ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura în fața
primei instanțe
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalulu
judetean Vrancea, reclamanta S.N.C.R.R. - Filiala judetului Vrancea a solicitat,
în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. – D.G.F.P. judetului Vrancea și M.F.P. –
O.P.C.P., anularea procesului verbal de constatare din 12 august 2010 emis de O.P.C.P.
Prin Sentința civilă nr.
573/2011 a Tribunalului Județean Vrancea a fost declinată soluționarea
cauzei în favoarea C.A. a judetului Galati.
Motivându-și în fapt
contestația, reclamanta a precizat că, în temeiul disp. art. 205-207 din O.G nr.
92/2003 și art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat plângere prealabilă
împotriva procesului verbal de constatare, dar pârâtul O.P.C.P. nu a răspuns în
niciun fel acestei contestații.
Prin actul de control
s-a reținut că reclamanta datorează suma de 5.607,74 euro reprezentând fonduri
neutilizate și cheltuieli neeligibile.
Din totalul acestei
sume, reclamanta a fost de acord să restituie suma de 3.863,49 euro și a
contestat doar suma de 1744,25 euro.
Hotărârea
instanței de fond.
Prin Sentința civilă nr.
335 din 26 octombrie 2011, C.A. a judetului Galati- secția de contencios
administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația formulată de
reclamanta S.N.C.R. din România în contradictoriu cu pârâții M.F.P. – O.P.C.P. și
A.N.A.F. – D.G.F.P. a judetului Vrancea împotriva procesului – verbal de
constatare din 12 august 2010 emis de O.P.C.P.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fonda reținut situația de fapt potrivit căreia între
părți s-a încheiat, la 29 noiembrie 2007, contractul G., prin care reclamanta a
beneficiat de finanțare nerambursabilă.
Prin procesul verbal
de constatare din 12 august 2010 emis de O.P.C.P., s-a reținut în sarcina
contestatoarei că trebuie sa restituie autorității contractante suma de 5.607,74
euro, reprezentând fonduri neutilizate și cheltuieli neeligibile .
Suma contestată de
către reclamantă este de 1.975,98 euro, din care suma de 231,73 euro reprezintă
contribuția acesteia, care a fost considerată prin actul de control la cap 6 pct.
4 ca fiind cheltuială neeligibilă și nu cheltuială administrativa.
Curtea a constatat
că, în cauză, împotriva p.v. de constatare din 12 august 2010 emis de O.P.C.P.,
reclamanta a formulat contestația din 18 august 2010, dar la care parata nu a
răspuns în niciun fel.
Pe fondul cauzei,
instanța de fond a observat că, potrivit art. 15.4 alin. (1) din condițiile
generale aplicabile contractelor pentru finanțări nerambursabile, „o sumă
globală care nu depășește 7% din costurile directe eligibile ale proiectului
poate fi solicitată ca si costuri indirecte pentru a acoperi costurile
administrative de regie efectuate de beneficiar pentru proiect”.
Pe de altă parte,
potrivit art. 15.4 alin. (3) din condițiile generale aplicabile contractelor
pentru finanțări nerambursabile, „costurile indirecte sunt neeligibile dacă
beneficiarul primește pe de altă parte o finanțare nerambursabilă operațională.
În cauză, prima instanță a constatat că reclamanta a încheiat contractul nr. 11
2008 având ca obiect asistarea beneficiarului in identificarea oportunităților
de finanțare potrivite activităților sale , iar suma contestată a fost
raportată ca fiind cheltuială administrativă pentru serviciile de consultantă,
scriere, propuneri finanțare și accesare fonduri structurale, conform
contractului nr. 11 din 14 ianuarie 2008.
Astfel, reclamanta se
încadrează în prevederile art. 15.4 alin. (3) din condițiile generale
aplicabile contractelor pentru finanțări nerambursabile, adică suma de 1975,98
euro, raportată de beneficiarul contractului de grant ca fiind cheltuială
administrativă, este cheltuială neeligibilă.
În
consecință, a reținut judecătorul fondului, în mod corect a fost apreciat de
către autoritatea pârâtă că
suma de 1975,98 euro este o neregulă potrivit art. 2 pct.
a) din O.G. nr. 79/2003, respectiv ”neregula reprezintă orice abatere de la
legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale
naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor
angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază
bugetul general al C.E. și/ sau bugetele administrate de aceasta ori în numele
ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o
cheltuială necuvenită”.
3.
Calea de atac
exercitată în cauză
Împotriva acestei
hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta S.N.C.R.R.
– Filiala jud.V. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.
9 din C. proc. civ.
În motivarea căii de
atac, recurenta susține, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit
înscrisurile administrate în cauză și dispozițiile normative aplicabile.
Astfel, recurenta
precizează că nu a primit o parte din finanțarea nerambursabilă operațională,
astfel cum în mod greșit se reține de către instanța de fond, iar suma
contestată reprezintă cheltuieli eligibile conform contractului de finanțare
nerambursabilă și normelor comunitare.
În consecință,
susține recurenta, la peste un an și jumătate de la finanțarea contractului, se
impută de către pârâtul O.P.C.P. o sumă de bani pe care reclamanta a obținut-o
la acel moment chiar cu aprobarea acestei instituții și, în realitate, aceste
sume au fost considerate inițial și de către O.P.C.P. ca fiind eligibile,
deoarece au fost aprobate și virate la momentul derulării contractului și, doar
ulterior, s-a revenit asupra acestora.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu
prioritate motivul de nelegalitate, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct.
3 C. proc. civ., vizând pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței altei
instanțe, motiv invocat din oficiu la termenul de astăzi, Înalta Curte reține
că acesta este întemeiat, raportat și la prevederile art. 304
1
și art.
306 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.
Astfel
cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul cererii
de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului verbal de constatare
înregistrat din 12 august 2010, emis de către M.F.P. – O.P.C.P., privind
restituirea, ca neeligibilă, a sumei de 5.607,74 euro.
Prin procesul verbal de
constatare menționat s-au stabilit în sarcina reclamantei abateri de la
legalitate, conformitate și regularitate în utilizarea și administrarea
fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente, suma contestată
de reclamantă fiind 1744,25 euro.
Capitolul 13 (fila 19
din dosarul de fond) din p.v. prevede că acesta reprezintă titlu de creanță,
executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) și art. 10 alin. (1)
din O.G. nr. 79/2003
privind controlul și recuperarea
fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate
necorespunzător
, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel,
Înalta Curte reține că, în contextul constatării unor nereguli în implementarea
acestui proiect, nereguli de natură a determina restituirea sumelor plătite de
către autoritatea contractantă, devin incidente dispozițiile O.G. nr. 79/2003
privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare,
precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.
Art. 3 alin.
(2) și alin. (4) din acest act normativ prevăd că actul de constatare,
stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare
rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare,
constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele
actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Potrivit
dispozițiilor art. 4 alin. (2), creanțele bugetare rezultate din neregulile
astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și
obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în
gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.
Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație
la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G.
nr. 92/2003
privind
C.
proc.fisc., aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 174/2004,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În
perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul
prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării
unui act
administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale, procedura de contestare și
soluționare a contestării urmând a fi cea specifică acestui tip de acte
administrative.
În conformitate cu
dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/ 2004, litigiile
privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice
locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se
soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte reține
că legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de
soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport
de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori
încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Față de obiectul
prezentei cauze, care privește contestarea unei creanțe bugetare, rezultată din
nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența
de soluționare a cauzei se stabilește în raport de criteriul cuantumului sumei
prevăzute de actul administrativ atacat, cuantum, în speță, de până la 500.000
lei, fără a avea importanță dacă actul atacat este emis de o autoritate publică
centrală sau locală.
Față
de modalitatea de soluționare a recursului de față, nu se mai impune, evident
și examinarea celorlalte critici prezentate de către recurentă, acestea urmând
a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei în fața instanței competente,
ca apărări de fond.
În
consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art.
304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite
recursul, va casa sentința recurată și, pe cale de consecință, va trimite cauza
spre competentă soluționare la Tribunalul Județean Vrancea, secția de
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de S.N.C.R.R. - Filiala Județului Vrancea împotriva sentinței
civile nr. 335 din 26 octombrie 2011 a C.A. a judetului Galati, secția contencios
administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Județean
Vrancea, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 decembrie 2012.