ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4984/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanții G.A., C.C.I. și A.R.M. au chemat în

judecată pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, formulând contestație împotriva refuzului nejustificat al pârâtei

de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, solicitând obligarea acesteia

la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire ca răspuns la hotărârea

nr. 116 și hotărârea nr. 117 emise de Primăria Municipiului Craiova și obligarea

pârâtei să transmită decizia Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar

din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietățiilor.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că prin notificarea depusă în baza Legii nr. 247/2005, C.G.V.

a formulat cerere în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul situat

în Craiova, strada S., județul Dolj, compus din teren în suprafață de 1.600 m.p.,

respectiv pentru imobilul situat în Craiova, strada R.M., județul Dolj, compus din

teren în suprafață de 220 m.p.

La data de 02 iulie 2010

între numita C.G.V. în calitate de cedent și reclamanții C.C.I. și A.R.M., în calitate

de cesionari, a fost încheiat contractul de cesiune nr. AA autentificat de Biroul

Notarial Public Z.A.P.

La data de 06 iulie 2010,

reclamanții au adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietățiilor

- Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, memorii, solicitând emiterea

deciziilor reprezentând titlul de despăgubire și transmiterea Direcției pentru acordarea

despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietățiilor, dar fără nici un răspuns favorabil.

În data de 20

septembrie 2010 numita C.G.V. a decedat, fiind eliberat în acest sens certificatul

de moștenitor din 27 septembrie 2010 de către Biroul Notarial Public M.M.D., prin

care se reține calitatea de unic moștenitor a reclamantei G.A. Reclamanții au susținut

că nesoluționarea dosarului într-un termen rezonabil încalcă prevederile art. 1

din Protocolul nr. 1 și a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, statul,

prin instituțiile sale, fiind obligat să garanteze prin măsuri legale și administrative

adecvate realizarea efectivă și rapidă a dreptului la restituire, sub forma acordării

de despăgubiri, conform principiului supremației dreptului și al legalității protecției

patrimoniului.

În drept, cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 16-20 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția autorității

de lucru judecat reglementată de art. 1201 C. civ., arătând că există identitatea

de părți, obiect, cauză între prezentul dosar și dosarul cu nr. 2626/54/2010 în

care s-a pronunțat sentința nr. 5/2011 de către Curtea de Apel Craiova.

Pârâta a menționat că

identitatea între cele două acțiuni este totală, aceleași motive de fapt și de drept,

același obiect și aceleași părți. Cu privire la reclamanți, a arătat că reclamanta

C.G.V. a fost parte în primul dosar, iar ceilalți doi reclamanți sunt succesori

cu titlu particular care suportă efectele hotărârii judecătorești pronunțate.

Analizând cu prioritate

excepția autorității de lucru judecat, în raport de art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. și având în vedere jurisprudența Curții Europene, instanța de fond a apreciat

că, în măsura în care reclamanții invocă acte noi ca temei al pretențiilor lor,

precum și nerezolvarea dosarului într-un termen rezonabil, nu este întrunită condiția

identității de cauză juridică a noii acțiuni, iar pentru a se garanta accesul reclamanților

la instanță, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenție, instanța va respinge excepția

autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 218 din 15 aprilie

2011 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că termenul rezonabil de soluționare a cererii consacrat

de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu a fost încălcat, în condițiile

în care de la data înregistrării dosarului la Comisia Centrală și până la data sesizării

instanței de către reclamanți a trecut o perioadă de aproximativ două luni, timp

în care s-au întreprins demersuri pentru analizarea dosarului

.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanții C.C.I., A.R.M.

și G.A.

Recurenții au susținut,

în esență, că instanța se află într-o gravă eroare cu privire la data înregistrării

dosarului la Secretariatul Comisiei Centrale, reținând în sentința atacată că data

de înregistrare este 22 noiembrie 2010, ori din probele de la dosar rezultă că dosarele

erau înregistrate la această instituție chiar din luna iulie.

S-a mai susținut de către

recurenți că nici dispoziția pârâtei de a trimite dosarul către Comisia Locală Craiova

nu este legală, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor depășindu-și atribuțiile

stabilite în mod concret de lege.

Printr-o ultimă critică,

recurenții au susținut că termenul rezonabil, contrar susținerilor instanței de

fond, se referă atât la durata procedurilor preliminare administrative, cât și la

timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza

funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe pentru

ca persoana să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată de art. 6 din

Convenție.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin cererea

formulată, reclamanții au solicitat obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarele de

acordare a despăgubirilor întocmite în favoarea petentei C.G.V. pentru două suprafețe

de teren de 220 m.p. și 1.600 m.p. situate în intravilanul Municipiului Craiova

și transmiterea deciziei către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar

din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietățiilor.

Prin contractul de cesiune

de drepturi, autentificat sub nr. AA din 2 iulie 2010, reclamantul C.C.I. a devenit

cesionar a 10% din valoarea totală a măsurilor reparatorii iar reclamantul A.R.M.

pentru 15% din valoarea totală a măsurilor reparatorii.

Cu adresa din 28

iulie 2010, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietățiilor - Direcția

pentru coordonarea și controlul aplicării legislației din domeniul restituirii proprietății

funciare a comunicat reclamanților primirea actelor transmise de către aceștia și

înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietățiilor cu nr.

5119/SCFF/2010.

Dosarul de acordare a

despăgubirilor de pe urma autoarei C.G.V. a fost înaintat de către Comisia Județeană

de Fond Funciar Dolj, la data de 22 noiembrie 2010, după data introducerii acțiunii

soluționată prin prima sentință.

Dosarele privind despăgubirile

care se cuvin foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, trebuie să conțină

întreaga documentație care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului

de proprietate. Soluționarea acestor dosare se face în virtutea declanșării procedurii

administrative de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, respectiv potrivit art. 16 din Cap. V și nu în baza unor cereri formulate

de persoanele îndreptățite.

Procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor

etape până la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor, respectiv: etapa transmiterii

și înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilității

restituirii în natură a imobilului și etapa evaluării.

Comisia Județeană de Fond

Funciar Dolj a transmis la data de 22 noiembrie 2010 Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor dosarul de acordare de despăgubiri privind pe autoarea C.G.V., dosarul

astfel înaintat fiind supus analizei Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor pentru conformitate cu dispozițiile legale în materie, respectiv

H.G. nr. 1095/2005 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În urma analizării dosarului

astfel înaintat, s-a constatat că dosarul de acordare a despăgubirilor nu cuprinde

întreaga documentație prevăzută de lege, așa cum rezultă din adresa din data de

07 aprilie 2011 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel că

pârâta nu a putut înainta dosarul unui evaluator și nu a putut emite decizia de

despăgubire.

Deși Legea nr. 247/2005

stabilește procedura care trebuie parcursă, ea nu prevede însă termenul de soluționare

a dosarelor ce revin spre competență Comisiei Centrale.

În lipsa unei dispoziții

exprese în acest sens, instanța va efectua un nou control asupra autorității administrative

pentru a asigura o protecție a drepturilor fundamentale ale cetățenilor garantate

atât de Constituția României, cât și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a precizat în mod constant că aprecierea caracterului rezonabil

al duratei unei proceduri trebuie să fie făcută în fiecare cauză în parte, în funcție

de circumstanțele sale, precum și prin raportare la criteriile consacrate în materie

în jurisprudența sa, respectiv complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului,

comportamentul autorităților, precum și contextul și implicațiile cauzei pentru

situația reclamantului. Nici unul dintre aceste criterii nu este însă privit izolat

de către Curte, ci ansamblul concluziilor care rezultă din examinarea criteriilor

conduce la decizia instanței europene. De aceea, este dificil de exprimat o cifră

de la care să se poată afirma că durata procesului a depășit termenul rezonabil.

În speță, actele dosarului

atestă faptul că nerespectarea termenului rezonabil nu este imputabilă pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care nu a manifestat pasivitate în exercitarea

atribuțiilor ce i-au fost stabilite prin lege. Întrucât Secretariatul Comisiei Centrale

a apreciat că este necesară completarea dosarului transmis la data de 22

noiembrie 2010 de către Comisia Județeană de Fond Funciar Dolj, în speță, nu este

vorba de un refuz nejustificat de înaintare a dosarului către evaluator, nefiind

finalizată etapa analizării dosarului sub aspectul legalității și prin urmare, de

înaintare a dosarului către evaluator, emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire

și transmiterea acesteia către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar

din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietățiilor.

Față de cele ce preced,

instanța de fond, în mod corect a respins acțiunea reclamanților concluzionând că

intervalul de două luni, socotit de la data înregistrării dosarului la pârâtă și

până la sesizarea instanței nu poate fi considerat un termen nerezonabil pentru

soluționarea cererii.

Examinând și din oficiu

hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.A., C.C.I. și A.R.M. împotriva sentinței civile nr. 218 din 15 aprilie 2011

a Curții de Apel Craiova,  secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie

2011.