ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10246/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 13 aprilie 2002, C.C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu S.N.L.O., E.M.C. Jilț și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtelor la atribuirea unui teren loc de casă și respectiv la plata unor despăgubiri bănești pentru readucerea în circuitul agricol a terenului ce a aparținut autorului său, situat în comuna Mătăsari, sat Mătăsari, dezafectat în vederea construirii Carierei Jilț Sud și expropriat în baza Decretului nr. 257/1977. Prin sentința civilă nr. 2196 din 13 aprilie 2006, Judecătoria Târgu-Jiu și-a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, reținând că cererea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

La rândul său, Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a declarat necompetent material să soluționeze cererea de față, prin sentința nr. 319 din 29 iunie 2006 constatându-se ivit conflictul negativ de competență, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., cauza a fost înaintată Curții de Apel Craiova, pentru a stabili instanța competentă. Prin decizia nr. 20 din 4 septembrie 2006 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a stabilit competența soluționării cererii formulată de reclamantul C.C., în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, reținând în esență că obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța, îl constituie obligarea S.N.L.O. Tg. Jiu de a-i reconstrui gospodăria pe un alt amplasament, astfel cum s-a procedat și cu alți cetățeni ale căror gospodării au fost expropriate și demolate în vederea lucrărilor miniere.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs în termen legal SC C.E.T. SA care, susține în esență că prin modul cum a fost soluționat conflictul negativ de competență și interpretate cererile reclamantului, sunt eludate dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 și se transformă artificial o acțiune întemeiată pe legea specială, într-o acțiune având ca obiect „obligație de a face”. Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed. Din examinarea cererii introductive rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul solicită obligarea pârâților la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul ce a aparținut autorului său C.G.C., imobil expropriat în baza Decretului nr. 257 din 5 octombrie 1977, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 și H.G.

nr. 498/2003. Ca atare, reclamantul a circumscris el însuși cadrul procesual dispozițiilor legii speciale, Legea nr. 10/2001, celelalte petite din acțiune urmând regimul cererilor accesorii, care, potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. De altfel, din actele anexate recursului rezultă că, urmare notificării nr. 97/E/2002, formulată de cel în cauză, s-a emis dispoziția nr. 280 din 14 februarie 2006, contestată de persoana îndreptățită în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării. Așa fiind, recursul urmează a se admite cu consecința modificării deciziei atacate și a stabilirii competenței soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC C.E.T. SA împotriva deciziei civile nr. 20 din 4 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova. Modifică decizia recurată, în sensul că stabilește competența soluționării cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2006.