe fiecare suprafață propusă a fi restituită
cămine de vizitare, lampadare, dar și alei pietonale, trotuare, loc
de joacă pentru copii, etc.
Din economia Legii
10/2001 se poate observa că realizarea scopului exproprierii nu are un
înțeles restrictiv, neînsemnând numai amprenta la sol a blocurilor
construite, de vreme ce legea nu permite restituirea în natură în
situația în care lucrările ocupă funcțional întregul teren
sau când acesta ar fi afectat unor amenajări de utilitate publică ale
localităților urbane și rurale.
Sintagma
„amenajări de utilitate publică”, definită de
dispozițiile
art. 10.3 din Normele
metodologice de aplicare a Legii 10/2001 are în vedere acele suprafețe de
teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile
comunității, respectiv căi de comunicație, dotări
tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi.
Astfel,
căile de comunicație, căminele de vizitare, lampadarele,
spațiul de joacă și spațiul verde constituie amenajări
de utilitate publică, în sensul dispozițiilor legale, fiind destinate
accesului spre locuințe, precum și folosinței normale a
ansamblului de blocuri existent în zonă. Faptul că pe o porțiune
de teren nu există construcții nu este un temei suficient pentru
restituirea în natură a acelui teren reclamanților, atâta vreme cât
el face parte dintr-un spațiu conceput și amenajat pentru
satisfacerea nevoilor comunității.
Așadar, față de
dispozițiile art. 10 alin. 3 și ale art. 11 alin. 3 din Legea
10/2001, este necesar
a se face
distincția între noțiunile de „teren liber” și „ teren liber ce
poate fi restituit în natură”, știut fiind că posibilitatea
restituirii în natură a terenului liber este subordonată
afectațiunii sale. În cauză, restituirea suprafeței de 3043 mp,
situată în centrul acestui ansamblu rezidențial, ar fi de natură
a afecta funcțional spațiul conceput a deservi nevoile
comunității
În același timp,
reamenajarea unui parc, în sensul amplasării unui loc de joacă pentru
copii,
chiar și după
soluționarea notificării reclamantei, nu poate avea semnificația
schimbării destinației terenului expropriat, respectiv nerealizarea
scopului exproprierii.
Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art.
312
C.proc.civ
., Înalta Curte a respins ca nefondat
recursul, cu consecința menținerii deciziei pronunțate în apel.