ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3428/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 75/A/1.022011 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

admis apelul declarat de revizuenții SC E.I. SRL, A.M.A., I.I.C., I.L. și V.M.

împotriva Sentinței civile nr. 657 din 4 mai 2010 a Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații P.P.A.D., P.P.M.,

Municipiul București, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

În consecință, a fost schimbată în parte

sentința, în sensul că a fost disjunsă judecata cererii de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și trimisă spre soluționare

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut, în considerentele deciziei că,

potrivit sentinței apelate, tribunalul a respins ca neîntemeiate cererile de

revizuire fundamentate pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ.

(având ca obiect retractarea Sentinței civile nr. 828/2007 a Tribunalului

București), soluție apreciată ca fiind corectă, față de criticile invocate,

considerate neîncadrabile în textele procedurale menționate.

În ce privește motivul de revizuire

reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a constatat că acesta a fost

dedus judecății printr-o cerere modificatoare a revizuirii inițiale și că în

mod greșit prima instanță a considerat că ar fi depășită prima zi de înfățișare

pentru modificarea în acest sens, cu luarea în considerare a unui temei juridic

nou, a cadrului procesual.

În același timp, față de dispozițiile art.

322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că instanță de revizuire este

Înalta Curte de Casație și Justiție, căreia i-a fost declinată competența pe

acest aspect.

Legal învestită, având în vedere dispozițiile

procedurale anterior menționate, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 aprilie 2011

în Dosarul nr. 1090/3/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, SC

E.I. SRL a dedus judecății, pe temeiul art. 322 pct. 7 . proc. civ.,

solicitarea de revizuire a Deciziei nr. 8018 din 11 decembrie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

susținându-se că aceasta este contradictorie și încalcă autoritatea de lucru

judecat a Deciziei nr. 3129 din 22 iunie 2001 a C.S.J. (care a confirmat

soluția conținută de Sentința civilă nr. 83/1998 a Tribunalului București,

secția a V-a, conform căreia exproprierea imobilului în litigiu s-a realizat în

mod legal).

Verificându-se cu prioritate termenul

înăuntrul căruia a fost promovată calea extraordinară de atac, urmează să se

constate că n-au fost respectate dispozițiile imperative ale legii.

Astfel, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 teza

a II-a C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, care se va socoti,

în situația hotărârilor date de instanțele de recurs, de la pronunțarea ultimei

hotărâri.

În speță, decizia a cărei anulare s-a

solicitat pe calea revizuirii, a fost pronunțată de instanța de recurs la 11

decembrie 2008 (Decizia nr. 8018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală), moment de la care a început să curgă

termenul de o lună pentru a pretinde revizuirea acesteia.

Or, formularea și înregistrarea cererii pe

temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., la data de 13 aprilie 2011, apare în mod

evident cu mult în afara termenului prescris de lege.

Cum termenele de exercitare a căilor de atac

sunt imperative, nerespectarea acestora atrage sancțiunea decăderii părții din

exercițiul căii de atac, conform art. 103 C. proc. civ.

Ceea ce a tranșat instanța anterioară pentru

a justifica soluția de declinare a competenței a fost doar aspectul vizând

învestirea cu respectarea limitelor procedurale date de aprecierea asupra

existenței primei zile de înfățișare (după ce în cauză avusese loc o conexare

de dosare).

Susținerea revizuenților în sensul că asupra

excepției de tardivitate ar exista dezlegarea dată prin decizia de declinare și

că un asemenea aspect n-ar mai putea fi reiterat, întrucât s-ar opune

autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, este neîntemeiată.

Faptul că partea a respectat dispoziția

referitoare la prima zi de înfățișare atunci când și-a completat temeiul

juridic al revizuirii nu înseamnă, implicit, că ar fi respectat și termenul de

exercitare a revizuirii.

În plus, o instanță necompetentă, care nu a

făcut decât să se dezînvestească de soluționarea cererii, nu putea, astfel cum

pretind revizuenții, să tranșeze cu autoritate de lucru judecat chestiunea

referitoare la exercitarea în termen a căii de atac (susținerile acestora

neavând, de altfel, suport în considerentele deciziei la care fac referire).

În consecință, văzând dispozițiile art. 324

alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., cererea de revizuire a fost

respinsă ca tardiv declarată.

Împotriva Deciziei civile nr. 5177 din 15

iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat contestație în

anulare S.C. E.I. SRL, care a susținut următoarele critici:

Se susține că Decizia nr. 8018/2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție este potrivnică Deciziei nr. 3129 pronunțată de

Curtea Supremă de Justiție în Dosarul nr.10058/1997.

Se mai precizează că imobilul din București,

B-dul A., sector 1 a fost expropriat în interes public că numitul P.P.A.D.,

fără a avea vreun drept sau titlu a formulat o acțiune în comparare de titluri

și că prin Sentința civilă nr. 657 din 4 mai 2010 a Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, pentru următoarele

motive:

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în

cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri

judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Obiectul contestației în anulare reglementate

de art. 317 C. proc. civ. îl constituie hotărârile judecătorești rămase irevocabile,

a căror sferă este determinată de dispozițiile art. 377 alin. (2) din același

cod, respectiv, hotărârile pronunțate în primă instanță, fără drept de apel,

nerecurate; hotărârile pronunțate în primă instanță, neatacate cu apel;

hotărârile pronunțate în apel și nerecurate; hotărârile pronunțate în recurs

chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și orice alte hotărâri

care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Obiectul contestației în anulare reglementată

de art. 318 C. proc. civ. îl constituie deciziile pronunțate de instanțele de

recurs, când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale

sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis

din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În speță, hotărârea ce face obiectul

prezentei cereri nu se încadrează în niciuna din categoriile prevăzute de lege.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va

constata că cererea formulată este inadmisibilă și o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC E.I. SRL împotriva Deciziei civile nr.

5177 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai

2012.

Procesat

de GGC - AZ