ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1936/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 18 octombrie 2002, reclamantul P.G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei Mătăsari și Prefectura județului Gorj, obligarea acestora la acordarea despăgubirilor civile, precum și la restituirea în natură a unei suprafețe de teren, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata unor daune cominatorii de câte 1.000.000 lei/zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Prin încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2002, instanța a dispus introducerea în cauză, ca unitate deținătoare, a C.N.L.

Oltenia și a E.M.C. Jilț Mătăsari. S-a reținut în motivare că acțiunea este întemeiată în parte, reclamantului urmând a i se restitui în natură suprafața de 1946 mp, așa cum este individualizată în anexa 1 la raportul de expertiză întocmit în cauză, iar pentru suprafața de 1,45 ha și gospodăria ce a fost demolată, ce nu mai pot fi restituite în natură, acordându-i-se despăgubiri bănești în sumă de 81.896.577,63 lei. S-a mai apreciat că, sub aspectul cerințelor art. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a făcut dovada calității procesuale active, având calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură și, respectiv, prin echivalent. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele Primăria comunei Mătăsari și C.N.L.

Oltenia, criticând hotărârea pentru faptul că instanța a omis să precizeze care dintre unitățile pârâte va plăti despăgubirile, cât și pentru faptul că s-a restituit suprafața de 1946 mp teren, acesta fiind însă ocupat de alte persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate. Prin decizia civilă nr. 159 din 27 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de pârâte și a schimbat sentința în parte, în sensul că a constatat valoarea de circulație actuală a imobilului la suma de 81.896.577 lei, la care se vor calcula despăgubirile prin echivalent. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

În considerente s-a reținut că hotărârea primei instanțe este nelegală doar în ce privește constatarea valorii imobilelor demolate și a terenului ocupat de exploatările miniere, greșit constatând instanța că aceasta este valoarea despăgubirilor, deoarece despăgubirile urmează a fi calculate conform procedurii instituite prin Normele medologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, suma de 81.896.577 lei reprezentând valoarea actualizată de circulație a imobilului, valoare obținută după deducerea despăgubirilor primite de reclamant, reactualizate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele C.N.L. Oltenia, E.M.C. Jilț Mătăsari și Primăria comunei Mătăsari. În recursul său, C.N.L. Oltenia a criticat decizia pentru greșita aplicare a Legii nr. 10/2001.

În esență s-a susținut că, referitor la construcțiile expropriate și demolate, instanța trebuia să constate, conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital și nu la despăgubiri bănești sau pur și simplu la despăgubiri în echivalent. Cu privire la terenul în suprafață de 1,45 ha deținut de E.M.C. Jilț, recurenta a susținut că acesta nu face obiectul Legii nr. 10/2001, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 8 din lege. În ceea ce privește recursul pârâtei E.M.C. Jilț, aceasta a susținut că terenul în suprafață de 1946 mp nu putea fi restituit în natură, fiind înregistrat în patrimoniul E.M.C.

Jilț, urmând ca după exploatare să fie redat circuitului agricol. Referitor la recursul declarat de Primăria comunei Mătăsari, aceasta a arătat că terenul în suprafață de 1946 mp nu trebuia restituit reclamantului, acesta nefiind îndreptățit să-l primească întrucât nici el nici autorul său (J.I.) nu figurează cu acest teren în Registrul agricol din anii 1959-1962. Reclamantul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor declarate de pârâte. Recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce succed. Deși instanțele au reținut că asupra terenului în suprafață de 1946 mp (pentru care s-a dispus restituirea în natură către reclamant) nu s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către alte persoane, actele aflate la dosar dovedesc o altă situație de fapt.

Astfel, există la dosar cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către moștenitorii lui P.V., cel care a cedat terenul în baza Decretului nr. 308/1953, precum și titlul de proprietate eliberat pe numele moștenitorilor defunctei P.M. și proces-verbal de punere în posesie cu privire la același teren. Potrivit susținerilor recurentei Primăria comunei Mătăsari, terenul în suprafață de 1946 mp pentru care s-a dispus restituirea în natură către reclamant, aparține moștenitorilor defunctei P.M., făcând parte din tarlaua 21, parcela 292/1 în suprafață de 7342 mp, conform titlului de proprietate nr. 1342086 din 24 septembrie 2003. Prin urmare, nefiind pe deplin lămurită situația cu privire la terenul în suprafață de 1946 mp, se impune casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța va verifica dacă pentru terenul respectiv au fost formulate cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către alte persoane, în temeiul Legii nr. 18/1991 și dacă titlul de proprietate nr. 1342086 din 24 septembrie 2003 eliberat moștenitorilor defunctei P.M. se referă la terenul în litigiu sau este vorba despre un alt teren, cu atât mai mult cu cât există și procesul verbal de punere în posesie nr.38/20.06.2002. Totodată, instanța de trimitere va verifica și dacă suprafața de 1946 mp teren cedată de defunctul P.V. la Decretul nr. 308/1953 a fost primită de către reclamantul P.A. sau acesta din urmă l-a primit moștenire de la socrul său J.I. În concluzie, în rejudecare se va lămuri situația juridică a terenului în suprafață de 1946 mp, urmând ca în funcție de cele constatate să se soluționeze cererea reclamantului întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru considerentele expuse anterior, se vor admite recursurile, se va casa decizia civilă nr. 159 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâtele C.N.L. Oltenia SA, Primăria comunei Mătăsari și E.M.C. Jilț Mătăsari împotriva deciziei civile nr. 159 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2006.