ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2409/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2409/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 25 septembrie 2007
astfel cum a fost precizată, reclamanta SC R & M T.I. SRL Timișoara a chemat
în judecată D.G.F.P. Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând anularea
în parte a deciziei nr. 198 din 10 iulie 2007, emisă de acesta din urmă și obligarea
pârâtelor să-i soluționeze contestația formulată împotriva deciziei de impunere
nr. 227/2007 pentru suma de 20.877,168 RON.
În motivarea cererii reclamanta
a susținut că nu s-a administrat nici o probă care să justifice măsura suspendării
judecății dispusă de organul administrativ în sensul vreunei legături între obligațiile
contestate și stabilirea caracterului infracțional al faptelor pentru care s-a formulat
plângerea penală.
Prin sentința civilă
nr. 308 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea precizată
și a anulat decizia nr. 198 din 10 iulie 2007, emisă de Direcția Generală de Soluționare
a Contestațiilor din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor în ce privește
suspendarea soluționării cauzei dispunând în același timp soluționarea contestației
formulate împotriva deciziei de impunere nr. 227/2007.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs D.G.F.P. Timiș în nume propriu și în reprezentarea Ministerului
Economiei și Finanțelor susținând în esență că faptele pentru care s-a formulat
sesizarea penală pot fi de natura celor prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991
republicată, art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 și art. 276
lit. b) din Legea nr. 571/2003, și pot crea dubii serioase asupra corectitudinii
operațiunilor privind achizițiile de materii prime, servicii de distribuție și consultanță
juridică, astfel cum au fost reținute și menționate în procesul-verbal de control.
Recursul nu este fondat.
Prin decizia nr. 198 din
10 iulie 2007, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului
Economiei și Finanțelor a dispus suspendarea soluționării contestației formulate
de SC R & M T.I. SRL Timișoara, pentru suma de 20.877,168 RON reprezentând
impozit pe profit, TVA, accize cu majorările și penalitățile aferente până la pronunțarea
unei soluții definitive pe latura penală, având în vedere sesizarea formulată de
către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT conform
căreia faptele constatate ar putea fi de natura celor prevăzute de Legea nr. 82/1991
- art. 43, Legea nr. 241/2005 și Legea nr. 571/2003.
Măsura a fost motivată
în drept prin dispozițiile art. 184, O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. civ.
Or, suspendarea procedurii
de soluționare a contestației pe cale administrativă potrivit dispozițiilor legale
menționate, se poate dispune când “organul care a efectuat activitatea de control
a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni
a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a
fi dată în procedura administrativă.
Cum în cauză nu a existat
o astfel de sesizare, aceasta venind din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție - DIICOT, iar de la momentul formulării ei, 23 martie 2007
și până la data pronunțării hotărârii ce face obiectul recursului de față, nu s-au
făcut nici un fel de dovezi din care să rezulte stadiul cercetării, penale, legal
și temeinic s-a apreciat de către Curtea de Apel Timișoara, că măsura suspendării
dispuse de organul administrativ contribuie în fapt la temporizarea finalizării
acestei proceduri.
Astfel fiind și cum o
astfel de măsură poate fi dispusă și ulterior în faza cercetării judecătorești,
în măsura în care s-ar dovedi fără dubiu indiciile săvârșirii faptelor infracționale
și influența lor asupra soluționării cauzei, urmează a se aprecia ca fiind temeinică
și legală hotărârea Curții de Apel Timișoara.
Văzând dispozițiile
art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de D.G.F.P. a județului Timiș în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Economiei
și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 308 din 21 noiembrie 2007 a Curții
de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 iunie 2008.