ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5193/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de ordonanță președințială

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, reclamantul Președintele Consiliului Județean Vrancea a chemat în

judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună suspendarea executării măsurilor

dispuse prin decizia din 10 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi Vrancea,

menținute prin încheierea din 30 mai 2011 a pârâtei.

În motivarea în fapt

a cererii, reclamantul a arătat că, prin decizia a cărei suspendare o solicită,

s-a consemnat săvârșirea unor abateri financiar-contabile de către instituția

pe care o reprezintă. Pârâta a respins contestația care a fost formulată

împotriva acesteia prin încheierea contestată.

Condiția urgenței

derivă din faptul că pârâta a soluționat cu întârziere calea administrativă de

atac, motiv pentru care măsurile dispuse prin actul de control nu au mai putut

fi executate, fiind incidente dispozițiile art. 64 din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

Aducerea la

îndeplinire a măsurilor dispuse prin actul atacat ar conduce la o perturbare

gravă a funcționării Consiliului Județean Vrancea, în condițiile în care există

îndoieli serioase cu privire la legalitatea acestui act administrativ.

Vremelnicia măsurii

ce se solicită a fi luată rezultă din faptul că aceasta va dura până la

soluționarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 819/4472011.

Neprejudecarea

fondului reiese din faptul că măsura suspendării nu presupune analizarea cauzei

pe fond.

În drept, reclamantul

a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 581 din C. proc. civ.

Pârâta Curtea de

Conturi a României a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

cererii de suspendare, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din Legea contenciosului

administrativ.

Curtea de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința din 6 iulie

2011, a admis cererea reclamantului, a suspendat executarea deciziei din 10

ianuarie 2011 a Camerei de Conturi Vrancea până la soluționarea în fond a

contestației formulată împotriva acesteia.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Suspendarea unui act

administrativ poate fi dispusă în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004,

modificată, motiv pentru care se va proceda la schimbarea temeiului juridic al

cererii.

În speță, sunt

îndeplinite cerințele impuse de art. 14 din legea anterior enunțată: cazul bine

justificat și producerea unei pagube iminente.

Prima condiție

decurge din rezervele pe care reclamantul le are cu privire la legalitatea

actului administrativ aflat în discuție.

În speță, executarea

imediată a actului administrativ implică recuperarea de la salariații

Consiliului Județean Vrancea a unor sume importante de bani, fapt de natură a

perturba activitatea instituției publice și a destabiliza financiar pe

salariații acesteia.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, care a

solicitat modificarea sa, în sensul respingerii cererii de suspendare.

În primul motiv de

recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.,

recurenta susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

sprijină, întrucât prima instanță a analizat doar îndeplinirea condițiilor de

formă pentru admisibilitatea unei cereri de suspendare și a ignorat cu

desăvârșire îndeplinirea cumulativă a condițiilor de fond impuse de instituția

juridică analizată.

În cel de-al doilea

motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.,

recurenta arată că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În concret, recurenta

precizează că instituția ordonanței președințiale este specifică dreptului

procesual civil și nu este aplicabilă în materia contenciosului administrativ,

unde sunt incidente dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004,

modificată.

Ca atare,

intimatul-reclamant nu putea să promoveze o cerere de ordonanță președințială

pentru a obține suspendarea unui act administrativ.

Intimatul

Președintele Consiliului Județean Vrancea a formulat întâmpinare în care a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, este fondat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., care se referă

la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern, nemotivarea

hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului

de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag.

(1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenței

instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță

internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în

mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu

concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul

la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile

pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția Europeană

a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii,

ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat

efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod

corect examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, art.

6 parag. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina

instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor

și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte apreciază

că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea

în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă

o cerere de chemare în judecată.

Respectarea acestei cerințe

a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac a recursului

s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă judecății și de

argumentele aduse în apărare de partea adversă.

În speța de față, instanța

de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplinește

cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât prima

instanță nu a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea

convingerii sale pentru a putea dispune admiterea cererii de suspendare a actului

administrativ dedus judecății.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. este fondat pentru argumentele care vor fi

expuse în continuare.

Intimatul-reclamant a

solicitat, pe calea ordonanței președințiale, reglementată de art. 581 din C. proc.

civ., suspendarea executării deciziei din 10 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi

Vrancea (act administrativ unilateral cu caracter individual) până la soluționarea

în fond a contestației formulată împotriva acesteia.

În raport de dispozițiile

cu caracter special cuprinse în art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, modificată, care reglementează măsura provizorie de suspendare a executării

actelor administrative, este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ

cererea de ordonanță președințială, prevăzută de art. 581 din C. proc. civ.

Ca atare, este greșită

soluția curții de apel de schimbare a temeiului juridic al acțiunii deduse judecății

din art. 581 din C. proc. civ. în art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, în

condițiile în care apărătorul părții reclamante, la termenul de judecată din data

de 6 iulie 2011, a arătat faptul că a formulat cerere de ordonanță președințială

întrucât se soluționează mai rapid de către instanță și că a probat îndeplinirea

celor trei condiții impuse de legiuitor pentru admiterea unei astfel de cereri.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) din C. proc. civ., coroborat cu

art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica

sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 219/F din 6

iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

cererea de suspendare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie

2011.