ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10246/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10246/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
13 aprilie 2002, C.C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu S.N.L.O.,
E.M.C. Jilț și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,
obligarea pârâtelor la atribuirea unui teren loc de casă și respectiv
la plata unor despăgubiri bănești pentru readucerea în circuitul
agricol a terenului ce a aparținut autorului său, situat în comuna
Mătăsari, sat Mătăsari, dezafectat în vederea construirii
Carierei Jilț Sud și expropriat în baza Decretului nr. 257/1977.
Prin sentința civilă nr. 2196
din 13 aprilie 2006, Judecătoria Târgu-Jiu și-a declinat
competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj,
reținând că cererea este întemeiată pe dispozițiile Legii
nr. 10/2001.
La rândul său, Tribunalul Gorj,
secția civilă, s-a declarat necompetent material să
soluționeze cererea de față, prin sentința nr. 319 din 29
iunie 2006 constatându-se ivit conflictul negativ de competență,
astfel că, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ.,
cauza a fost înaintată Curții de Apel Craiova, pentru a stabili
instanța competentă.
Prin decizia nr. 20 din 4 septembrie
2006 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a stabilit
competența soluționării cererii formulată de reclamantul C.C.,
în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, reținând în esență
că obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța, îl
constituie obligarea S.N.L.O. Tg. Jiu de a-i reconstrui gospodăria pe un
alt amplasament, astfel cum s-a procedat și cu alți
cetățeni ale căror gospodării au fost expropriate și
demolate în vederea lucrărilor miniere.
Împotriva acestei din urmă
hotărâri, a declarat recurs în termen legal SC C.E.T. SA care,
susține în esență că prin modul cum a fost soluționat
conflictul negativ de competență și interpretate cererile
reclamantului, sunt eludate dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001
și se transformă artificial o acțiune întemeiată pe legea
specială, într-o acțiune având ca obiect „obligație de a face”.
Recursul se privește ca fondat,
urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed.
Din examinarea cererii introductive
rezultă fără putință de tăgadă că
reclamantul solicită obligarea pârâților la acordarea măsurilor
reparatorii în echivalent pentru imobilul ce a aparținut autorului
său C.G.C., imobil expropriat în baza Decretului nr. 257 din 5 octombrie
1977, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiilor art. 10 și
art. 11 din Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003.
Ca atare, reclamantul a circumscris
el însuși cadrul procesual dispozițiilor legii speciale, Legea nr. 10/2001,
celelalte petite din acțiune urmând regimul cererilor accesorii, care,
potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., sunt în căderea
instanței competente să judece cererea principală.
De altfel, din actele anexate
recursului rezultă că, urmare notificării nr. 97/E/2002,
formulată de cel în cauză, s-a emis dispoziția nr. 280 din 14
februarie 2006, contestată de persoana îndreptățită în
temeiul dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în
redactarea ulterioară republicării.
Așa fiind, recursul
urmează a se admite cu consecința modificării deciziei atacate
și a stabilirii competenței soluționării cauzei, în
favoarea Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC
C.E.T. SA împotriva deciziei civile nr. 20 din 4 septembrie 2006 a Curții
de Apel Craiova.
Modifică decizia recurată,
în sensul că stabilește competența soluționării cauzei
în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 decembrie 2006.