ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 610/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor,

la 09 octombrie 2006, reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea

a solicitat anularea deciziei nr. 967 din 04 septembrie 2006 emisă de Comisia Specială

de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România,

ca nelegală și, pe cale de consecință, să fie obligate pârâtele Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri

Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România („Comisia”), la restituirea

bulelor papale și a diplomelor împărătești de numire a episcopilor, precum și a

altor documente care au existat în arhiva contestatoarei la momentul preluării abuzive.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a invocat eronata interpretare de către Comisie a dispozițiilor O.U.G.

nr. 94/2000, astfel cum a fost republicată, deoarece acest act normativ nu exclude

și retrocedarea bunurilor mobile, dacă ele există fizic în momentul formulării cererii

de retrocedare.

Reclamanta a arătat că

este vorba despre documente cu caracter istoric care există fizic și sunt păstrate

în Arhivele Statului – Filiala Oradea, bunuri ce aparțin reclamantei, fiind firesc

ca ele să fie păstrate în arhivele acestei instituții de cult.

Intimata Comisie a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului

Bihor, excepție admisă de instanța de fond care, prin sentința nr. 39 din 15

ianuarie 2007, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel

Oradea.

După declinare, la termenul

de judecată din 15 iunie 2007, reclamanta a depus la dosar o completare de acțiune

prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Arhivelor Naționale

din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, solicitând ca această

autoritate să fie obligată la restituirea în natură a arhivei Episcopiei Române

Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea.

Prin sentința civilă

nr. 138/CA-PI din 07 septembrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă

împotriva pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia

pentru anularea deciziei nr. 967 din 04 septembrie 2006.

A declinat competența

de soluționare a acțiunii formulate împotriva pârâtului Ministerul Internelor și

Reformei Administrative – Arhivele Naționale, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că restituirea bunurilor mobile este posibilă

doar odată cu restituirea unui imobil ce face obiectul O.U.G. nr. 94/2000.

Fiind evidentă intenția

legiuitorului de a include în obiectul de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, la

art. 1 pct. 11, doar a „bunurilor mobile care se află în momentul depunerii cererii

de retrocedare într-un imobil ce se restituie”, în temeiul acestui act normativ

și în condițiile în care reclamanta nu a invocat alte motive de nelegalitate a deciziei

nr. 967 din 04 septembrie 2006 emisă de Comisie cu privire la care instanța de contencios

administrativ are competență, acțiunea a fost respinsă.

Având în vedere modificarea

acțiunii reclamantei, instanța a reținut că aceasta s-a făcut cu încălcarea prevederilor

art. 132 C. proc. civ. și că obiectul acestei completări îl constituie o obligație

civilă – predarea unor bunuri mobile preluate abuziv - ceea ce constituie o acțiune

civilă de sine-stătătoare și în temeiul dispozițiilor art. 158 și art. 159 pct.

2 C. proc. civ., a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs în termen legal Episcopia Română Unită cu Roma

Greco-Catolică, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.

În motivarea cererii,

recurenta critică sentința, întrucât instanța a dat o interpretare restrictivă dispozițiilor

O.U.G. nr. 94/2000, însușindu-și în totalitate punctul de vedere al Comisiei și

invocând în mod eronat dispozițiile art. 1 alin. (11) din ordonanță, în raport cu

situația de fapt din cauză.

Consideră recurenta că

o interpretare restrictivă absolută, precum cea aplicată de instanță, este în contradicție

cu principiile legilor speciale de retrocedare care se bazează pe restituirea în

natură a bunurilor – fie ele imobile ori mobile – iar în caz de imposibilitate a

acesteia, acordarea despăgubirilor, privind așadar principiul „restitutio in integrum”.

Arată recurenta că, prin

situația sa de fapt, se încadrează total în dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, întrucât

Palatul Episcopal Greco-Catolic din Oradea a fost preluat abuziv împreună cu toate

bunurile mobile aflate în acesta, inclusiv Arhiva Episcopiei.

În aceste condiții, consideră

recurenta că decizia Comisiei de respingere a cererii de restituire a bunurilor

mobile este nelegală.

Recursul nu se fondează.

Instanța de fond a făcut

o aplicare corectă a legii speciale. Dispozițiile art. 1 alin. (11) din O.U.G.

nr. 94/2000, republicată, modificată și completată prin O.U.G. nr. 209/2005, prevăd

expres și neechivoc că bunurile mobile preluate împreună cu imobilul pot fi restituite

numai dacă mai există în imobil la data cererii de retrocedare.

În speță, recurenta însăși

a arătat că bunurile mobile solicitate – documente cu caracter religios și istoric

– se află în Arhivele Statului.

Or, instanța de fond nu

putea face o interpretare extensivă a unui text restrictiv, căci ar fi încălcat

astfel un text imperativ.

În raport cu aceste considerente

strict juridice, argumentele recurentei privind scopul și mijloacele de aplicare

a legilor speciale de restituire nu au relevanță juridică.

Așa fiind, soluția de

declinare a competenței cu privire la cererea de restituire a bunurilor mobile de

către Arhivele Naționale este și ea legală, în considerarea naturii civile a cererii

și a dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ. care prevăd plenitudinea de competență

a judecătoriei în materie civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Episcopia

Română Unită cu Roma Greco-Catolică împotriva sentinței civile nr. 138/CA din 07

septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2008.