ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3291/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 162/F din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, instanța obligând pârâtele să plătească reclamantei suma de 1,629.190 lei, cu titlu de taxe vamale și comision vamal, precum și suma de 15956 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 18 noiembrie 2009, pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au recunoscut dreptul pretins de reclamantă și au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să admită acțiunea ca fiind întemeiată. Prin cererea înregistrată la data de 30 noiembrie 2009, reclamanta SC R. SRL a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 162/F din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că suma cheltuielilor de judecată solicitate este de 9.916 lei, din care 9877 lei onorariu avocațial și 39 lei taxă judiciară de timbru, iar nu suma de 15.956 lei care, din eroare, a fost acordată.

Prin Încheierea din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, cererea formulată a fost admisă, instanța dispunând îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 162/F din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul trecerii în mod corect a cuantumului cheltuielilor de judecată în sumă de 9.916 lei, în loc de 15.956 lei, cum greșit a fost menționat. 2. Recursurile declarate în cauză și motivele invocate Recurenta Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată teritorial de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, în termen legal a formulat recurs, atât împotriva Încheierii din 3 decembrie 2009 cât și a sentinței nr. 62/F din 25 noiembrie 2009, ambele pronunțate de Curtea de Apel Brașov.

Prin ambele recursuri înaintate, a fost susținut, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. un singur motiv de nelegalitate al celor două hotărâri atacate, vizând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate societății reclamante. În opinia recurentei, se impunea ca instanța de fond să facă aplicarea, atât prin sentință cât și prin încheierea de îndreptare a erorii materiale dată în legătură cu acest aspect, a prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în sensul de a micșora onorariul avocațial achitat în cauză de societatea reclamantă, apreciat ca fiind disproporționat față de împrejurarea că s-a soluționat cauza la al treilea termen de judecată. În plus s-a susținut că în cauză erau incidente și prevederile art. 275 C. proc.

civ. deoarece prima zi de înfățișare a fost chiar la termenul din 18 noiembrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii. 3. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursurile sunt nefondate. Examinând atât sentința cât și încheierea de îndreptare a erorii materiale, atacate cu recurs pentru unicul motiv, vizând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate societății reclamante, raportat la actele dosarului, la criticile recurentei și față de prevederile legale incidente, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv care să impună modificarea celor două hotărâri judecătorești, în sensul solicitat. Este adevărat că potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari sau de mici, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Înalta Curte apreciază însă, în deplin acord cu prima instanță că raportat la situația concretă examinată, respectiv complexitatea cauzei, poziția procesuală a părților și față de durata de soluționare a cererii, nu se impunea și nici nu s-ar fi justificat micșorarea onorariului avocațial. Mai mult, împrejurarea evidențiată de conținutul încheierii din 21 octombrie 2009 (fila 65 dosar fond) în sensul că apărătorul pregătise pentru instanță 52 de volume cu acte pe care le putea, la cerere, pune la dispoziție, demonstrează că prima instanță nu ar fi putut aprecia că munca depusă de avocatul reclamantei ar fi fost necorespunzătoare. În plus la toate apărările și excepțiile invocate de recurenta-pârâtă apărătorul societății reclamante a răspuns în scris și a formulat și concluzii scrise în vederea pronunțării soluției pe fondul cauzei.

Nefondată este și critica vizând neaplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ. Acest text de lege nu este incident în cauză și nu putea fi aplicat câtă vreme, inițial, pârâtele legal citate au invocat o serie de excepții procesuale și în nici un caz nu au formulat o neechivocă recunoaștere a pretențiilor societății reclamante. În sensul art. 134 C. proc. civ., prima zi de înfățișare în prezenta cauză a fost data de 21 octombrie 2009 când părțile legal citate au pus concluzii asupra excepțiilor invocate, fiind discutate și cererile de probatorii, cererea fiind soluționată pe fond la un termen ulterior. Așa fiind, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte în sensul că ar fi recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei pentru a opera exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile prevăzute de art. 275 C. proc.

civ. Față de toate cele arătate, reținând că acordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanță, în cuantumul solicitat, s-a realizat cu deplina respectare a prevederilor legale fiind și o măsură temeinică și corectă, în raport de criteriile sus-prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondate cele două recursuri promovate de recurenta-pârâtă. Drept urmare, se va face aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. și corespunzător etapei procesuale a recursului, conform documentelor justificative depuse, ce atestă achitarea de către intimată a sumei de 2380 lei, ce urmează a-i fi plătită de către recurentă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de recurenta Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată teritorial de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, împotriva sentinței nr. 162/F din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, și a Încheierii din 3 decembrie 2009 a aceleiași instanțe, ca nefondate. Obligă recurenta la plata sumei de 2380 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC R. SRL Brașov. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie 2010.