ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5550/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamanta Parohia Greco-Catolică a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 1965 din 16 decembrie 2008. Prin decizia nr. 1965 din 16 decembrie 2008 s-a respins cererea reclamantei de restituire a imobilului situat în comuna Sângeorgiu de Mureș. Reclamanta a criticat decizia nr. 1965/2008 susținând că imobilul a fost preluat fără titlu de Statul Român și că, deși în prezent este nefolosit, iar autoritățile locale sunt de acord cu retrocedarea, Comisia a ignorat starea de drept și de fapt existentă.

2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 71 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea Parohiei Greco-Catolice și a fost trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe în baza Decretului nr. 177/1948, astfel încât la data soluționării cererii de retrocedare și la data adoptării deciziei nr. 1965 din 16 decembrie 2008 se afla în proprietatea tabulară a Parohiei Ortodoxe, drept intabulat în cartea funciară Sângeorgiu de Mureș. Casa și terenul din litigiu au avut destinația de casă parohială a preotului greco-catolic de la acea vreme, așa cum declară chiar reclamanta în motivarea acțiunii.

Nefiind vorba de un lăcaș de cult și având în vedere că imobilul este proprietatea Parohiei Ortodoxe și nu a uneia din persoanele sau autoritățile enumerate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, instanța de fond a considerat că soluția adoptată prin decizia nr. 1965 din 16 decembrie 2008 este considerată temeinică și legală. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei hotărâri reclamanta Parohia Greco-Catolică a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivele de recurs se arată că imobilul în litigiu a constituit proprietatea reclamantei până la 01 decembrie 1948 când Biserica Greco Catolică Unită cu Roma a fost desființată prin Decretul-Lege nr. 177/1948, iar imobilul a fost preluat fără titlu de Statul Român și atribuit Parohiei Ortodoxe Române din localitate, care și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului, imobil ce a fost casa parohială a preotului greco-catolic. Din conținutul O.U.G. nr. 94/2000 rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a restitui foștilor proprietari – culte religioase, imobilele de care au fost deposedați prin efectul legilor abuzive ale fostului regim comunist, astfel că nu se poate face distincție între persoanele ale căror imobile sunt deținute de organele statului sau ale administrației de stat și care pot fi restituite și persoanele ale căror imobile se află în posesia unor culte religioase și care nu ar avea dreptul la restituire.

Se apreciază că o altă interpretare ar încălca principiul egalității în drepturi a cetățenilor, principiu consacrat de art. 16 din Constituția României, dar și art. 21 din același act normativ referitor la accesul liber la justiție. S-a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Comisia specială de retrocedare a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat, pentru următoarele considerente: Reclamanta a solicitat restituirea de către comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a unui imobil situat în Sângeorgiu de Mureș, imobilul având destinație de casă parohială a preotului greco-catolic.

Prin urmare, obiectul litigiului îl constituie un imobil cu destinație de casă parohială care a aparținut Parohiei Greco-Catolice și care, după preluarea imobilului de către Statul Român, a trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe, fiind înscris acest drept în cartea funciară. Situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Greco-Catolice și care au fost preluate de Biserica Ortodoxă Română a făcut obiectul de reglementare al Decretului-Lege nr. 126/1990 unde, în art. 3, s-a prevăzut că problema acestora va fi soluționată de o comisie mixtă, formată din reprezentanții celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri.

Art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 a fost modificat prin O.G. nr. 64/2004, iar prin Legea nr. 182/2005 de aprobare a O.G. nr. 64/2004, s-a stabilit întreaga procedură că urmează a fi parcursă, cu instituirea unor termene, dar și posibilitatea parcurgerii la acțiunea de drept comun (atunci când comisia nu se întrunește, când nu se ajunge la nici un rezultat ori decizia nemulțumește una din părți), iar competența de soluționare, în primă instanță, a fost conferită tribunalelor. Prin instituirea acestei proceduri, în cazul lăcașurilor de cult și a caselor parohiale ce au aparținut Bisericii Greco-Catolice și care au fost prezente de Biserica Ortodoxă Română, s-a încercat asigurarea unei căi amiabile de soluționare a neînțelegerilor, dar și o modalitate concretă de asigurare a accesului la justiție.

Fiind instituită o procedură specială pentru casele parohiale ce au aparținut Bisericii Greco-Catolice, nu pot fi aplicate dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 ce reprezintă dreptul comun în materia restituirii imobilelor ce au aparținut cultelor religioase, ci numai cele prevăzute de Decretul-Lege nr. 126/1990, cu modificările ulterioare. De remarcat este și faptul că în motivele de recurs se fac referiri la unele articole din Constituția României, dar nu prin raportare la textul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, ci la o interpretare dată acestui act normativ. Oricum, neconstituționalitatea unui text poate fi stabilită numai de către Curtea Constituțională în cadrul procedurii instituite prin Legea nr. 47/1992.

Dar, având în vedere că există o procedură specială pentru retrocedarea imobilului casă parohială ce a aparținut Parohiei Greco-Catolice, aceasta va putea iniția demersurile pentru restituirea acestuia, mai ales că, se susține, imobilul a avut destinația de grădiniță și chiar autoritățile locale sunt de acord cu restituirea acestuia. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Parohia Greco-Catolică, împotriva sentinței civile nr. 71 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.