ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 610/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor, la 09 octombrie 2006, reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea a solicitat anularea deciziei nr. 967 din 04 septembrie 2006 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, ca nelegală și, pe cale de consecință, să fie obligate pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România („Comisia”), la restituirea bulelor papale și a diplomelor împărătești de numire a episcopilor, precum și a altor documente care au existat în arhiva contestatoarei la momentul preluării abuzive.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat eronata interpretare de către Comisie a dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000, astfel cum a fost republicată, deoarece acest act normativ nu exclude și retrocedarea bunurilor mobile, dacă ele există fizic în momentul formulării cererii de retrocedare. Reclamanta a arătat că este vorba despre documente cu caracter istoric care există fizic și sunt păstrate în Arhivele Statului – Filiala Oradea, bunuri ce aparțin reclamantei, fiind firesc ca ele să fie păstrate în arhivele acestei instituții de cult. Intimata Comisie a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor, excepție admisă de instanța de fond care, prin sentința nr. 39 din 15 ianuarie 2007, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Oradea.

După declinare, la termenul de judecată din 15 iunie 2007, reclamanta a depus la dosar o completare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Arhivelor Naționale din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, solicitând ca această autoritate să fie obligată la restituirea în natură a arhivei Episcopiei Române Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea. Prin sentința civilă nr. 138/CA-PI din 07 septembrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia pentru anularea deciziei nr. 967 din 04 septembrie 2006. A declinat competența de soluționare a acțiunii formulate împotriva pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative – Arhivele Naționale, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că restituirea bunurilor mobile este posibilă doar odată cu restituirea unui imobil ce face obiectul O.U.G. nr. 94/2000. Fiind evidentă intenția legiuitorului de a include în obiectul de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, la art. 1 pct. 11, doar a „bunurilor mobile care se află în momentul depunerii cererii de retrocedare într-un imobil ce se restituie”, în temeiul acestui act normativ și în condițiile în care reclamanta nu a invocat alte motive de nelegalitate a deciziei nr. 967 din 04 septembrie 2006 emisă de Comisie cu privire la care instanța de contencios administrativ are competență, acțiunea a fost respinsă. Având în vedere modificarea acțiunii reclamantei, instanța a reținut că aceasta s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc.

civ. și că obiectul acestei completări îl constituie o obligație civilă – predarea unor bunuri mobile preluate abuziv - ceea ce constituie o acțiune civilă de sine-stătătoare și în temeiul dispozițiilor art. 158 și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea. Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs în termen legal Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru. În motivarea cererii, recurenta critică sentința, întrucât instanța a dat o interpretare restrictivă dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000, însușindu-și în totalitate punctul de vedere al Comisiei și invocând în mod eronat dispozițiile art. 1 alin. (11) din ordonanță, în raport cu situația de fapt din cauză.

Consideră recurenta că o interpretare restrictivă absolută, precum cea aplicată de instanță, este în contradicție cu principiile legilor speciale de retrocedare care se bazează pe restituirea în natură a bunurilor – fie ele imobile ori mobile – iar în caz de imposibilitate a acesteia, acordarea despăgubirilor, privind așadar principiul „restitutio in integrum”. Arată recurenta că, prin situația sa de fapt, se încadrează total în dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, întrucât Palatul Episcopal Greco-Catolic din Oradea a fost preluat abuziv împreună cu toate bunurile mobile aflate în acesta, inclusiv Arhiva Episcopiei. În aceste condiții, consideră recurenta că decizia Comisiei de respingere a cererii de restituire a bunurilor mobile este nelegală.

Recursul nu se fondează. Instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii speciale. Dispozițiile art. 1 alin. (11) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, modificată și completată prin O.U.G. nr. 209/2005, prevăd expres și neechivoc că bunurile mobile preluate împreună cu imobilul pot fi restituite numai dacă mai există în imobil la data cererii de retrocedare. În speță, recurenta însăși a arătat că bunurile mobile solicitate – documente cu caracter religios și istoric – se află în Arhivele Statului. Or, instanța de fond nu putea face o interpretare extensivă a unui text restrictiv, căci ar fi încălcat astfel un text imperativ. În raport cu aceste considerente strict juridice, argumentele recurentei privind scopul și mijloacele de aplicare a legilor speciale de restituire nu au relevanță juridică.

Așa fiind, soluția de declinare a competenței cu privire la cererea de restituire a bunurilor mobile de către Arhivele Naționale este și ea legală, în considerarea naturii civile a cererii și a dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ. care prevăd plenitudinea de competență a judecătoriei în materie civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică împotriva sentinței civile nr. 138/CA din 07 septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.