ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3048/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3048/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 23 noiembrie 2005, reclamantul

D.G. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1850 din 21 octombrie 2005

emisă de intimata SC C.E.T. SA prin care i s-a respins Notificarea nr.

139/2001, cu motivarea că terenurile solicitate nu fac obiectul Legii nr.

10/2001.

Prin Sentința civilă

nr. 662 din 15 decembrie 2005, Tribunalul Gorj a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive, invocată de intimatul Primarul comunei Mătăsari și

a respins contestația formulată de contestator, cu motivarea că terenurile

solicitate nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, conform dispozițiilor art.

8 din aceeași lege.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul și, prin Decizia civilă nr. 828 din 24

octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis apelul, s-a

desființat sentința civilă atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, cu motivarea că instanța de fond nu a stabilit situația de

fapt și anume, dacă pentru terenul în litigiu s-a reconstituit dreptul de

proprietate în temeiul legii fondului funciar, dacă printre parcelele de teren

enumerate în notificare ca făcând parte din suprafața de 3,5040 ha se află și

teren intravilan pentru care nu sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea

nr. 10/2001, toate aceste aspecte echivalând cu necercetarea fondului cauzei.

După rejudecare, prin

Sentința civilă nr. 18 din 08 februarie 2008, Tribunalul Gorj a admis în parte

contestația precizată, a anulat Decizia nr. 1850/2005, a dispus restituirea în

natură a suprafeței de 1413 mp din punctul La Bușoi, a respins notificarea cu

privire la suprafața de 10.624 mp și a respins notificarea cu privire la restul

terenurilor. S-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de

intimata SC C.E.T. SA, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

primarului comunei Mătăsari.

A fost obligată

pârâta SC C.E.T. SA la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel părțile, iar Curtea de Apel Craiova, prin Decizia

civilă nr. 264 din 08 septembrie 2008, admițând apelurile declarate și,

desființând sentința atacată, a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță de fond. A îndrumat instanța de fond să țină seama în soluționarea

cauzei de precizarea de acțiune a reclamantului din data de 18 iunie 2007 (prin

care acesta a solicitat restituirea terenurilor situate în punctele Siliștea

Casei Lacului, La Bușoi și La Biserică), precum și de faptul că o parte din

terenurile solicitate în punctele amintite sunt deținute în prezent de alte

societăți comerciale, înființate prin reorganizarea fostului C.N.L.O..

Prin Sentința civilă

nr. 51 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Gorj s-a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a primarului comunei Mătăsari și s-au respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. București și

excepția autorității de lucru judecat invocată de SC C.E.T.

S-a admis

contestația, așa cum a fost precizată la data de 12 mai 2009, în contradictoriu

cu pârâtele SC C.E.T. SA, A.V.A.S. București și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor.

S-a luat act că reclamantul

a renunțat la judecata cererii privind restituirea terenului situat în punctul

"La Biserică".

S-a anulat Decizia

nr. 1850 din 21 octombrie 2005 emisă de pârâta SC C.E.T. SA și s-a dispus

restituirea în natură, a următoarelor terenuri intravilane, individualizate în

raportul de expertiză:

În punctul Siliștea

Casei:

- suprafața 220 mp,

situată în tarlaua 20, parcela Cp 1279/2, spații verzi;

- suprafața de 674

mp, situată în tarlaua 20, parcela 1277/6, curți construcții, ca diferență

între suprafața de 720 mp și 46 mp, ocupați de clădirea proprietatea pârâtei.

În punctul Lunca

Lacului:

- suprafața de 90 mp,

situată în tarlaua 20, parcela NP 1277/4, neproductiv;

- suprafața de 1316

mp, situată în tarlaua 20, parcela NP 1277/1, neproductiv.

În punctul La Bușoi:

- suprafața de 189

mp, situată în tarlaua 7, parcela Cc 251/1;

- suprafața de 128

mp, situată în tarlaua 7, parcela Cc 251/2;

- suprafața de 488

mp, situată în tarlaua 7, parcela VH 249/1, vie hibridă;

- suprafața de 43 mp,

situată în tarlaua 7, parcela Vh 249/2, vie hibridă;

- suprafața de 607

mp, situată în tarlaua 34, parcela NP 1974/1, neproductiv.

S-a dispus

restituirea în natură, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București, pentru

SC A.C.M.M. SA, societate privatizată, desprinsă din fostul C.N.L.O., aflată în

procedura lichidării judiciare, a următoarelor terenuri intravilane,

individualizate în raportul de expertiză:

În punctul Siliștea

Casei:

- suprafața de 245

mp, reprezentând diferența dintre suprafața identificată de 894 mp și cea de

649 mp ocupați de construcții, situată în tarlaua 20, parcela Cc 1277/5.

În punctul Lunca

Lacului:

- suprafața de 907

mp, situată în tarlaua 34, parcela A 1998/1, neproductiv.

S-a dispus

restituirea în natură, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor,

pentru SC P. SA Jilț, societate privatizată, desprinsă din fostul C.N.L.O.,

radiată, a următoarelor terenuri intravilane, individualizate în raportul de

expertiză:

În punctul Siliștea

Casei:

- suprafața de 1681

mp, situată în tarlaua 20, parcela Cc 1279/1;

În punctul Lunca

Lacului:

- suprafața de 513

mp, situată în tarlaua 20, parcela NP 1277/2.

S-a constatat că

reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri în echivalent, în

conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru următoarele terenuri

intravilane care nu se pot retroceda în natură:

În punctul Siliștea

Casei:

- suprafața de 604

mp, situată în tarlaua 20, parcela De 1281/2, drum exploatare, funcțional;

- suprafața de 273

mp, situată în tarlaua 20, parcela DF 1280/2, cale ferată industrială

funcțională;

În punctul Lunca

Lacului:

- suprafața de 124

mp, situată în tarlaua 20, parcela De 1281/1, drum exploatare, funcțional;

- 50 mp, în tarlaua

20, parcela DF 1277/3, cale ferată industrială, funcțională;

În punctul La Bușoi:

- suprafața de 217

mp, situată în tarlaua 34, parcela Hc 1994/1, apa Jilț, canalizată;

- suprafața de 169

mp, în tarlaua 34, parcela De 1970/1, drum de exploatare funcțional;

- suprafața de 158 mp

în tarlaua 34, parcela DF 1964/1, cale ferată industrială funcțională.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâții A.V.A.S., SC C.E.T. și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor.

Prin Decizia civilă

nr. 238 din 8 iulie 2010 Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de

pârâți și în consecință:

A schimbat în parte

sentința, în sensul că a respins acțiunea față de Statul Român. A constatat că

reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 907 mp, situată în

tarlaua 34, parcela A 1998/1, teren neproductiv situat în punctul Lunca

Lacului. A respins cererea reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii

pentru următoarele terenuri: a) în punctul toponimic Siliștea Casei: suprafața

de 220 mp, situată în tarlaua 20, parcela Co 1279/2 spații verzi; suprafața de

674 mp, situată în tarlaua 20, parcela 1277/6, curți-construcții, ca diferență

între suprafața de 720 mp și 46 mp, ocupați de clădirea proprietatea pârâtei;

suprafața de 245 mp, reprezentând diferența dintre suprafața identificată de

894 mp și cea de 649 mp ocupați de construcții, situată în tarlaua 20, parcela

Cc 1277/5; suprafața de 1681 mp, situată în tarlaua 20, parcela 1279/1; b) în

punctul Lunca Lacului: suprafața de 90 mp, situată în tarlaua 20, parcela NP.

Decizia a fost

atacată cu recurs de către reclamant și A.V.A.S.

1) În motivele sale,

recurentul-reclamant a susținut următoarele aspecte:

- În mod nelegal, în

apel s-a motivat că reclamantul ar pretinde terenul ocupat de A.C.M.M. și de

asemenea, în mod nelegal această parte a fost introdusă în proces.

Comisia locală

"a adus motivație falsă" în sensul că terenul este extravilan, dar

chiar și așa, acesta este liber.

Recent,

"mahalaua s-a demolat iar terenurile au fost vândute prin

escrocherie". S-a arătat că toate cele 3 parcele sunt în intravilan,

învecinându-se cu drumul județean și nu cu pădurea.

În general, A.V.A.S.

și Primăria nu au calitate procesuală, ci numai C.E.T. și societatea P., care

s-a lichidat și nu mai are nici reprezentanți.

De o manieră incoerentă

și într-o redactare ilizibilă a motivelor de recurs, reclamantul a făcut

referire la "manipularea dosarului de retrocedare", la faptul că a

fost trecut, "prin escrocherie, la anexa 39 a legilor fondului funciar,

deși i s-au validat 3 ha și șaptezeci, care nu au fost expropriate și pentru

care are titlu de proprietate".

2) Pârâta A.V.A.S.

și-a fundamentat recursul pe dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltând

următoarele argumente:

- Hotărârea este

nelegală, întrucât imobilul - teren nu s-a aflat niciodată în portofoliul

A.V.A.S., ci acesta se află în patrimoniul societății privatizate, iar A.V.A.S.

nu poate face acte de dispoziție în legătură cu un bun care nu se află în

patrimoniul său.

În temeiul art. 29

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S. are competența de a despăgubi

persoana îndreptățită, prin emiterea deciziei cu propunere de acordare de

măsuri reparatorii pentru situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2) din

textul menționat.

- De asemenea,

dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 sunt exprese în ce privește

modalitatea de stabilire a despăgubirilor de către Comisia Centrală.

- Motivarea instanței

potrivit căreia acțiunea nu poate fi respinsă față de A.V.A.S., deoarece abia

pe parcursul procesului reclamantul a aflat că o parte dintre terenurile

solicitate a-i fi retrocedate aparțin altor structuri desprinse din fosta

C.N.L.O., este greșită și neconformă cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, care

prevăd în mod expres că cererea de chemare în judecată trebuie precedată de parcurgerea

procedurii prealabile.

Or, în speță,

A.V.A.S. nu a primit spre soluționare notificarea reclamantului așa încât

instanța putea cel mult, să oblige SC A.C.M.M. SA, la transmiterea respectivei

notificări către A.V.A.S., care, după analiza și verificarea înscrisurilor

anexate, să procedeze la soluționarea acesteia.

Prin Decizia civilă

nr. 4386 din 25 mai 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a constatat nul recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva Deciziei nr.

238 din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

A respins, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva aceleiași decizii.

Înalta Curte a

reținut că recursul reclamantului este nul, aspectele învederate de acesta

nefiind încadrabile în motivele de nelegalitate strict și limitativ

reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Recurentul nu a

arătat în ce consta nelegalitatea determinării cadrului procesual, în

condițiile în care pe de o parte, măsura a fost dispusă de prima instanță la

momentul rejudecării, urmare a deciziei de casare cu trimitere, iar pe de altă

parte, împotriva sentinței tribunalului care a judecat cauza în acest cadru

procesual lărgit, reclamantul nu a exercitat apel.

De asemenea,

reclamantul nu a exercitat apel împotriva sentinței tribunalului care,

dispunând restituirea unor parcele de teren, a reținut că acestea s-ar afla în

patrimoniul SC A.C.M.M., așa încât critica pe care o deduce judecății în recurs

în sensul că nu ar fi pretins parcele ocupate de această societate apare

formulată omisso medio și ca atare, nesupusă controlului de legalitate în

cadrul acestei căi de atac.

Tot astfel, de o

manieră nesusceptibilă de încadrare în motive de recurs, reclamantul

învederează împrejurări de fapt legate de o situație a terenului "în

vecinătatea drumului județean" ceea ce l-ar plasa în categoria terenului

intravilan, de înstrăinări care au avut loc cu privire la terenuri din zonă, de

faptul că terenul, chiar și extravilan fiind, este susceptibil de restituire în

natură deoarece este liber.

Asemenea aspecte nu

pot fi deduse judecății în recurs și nu sunt cenzurabile în această cale

extraordinară de atac întrucât determinarea elementelor de fapt (locul situării

imobilului și consecința încadrării acestuia în categoria intravilan sau

extravilan) este în competența instanțelor de fond care apreciază pe baza

probelor administrate.

În același timp,

susținând că și în situația în care terenul ar fi extravilan ar trebui

restituit în natură "deoarece este liber", reclamantul nu combate în

niciun fel - pentru ca astfel, să se poată aprecia că este vorba de o critică -

argumentarea instanței conform căreia, într-o astfel de ipoteză este incident

art. 8 din Legea nr. 10/2001, care exclude de la restituire, pe temeiul acestui

act normativ, categoria terenurilor extravilane.

La fel, reprezintă o

simplă afirmație, iar nu o critică propriu-zisă, aprecierea reclamantului,

conform căreia "în general, A.V.A.S. și primăria nu au calitate

procesuală".

De asemenea,

reclamantul nu a dedus judecății critici de nelegalitate, ci a făcut susțineri

tendențioase la adresa instanței de judecată, pretinzând "manipularea

dosarului de retrocedare" sau la adresa comisiei de fond funciar care,

prin "escrocherie l-ar fi menționat în anexa nr. 9".

Împotriva acestei

decizii, reclamantul D.G. a formulat cerere de revizuire, invocând în drept

disp. art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor cererii de revizuire s-a invocat că în mod nelegal nu s-a dispus

restituirea în natură a terenurilor deținute de SC C.E.T., că întâmpinările

depuse se bazează pe aspecte care nu corespund realității, terenurile fiind

ocupate fără niciun drept.

Cererea de revizuire

este inadmisibilă pentru următoarele considerente.

Potrivit disp. art.

322 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri date de o instanță de

recurs numai atunci când evocă fondul.

Prin decizia care

constituie obiectul cererii de revizuire recursul a fost constatat nul, deci

fără a fi evocat fondul, așa încât cererea de revizuire este inadmisibilă.

Având în vedere, că

nu este îndeplinită o condiție de fond pentru admisibilitatea cererii de

revizuire, în temeiul disp. art. 326 C. proc. civ., a se respinge cererea de

revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de D.G. împotriva Deciziei nr.

4386 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2012.

Procesat de GGC - GV