ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 828/2007

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 213 din 3

iulie 2003 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâții Prefectura Gorj,

Primăria Mătăsari, E.M. J. Mătăsari, C.N.L.O. Târgu Jiu, dispunându-se după cum

urmează:

S-a anulat dispoziția nr. 89 din 11

martie 2003 emisă de primarul comunei Mătăsari și s-a constatat că reclamantul

este îndreptățit la despăgubiri bănești în cuantum de 119.208.080 lei.

La soluționarea cauzei s-au avut în

vedere probele administrate în raport de care s-au reținut următoarele:

Cu referire la dispozițiile art. 1

pct. 2 și art. 11 pct. 2 din Legea 10/2001 s-a apreciat că în condițiile în

care construcțiile au fost demolate iar lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea au fost demolate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent,

cu obligația pentru persoana îndreptățită de rambursare a despăgubirilor

încasate.

La stabilirea cuantumului

despăgubirilor s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat

în cauză și faptul că reclamantul a primit despăgubiri numai pentru casa de

locuit expropriată, nu și pentru teren.

Prin decizia nr. 418 din 5 decembrie

2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, s-a dispus

respingerea apelurilor declarate de pârâtele E.M. J. și C.N.L.O. Târgu Jiu

pentru următoarele motive:

Intimatul reclamant este îndreptățit

să primească măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001 pentru terenul

expropriat și casa aflată pe acesta ce a fost demolată, fiind aplicate corect

în cauză dispozițiile art. 11 din Legea 10/2001.

Totodată, s-a apreciat că valoarea

despăgubirilor s-a stabilit potrivit expertizei efectuate în cauză,

deducându-se despăgubirile primite pentru casă, la data exproprierii,

actualizate.

Împotriva deciziei de apel a

declarat recurs pârâta E.M.J. criticând-o pentru următoarele motive care se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

În mod greșit instanța de apel a

reținut că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri bănești, deoarece este

îndreptățit numai la măsuri reparatorii în echivalent.

Conform dispozițiilor art. 9 din

Legea 10/2001 și normelor metodologice de aplicare a acestei legi, restituirea

prin măsuri reparatorii prin echivalent se face prin acordarea de titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acțiuni la

societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensare cu

alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător.

Art. 11 din Legea 10/2001 și pct.

11.5 și 11.6 din Normele Metodologice de aplicare a legii prevăd că în situația

în care imobilul expropriat este ocupat de lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea, măsurile reparatorii se stabilesc pentru întregul imobil.

Și în cazul terenurilor care nu pot

fi restituite în natură, suma rezultată potrivit art. 10 lit. b) din Normele

Metodologice va fi utilizată pentru acordarea sau stabilirea măsurilor

reparatorii.

Analizând decizia de apel, în

limitele criticilor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru motivele care vor fi arătate în continuare:

În cauză s-a reținut că imobilul

preluat de stat și care face obiectul litigiului a avut destinația de locuință,

ceea ce exclude aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 în vigoare

la data soluționării cauzei în apel și deci a măsurilor reparatorii pe care le

prevede.

Astfel, alin. (2) al art. 9 din

Legea 10/2001 (invocat de recurentă în vigoare inclusiv la data soluționării

dosarului de apel, în prezent abrogat) prevedea că în cazul imobilelor care

aveau numai o altă destinație decât aceea de locuință și care au fost demolate

sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă,

restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de

titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare de

acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin

compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu

acordul persoanei îndreptățite.

Art. 10 din Legea 10/2001 nu este

aplicabil în cauză, în condițiile în care s-a reținut că este vorba de un

imobil expropriat, imobil căruia i se aplică art. 11 din Legea 10/2001.

Prevederile art. 11 invocate în

cadrul recursului au fost în mod corect aplicate în condițiile în care pentru

întregul imobil preluat de stat s-au stabilit măsuri reparatorii prin

echivalent.

Astfel, art. 11 pct. 4 din normele

metodologice aferente stabilesc că în cazul în care lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Dispozițiile art. 11 alin. (4) și

(8) din Legea nr. 10/2001 prevedeau anterior modificării prin Legea nr.

247/2005 dreptul fostului proprietar la măsurile reparatorii indicate de

recurentă (titluri de valoarea nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital), însă art. 11 alin. (8) din legea republicată prevede că măsurile

reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii ori despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.

Legea nr. 247/2005 stabilește

regimul plății tuturor despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr.

10/2001, indiferent de forma în care au fost acordate.

Potrivit acestei legi (art. 16 și

urm.) persoanelor beneficiare ale măsurilor reparatorii li se emit titluri de

despăgubiri.

Așadar, în raport de prevederile

Legii nr. 10/2001 republicată, pentru imobilul expropriat, intimatului

reclamant nu-i mai pot fi acordate măsurile reparatorii indicate de recurentă.

Constatând, prin urmare, că recursul

nu este fondat, față de criticile formulate și analizate mai sus din

perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă

aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

E.M.J. devenită SC C.E.T. SA împotriva deciziei nr. 418 din 5 decembrie 2003 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2007.