ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5013/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7/F din 20 ianuarie 2010,

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

formulată și precizată de reclamantul M.L.V., în contradictoriu cu pârâții Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor,

(denumită în continuare în cuprinsul prezentei decizii „A.N.A.F.”), și Autoritatea

Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov,

(denumită în continuare în cuprinsul prezentei decizii „ANV-DRAOV”) având ca obiect

anularea deciziei nr. 319 din 30 septembrie 2008 emisă de A.N.A.F.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin actul constatator

din 10 mai 2006 privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului, a fost

stabilită în sarcina SC N.T. SRL o datorie vamală în sumă de 1.644.955 RON, iar,

ulterior, prin decizia nr. 465 din 10 mai 2006, a fost stabilită în sarcina societății

obligația de plată a dobânzilor și penalităților.

Actele administrativ-fiscale

au fost comunicate destinatarului SC N.T. SRL cu confirmare de primire, iar, întrucât

nu a fost indicată adresa corectă a sediului societății, actele au fost returnate

emitentului, iar ANV-DRAOV a procedat la îndeplinirea procedurii de comunicare prin

publicitate conform prevederilor art. 44 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 92/2003.

Debitoarea SC N.T. SRL

nu a formulat contestație în conformitate cu dispozițiile art. 205 C. proc.

fisc.

La data de 10 martie 2008,

ANV-DRAOV a întocmit un proces-verbal de constatare a insolvabilității prin care

constată că debitorul SC N.T. SRL este insolvabil și totodată, prin decizia nr.

20 din 10 martie 2003, a stabilit răspunderea solidară cu debitorul insolvabil a

numitului M.L.V., în condițiile art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. pentru

datoria vamală restantă.

M.L.V. a contestat decizia

nr. 20 din 10 martie 2008 de stabilirea răspunderii sale, iar, prin sentința civilă

nr. 271/CA din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, această decizie a

fost anulată.

Reclamantul a depus și

la A.N.A.F. o contestație prin care contestă suma totală de 2.904.601 RON, din care

suma de 1.644.955 RON reprezentând drepturi vamale și suma de 1.259.646 RON reprezentând

accesorii aferente drepturilor vamale, sume stabilite prin actul constatator

din 10 mai 2006 și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.

465 din 10 mai 2006, încheiate de reprezentanții ANV-DRAOV.

Prin decizia nr. 319 din

30 septembrie 2008, A.N.A.F. a respins contestația formulată de M.L.V. împotriva

actului constatator din 10 mai 2006 și a deciziei referitoare la obligațiile de

plată accesorii nr. 465 din 10 mai 2006, ca fiind depusă de o persoană lipsită de

calitatea de a contesta.

Organul de soluționare

a contestației a reținut că M.L.V. nu este îndreptățit la contestație deoarece titularul

dreptului este SC N.T. SRL, prin reprezentanții săi legali, care nu a atacat în

termen titlurile de creanță.

În raport cu dispozițiile

art. 205 și art. 206 C. proc. fisc., Curtea de Apel a reținut că persoana ce poate

fi lezată prin actul constatator din 10 mai 2006 privind taxele vamale și alte drepturi

cuvenite bugetului și prin decizia nr. 465 din 10 mai 2006 este SC N.T. SRL, în

sarcina căreia au fost stabilite obligațiile fiscale, iar societatea își exercită

drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, conform art. 35 din

Decretul nr. 31/1954, reprezentantul societăți fiind administratorul, așa cum este

înscris la Oficiul Registrului Comerțului.

Conform relațiilor depuse

de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, reclamantul

M.L.V. a fost administratorul societății SC N.T. SRL până la data de 8 decembrie

2003, dată de la care a fost numit ca administrator C.A.

În consecință, a reținut

instanța că, întrucât actele administrativ-fiscale atacate au fost întocmite în

anul 2006, acestea puteau fi contestate de SC N.T. SRL prin administrator C.A.

Având în vedere faptul

că, la data de 30 iulie 2007, a fost menționată în Registrul Comerțului numirea

administratorului judiciar ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență împotriva

debitoarei SC N.T. SRL, prin sentința civilă nr. 252 din 19 iunie 2007, de la această

dată și administratorul judiciar putea contesta actele fiscale întocmite în privința

societății, iar în dosarul de insolvență putea fi contestată, în condițiile Legii

nr. 85/2006, creanța stabilită în sarcina societății.

A mai reținut instanța

că reclamantul nu se încadrează în ipoteza reglementată de O.G. nr. 92/2003, deoarece,

deși invocă un interes în verificarea legalității actelor administrativ fiscale,

titularul dreptului de a contesta este SC N.T. SRL, prin reprezentanții săi.

Totodată, instanța a reținut

că reclamantul are posibilitatea de a contesta, în litigii în care este parte, actele

respective pe calea excepției de nelegalitate, în condițiile art. 4 din Legea

nr. 554/2004.

Ca urmare a respingerii

cererii principale de anularea deciziei nr. 319 din 30 septembrie 2008, a reținut

Curtea de Apel că nu se justifică analizarea petitelor subsidiare în sensul trimiterii

contestației la organul de control fiscal pentru soluționarea pe fond sau soluționarea

contestației de către instanță cu consecința pronunțării asupra cererii reclamantului

de anulare a actului constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite

bugetului nr. 2690 din 10 mai 2006 și a deciziei nr. 465 din 10 mai 2006.

Împotriva sentinței civile

nr. 7/F din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul M.L.V.,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Prin cererea de recurs

se aduc, în esență, critici sentinței recurate, în sensul că în mod greșit instanța

de fond a apreciat ca fiind legală și temeinică decizia nr. 319 din 30

septembrie 2008 emisă de intimata-pârâtă prin care a fost respinsă contestația sa

împotriva actului constatator din 10 mai 2006 și a deciziei nr. 465/2006, ca fiind

depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, întrucât interesul său

este justificat de faptul că împotriva sa, în calitate de fost administrator, a

fost antrenată răspunderea solidară pentru datoria vamală restantă a debitoarei

SC N.T. SRL prin decizia nr. 20 din 10 martie 2008 a aceluiași emitent, pe care

a contestat-o, precum și „antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere”

iar în baza art. 137 din Legea nr. 64/1995, contestată de asemenea.

Se susține că interesul

său este justificat și din perspectiva art. 52 alin. (1) din Constituția României

revizuită.

ANV prin DRAOV Brașov

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate. Se arată că recurentul nu

are calitate de a ataca actele administrativ-fiscale ce au constituit obiectul contestației

soluționată prin decizia A.N.A.F. nr. 319/2008, întrucât la data emiterii și comunicării

acestora, respectiv 10 mai 2006, nu mai avea calitatea de asociat - administrator

al SC N.T. SRL Brașov, deoarece la 8 decembrie 2003 a înstrăinat toate părțile sociale,

astfel că nu mai deține calitatea de asociat și nici de administrator al societății

debitoare.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând recursul în raport de criticile invocate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă din

expunerea rezumativă prezentată anterior, prin decizia nr. 319 din 30 septembrie

2008 emisă de autoritatea pârâtă, a fost respinsă contestația recurentului împotriva

actului constatator  din 10 mai 2006 și a deciziei nr. 465/2006, prin care au fost

stabilite datorii fiscale în sarcina SC N.T. SRL, ca fiind depusă de o persoană

lipsită de calitatea de a contesta, reținându-se că societatea, prin reprezentanții

săi legali, ca titulară a dreptului la acțiune nu a atacat în termen legal titlurile

de creanță potrivit art. 205 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. Recurentul,

potrivit art. 212 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 92/2003, în atare condiții, ar fi

putut avea doar calitatea de intervenient voluntar.

Astfel cum menționează

recurentul în cererea de recurs, prin sentința civilă nr. 252 din 19 iunie 2007

s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei SC N.T. SRL, fiind desemnat

un administrator judiciar.

În raport de dispozițiile

art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006, „ridicarea dreptului de administrare atrage

suspendarea mandatului administratorului special sau al consiliului de administrație

al debitorului. În cazul ridicării dreptului de administrare al debitorului, conducerea

acestuia este preluată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz”,

iar potrivit art. 47 alin. (4) din aceeași lege la data la care se dispune începerea

falimentului încetează dreptul de administrare al debitorului.

În consecință, fostul

administrator sau asociat nu mai avea în anul 2008 calitatea să introducă vreo contestație

sau acțiune în numele societății.

Pe de altă parte, necontestat

este faptul că recurentul a avut calitatea de administrator și asociat al societății

până la data de 8 decembrie 2003, precum și faptul că atât persoanele care au reprezentat

ulterior societatea, cât și administratorul judiciar, lichidatorul, nu au uzat de

calea de atac legală împotriva deciziei nr. 465/2006, aceasta rămânând definitivă.

În consecință, este evident

că în momentul formulării contestației, recurentul nu mai avea nici calitatea de

administrator și nici asociat a SC N.T. SRL pentru a justifica dreptul său în ceea

ce privește formularea acesteia potrivit dispozițiilor art. 205, 206 din O.G.

nr. 92/2003, republicată, privind C. proc. fisc., astfel că, în mod corect instanța

de fond a respins cererea formulată de acesta.

În ceea ce privește interesul

său în formularea contestației împotriva deciziei nr. 465/2006 (titlul de creanță

accesoriu), astfel cum acesta a fost argumentat în cererea de recurs, nu poate fi

reținut întrucât actul administrativ în raport de care recurentul justifică un drept

ori un interes legitim îl reprezintă decizia nr. 20 din 10 martie 2008 prin care

s-a angajat răspunderea sa pentru datoria vamală aparținând SC N.T. SRL Brașov,

act pe care acesta l-a contestat într-o altă cauză.

De altfel, concluziile

reținute anterior sunt în sensul jurisprudenței instanței supreme (Decizia nr. 918/2010

și Decizia nr. 678/2009).

Avându-se în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ. coroborat

cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, va

respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.L.V. împotriva sentinței civile nr. 7/F din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2010.