ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalulu

judetean Vrancea, reclamanta S.N.C.R.R. - Filiala judetului Vrancea a solicitat,

în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. – D.G.F.P. judetului Vrancea și M.F.P. –

O.P.C.P., anularea procesului verbal de constatare din 12 august 2010 emis de O.P.C.P.

Prin Sentința civilă nr.

573/2011 a Tribunalului Județean Vrancea a fost declinată soluționarea

cauzei în favoarea C.A. a judetului Galati.

Motivându-și în fapt

contestația, reclamanta a precizat că, în temeiul disp. art. 205-207 din O.G nr.

92/2003 și art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat plângere prealabilă

împotriva procesului verbal de constatare, dar pârâtul O.P.C.P. nu a răspuns în

niciun fel acestei contestații.

Prin actul de control

s-a reținut că reclamanta datorează suma de 5.607,74 euro reprezentând fonduri

neutilizate și cheltuieli neeligibile.

Din totalul acestei

sume, reclamanta a fost de acord să restituie suma de 3.863,49 euro și a

contestat doar suma de 1744,25 euro.

instanței de fond.

Prin Sentința civilă nr.

335 din 26 octombrie 2011, C.A. a judetului Galati- secția de contencios

administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația formulată de

reclamanta S.N.C.R. din România în contradictoriu cu pârâții M.F.P. – O.P.C.P. și

A.N.A.F. – D.G.F.P. a judetului Vrancea împotriva procesului – verbal de

constatare din 12 august 2010 emis de O.P.C.P.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fonda reținut situația de fapt potrivit căreia între

părți s-a încheiat, la 29 noiembrie 2007, contractul G., prin care reclamanta a

beneficiat de finanțare nerambursabilă.

Prin procesul verbal

de constatare din 12 august 2010 emis de O.P.C.P., s-a reținut în sarcina

contestatoarei că trebuie sa restituie autorității contractante suma de 5.607,74

euro, reprezentând fonduri neutilizate și cheltuieli neeligibile .

Suma contestată de

către reclamantă este de 1.975,98 euro, din care suma de 231,73 euro reprezintă

contribuția acesteia, care a fost considerată prin actul de control la cap 6 pct.

4 ca fiind cheltuială neeligibilă și nu cheltuială administrativa.

Curtea a constatat

că, în cauză, împotriva p.v. de constatare din 12 august 2010 emis de O.P.C.P.,

reclamanta a formulat contestația din 18 august 2010, dar la care parata nu a

răspuns în niciun fel.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond a observat că, potrivit art. 15.4 alin. (1) din condițiile

generale aplicabile contractelor pentru finanțări nerambursabile, „o sumă

globală care nu depășește 7% din costurile directe eligibile ale proiectului

poate fi solicitată ca si costuri indirecte pentru a acoperi costurile

administrative de regie efectuate de beneficiar pentru proiect”.

Pe de altă parte,

potrivit art. 15.4 alin. (3) din condițiile generale aplicabile contractelor

pentru finanțări nerambursabile, „costurile indirecte sunt neeligibile dacă

beneficiarul primește pe de altă parte o finanțare nerambursabilă operațională.

În cauză, prima instanță a constatat că reclamanta a încheiat contractul nr. 11

2008 având ca obiect asistarea beneficiarului in identificarea oportunităților

de finanțare potrivite activităților sale , iar suma contestată a fost

raportată ca fiind cheltuială administrativă pentru serviciile de consultantă,

scriere, propuneri finanțare și accesare fonduri structurale, conform

contractului nr. 11 din 14 ianuarie 2008.

Astfel, reclamanta se

încadrează în prevederile art. 15.4 alin. (3) din condițiile generale

aplicabile contractelor pentru finanțări nerambursabile, adică suma de 1975,98

euro, raportată de beneficiarul contractului de grant ca fiind cheltuială

administrativă, este cheltuială neeligibilă.

În

consecință, a reținut judecătorul fondului, în mod corect a fost apreciat de

către autoritatea pârâtă că

suma de 1975,98 euro este o neregulă potrivit art. 2 pct.

a) din O.G. nr. 79/2003, respectiv ”neregula reprezintă orice abatere de la

legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale

naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor

angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază

bugetul general al C.E. și/ sau bugetele administrate de aceasta ori în numele

ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o

cheltuială necuvenită”.

3.

Calea de atac

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta S.N.C.R.R.

– Filiala jud.V. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.

9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta susține, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit

înscrisurile administrate în cauză și dispozițiile normative aplicabile.

Astfel, recurenta

precizează că nu a primit o parte din finanțarea nerambursabilă operațională,

astfel cum în mod greșit se reține de către instanța de fond, iar suma

contestată reprezintă cheltuieli eligibile conform contractului de finanțare

nerambursabilă și normelor comunitare.

În consecință,

susține recurenta, la peste un an și jumătate de la finanțarea contractului, se

impută de către pârâtul O.P.C.P. o sumă de bani pe care reclamanta a obținut-o

la acel moment chiar cu aprobarea acestei instituții și, în realitate, aceste

sume au fost considerate inițial și de către O.P.C.P. ca fiind eligibile,

deoarece au fost aprobate și virate la momentul derulării contractului și, doar

ulterior, s-a revenit asupra acestora.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu

prioritate motivul de nelegalitate, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct.

3 C. proc. civ., vizând pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței altei

instanțe, motiv invocat din oficiu la termenul de astăzi, Înalta Curte reține

că acesta este întemeiat, raportat și la prevederile art. 304

1

și art.

306 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Astfel

cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul cererii

de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului verbal de constatare

înregistrat din 12 august 2010, emis de către M.F.P. – O.P.C.P., privind

restituirea, ca neeligibilă, a sumei de 5.607,74 euro.

Prin procesul verbal de

constatare menționat s-au stabilit în sarcina reclamantei abateri de la

legalitate, conformitate și regularitate în utilizarea și administrarea

fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente, suma contestată

de reclamantă fiind 1744,25 euro.

Capitolul 13 (fila 19

din dosarul de fond) din p.v. prevede că acesta reprezintă titlu de creanță,

executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) și art. 10 alin. (1)

din O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea

fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător

, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel,

Înalta Curte reține că, în contextul constatării unor nereguli în implementarea

acestui proiect, nereguli de natură a determina restituirea sumelor plătite de

către autoritatea contractantă, devin incidente dispozițiile O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare,

precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

Art. 3 alin.

(2) și alin. (4) din acest act normativ prevăd că actul de constatare,

stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare

rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare,

constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele

actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (2), creanțele bugetare rezultate din neregulile

astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și

obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în

gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație

la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003

privind

C.

proc.fisc., aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 174/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În

perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul

prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării

unui act

administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale, procedura de contestare și

soluționare a contestării urmând a fi cea specifică acestui tip de acte

administrative.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/ 2004, litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține

că legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de

soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport

de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori

încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Față de obiectul

prezentei cauze, care privește contestarea unei creanțe bugetare, rezultată din

nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența

de soluționare a cauzei se stabilește în raport de criteriul cuantumului sumei

prevăzute de actul administrativ atacat, cuantum, în speță, de până la 500.000

lei, fără a avea importanță dacă actul atacat este emis de o autoritate publică

centrală sau locală.

Față

de modalitatea de soluționare a recursului de față, nu se mai impune, evident

și examinarea celorlalte critici prezentate de către recurentă, acestea urmând

a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei în fața instanței competente,

ca apărări de fond.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art.

304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința recurată și, pe cale de consecință, va trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Județean Vrancea, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de S.N.C.R.R. - Filiala Județului Vrancea împotriva sentinței

civile nr. 335 din 26 octombrie 2011 a C.A. a judetului Galati, secția contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Județean

Vrancea, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2012.