ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalulu judetean Vrancea, reclamanta S.N.C.R.R. - Filiala judetului Vrancea a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. – D.G.F.P. judetului Vrancea și M.F.P. – O.P.C.P., anularea procesului verbal de constatare din 12 august 2010 emis de O.P.C.P. Prin Sentința civilă nr. 573/2011 a Tribunalului Județean Vrancea a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea C.A. a judetului Galati. Motivându-și în fapt contestația, reclamanta a precizat că, în temeiul disp. art. 205-207 din O.G nr. 92/2003 și art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat plângere prealabilă împotriva procesului verbal de constatare, dar pârâtul O.P.C.P.

nu a răspuns în niciun fel acestei contestații. Prin actul de control s-a reținut că reclamanta datorează suma de 5.607,74 euro reprezentând fonduri neutilizate și cheltuieli neeligibile. Din totalul acestei sume, reclamanta a fost de acord să restituie suma de 3.863,49 euro și a contestat doar suma de 1744,25 euro. 2. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 335 din 26 octombrie 2011, C.A. a judetului Galati- secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta S.N.C.R. din România în contradictoriu cu pârâții M.F.P. – O.P.C.P. și A.N.A.F. – D.G.F.P. a judetului Vrancea împotriva procesului – verbal de constatare din 12 august 2010 emis de O.P.C.P.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fonda reținut situația de fapt potrivit căreia între părți s-a încheiat, la 29 noiembrie 2007, contractul G., prin care reclamanta a beneficiat de finanțare nerambursabilă. Prin procesul verbal de constatare din 12 august 2010 emis de O.P.C.P., s-a reținut în sarcina contestatoarei că trebuie sa restituie autorității contractante suma de 5.607,74 euro, reprezentând fonduri neutilizate și cheltuieli neeligibile . Suma contestată de către reclamantă este de 1.975,98 euro, din care suma de 231,73 euro reprezintă contribuția acesteia, care a fost considerată prin actul de control la cap 6 pct. 4 ca fiind cheltuială neeligibilă și nu cheltuială administrativa.

Curtea a constatat că, în cauză, împotriva p.v. de constatare din 12 august 2010 emis de O.P.C.P., reclamanta a formulat contestația din 18 august 2010, dar la care parata nu a răspuns în niciun fel. Pe fondul cauzei, instanța de fond a observat că, potrivit art. 15.4 alin. (1) din condițiile generale aplicabile contractelor pentru finanțări nerambursabile, „o sumă globală care nu depășește 7% din costurile directe eligibile ale proiectului poate fi solicitată ca si costuri indirecte pentru a acoperi costurile administrative de regie efectuate de beneficiar pentru proiect”. Pe de altă parte, potrivit art. 15.4 alin. (3) din condițiile generale aplicabile contractelor pentru finanțări nerambursabile, „costurile indirecte sunt neeligibile dacă beneficiarul primește pe de altă parte o finanțare nerambursabilă operațională.

În cauză, prima instanță a constatat că reclamanta a încheiat contractul nr. 11 2008 având ca obiect asistarea beneficiarului in identificarea oportunităților de finanțare potrivite activităților sale , iar suma contestată a fost raportată ca fiind cheltuială administrativă pentru serviciile de consultantă, scriere, propuneri finanțare și accesare fonduri structurale, conform contractului nr. 11 din 14 ianuarie 2008. Astfel, reclamanta se încadrează în prevederile art. 15.4 alin. (3) din condițiile generale aplicabile contractelor pentru finanțări nerambursabile, adică suma de 1975,98 euro, raportată de beneficiarul contractului de grant ca fiind cheltuială administrativă, este cheltuială neeligibilă.

În consecință, a reținut judecătorul fondului, în mod corect a fost apreciat de către autoritatea pârâtă că suma de 1975,98 euro este o neregulă potrivit art. 2 pct. a) din O.G. nr. 79/2003, respectiv ”neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al C.E. și/ sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta S.N.C.R.R.

– Filiala jud.V. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta susține, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit înscrisurile administrate în cauză și dispozițiile normative aplicabile. Astfel, recurenta precizează că nu a primit o parte din finanțarea nerambursabilă operațională, astfel cum în mod greșit se reține de către instanța de fond, iar suma contestată reprezintă cheltuieli eligibile conform contractului de finanțare nerambursabilă și normelor comunitare. În consecință, susține recurenta, la peste un an și jumătate de la finanțarea contractului, se impută de către pârâtul O.P.C.P. o sumă de bani pe care reclamanta a obținut-o la acel moment chiar cu aprobarea acestei instituții și, în realitate, aceste sume au fost considerate inițial și de către O.P.C.P.

ca fiind eligibile, deoarece au fost aprobate și virate la momentul derulării contractului și, doar ulterior, s-a revenit asupra acestora. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate motivul de nelegalitate, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., vizând pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv invocat din oficiu la termenul de astăzi, Înalta Curte reține că acesta este întemeiat, raportat și la prevederile art. 304 1 și art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului verbal de constatare înregistrat din 12 august 2010, emis de către M.F.P.

– O.P.C.P., privind restituirea, ca neeligibilă, a sumei de 5.607,74 euro. Prin procesul verbal de constatare menționat s-au stabilit în sarcina reclamantei abateri de la legalitate, conformitate și regularitate în utilizarea și administrarea fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente, suma contestată de reclamantă fiind 1744,25 euro. Capitolul 13 (fila 19 din dosarul de fond) din p.v. prevede că acesta reprezintă titlu de creanță, executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător , cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, Înalta Curte reține că, în contextul constatării unor nereguli în implementarea acestui proiect, nereguli de natură a determina restituirea sumelor plătite de către autoritatea contractantă, devin incidente dispozițiile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător. Art. 3 alin. (2) și alin. (4) din acest act normativ prevăd că actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2), creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc.fisc., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale, procedura de contestare și soluționare a contestării urmând a fi cea specifică acestui tip de acte administrative.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/ 2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Înalta Curte reține că legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Față de obiectul prezentei cauze, care privește contestarea unei creanțe bugetare, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de criteriul cuantumului sumei prevăzute de actul administrativ atacat, cuantum, în speță, de până la 500.000 lei, fără a avea importanță dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală. Față de modalitatea de soluționare a recursului de față, nu se mai impune, evident și examinarea celorlalte critici prezentate de către recurentă, acestea urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei în fața instanței competente, ca apărări de fond. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, pe cale de consecință, va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Județean Vrancea, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.N.C.R.R. - Filiala Județului Vrancea împotriva sentinței civile nr. 335 din 26 octombrie 2011 a C.A. a judetului Galati, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Județean Vrancea, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.