ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5550/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată

la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamanta Parohia Greco-Catolică a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile

care au aparținut cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 1965 din

16 decembrie 2008.

Prin decizia nr. 1965

din 16 decembrie 2008 s-a respins cererea reclamantei de restituire a imobilului

situat în comuna Sângeorgiu de Mureș.

Reclamanta a criticat

decizia nr. 1965/2008 susținând că imobilul a fost preluat fără titlu de Statul

Român și că, deși în prezent este nefolosit, iar autoritățile locale sunt de acord

cu retrocedarea, Comisia a ignorat starea de drept și de fapt existentă.

fond.

Prin sentința civilă

nr. 71 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea

Parohiei Greco-Catolice și a fost trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe în baza

Decretului nr. 177/1948, astfel încât la data soluționării cererii de retrocedare

și la data adoptării deciziei nr. 1965 din 16 decembrie 2008 se afla în proprietatea

tabulară a Parohiei Ortodoxe, drept intabulat în cartea funciară Sângeorgiu de Mureș.

Casa și terenul din litigiu

au avut destinația de casă parohială a preotului greco-catolic de la acea vreme,

așa cum declară chiar reclamanta în motivarea acțiunii.

Nefiind vorba de un lăcaș

de cult și având în vedere că imobilul este proprietatea Parohiei Ortodoxe și nu

a uneia din persoanele sau autoritățile enumerate în art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 94/2000, instanța de fond a considerat că soluția adoptată prin decizia nr.

1965 din 16 decembrie 2008 este considerată temeinică și legală.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta Parohia Greco-Catolică a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate

ca fiind netemeinică și nelegală, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii așa cum

a fost formulată.

În motivele de recurs

se arată că imobilul în litigiu a constituit proprietatea reclamantei până la 01

decembrie 1948 când Biserica Greco Catolică Unită cu Roma a fost desființată prin

Decretul-Lege nr. 177/1948, iar imobilul a fost preluat fără titlu de Statul Român

și atribuit Parohiei Ortodoxe Române din localitate, care și-a intabulat dreptul

de proprietate asupra imobilului, imobil ce a fost casa parohială a preotului greco-catolic.

Din conținutul O.U.G.

nr. 94/2000 rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a restitui foștilor

proprietari – culte religioase, imobilele de care au fost deposedați prin efectul

legilor abuzive ale fostului regim comunist, astfel că nu se poate face distincție

între persoanele ale căror imobile sunt deținute de organele statului sau ale administrației

de stat și care pot fi restituite și persoanele ale căror imobile se află în posesia

unor culte religioase și care nu ar avea dreptul la restituire.

Se apreciază că o altă

interpretare ar încălca principiul egalității în drepturi a cetățenilor, principiu

consacrat de art. 16 din Constituția României, dar și art. 21 din același act normativ

referitor la accesul liber la justiție.

S-a solicitat admiterea

recursului, desființarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost

formulată.

Comisia specială de

retrocedare a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

recurs.

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat

restituirea de către comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut

cultelor religioase din România a unui imobil situat în Sângeorgiu de Mureș, imobilul

având destinație de casă parohială a preotului greco-catolic.

Prin urmare, obiectul

litigiului îl constituie un imobil cu destinație de casă parohială care a aparținut

Parohiei Greco-Catolice și care, după preluarea imobilului de către Statul Român,

a trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe, fiind înscris acest drept în cartea

funciară.

Situația juridică a lăcașurilor

de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Greco-Catolice și care

au fost preluate de Biserica Ortodoxă Română a făcut obiectul de reglementare al

Decretului-Lege nr. 126/1990 unde, în art. 3, s-a prevăzut că problema acestora

va fi soluționată de o comisie mixtă, formată din reprezentanții celor două culte

religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste

bunuri.

Art. 3 din Decretul-Lege

nr. 126/1990 a fost modificat prin O.G. nr. 64/2004, iar prin Legea nr. 182/2005

de aprobare a O.G. nr. 64/2004, s-a stabilit întreaga procedură că urmează a fi

parcursă, cu instituirea unor termene, dar și posibilitatea parcurgerii la acțiunea

de drept comun (atunci când comisia nu se întrunește, când nu se ajunge la nici

un rezultat ori decizia nemulțumește una din părți), iar competența de soluționare,

în primă instanță, a fost conferită tribunalelor.

Prin instituirea acestei

proceduri, în cazul lăcașurilor de cult și a caselor parohiale ce au aparținut Bisericii

Greco-Catolice și care au fost prezente de Biserica Ortodoxă Română, s-a încercat

asigurarea unei căi amiabile de soluționare a neînțelegerilor, dar și o modalitate

concretă de asigurare a accesului la justiție.

Fiind instituită o procedură

specială pentru casele parohiale ce au aparținut Bisericii Greco-Catolice, nu pot

fi aplicate dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 ce reprezintă dreptul comun în materia

restituirii imobilelor ce au aparținut cultelor religioase, ci numai cele prevăzute

de Decretul-Lege nr. 126/1990, cu modificările ulterioare.

De remarcat este și faptul

că în motivele de recurs se fac referiri la unele articole din Constituția României,

dar nu prin raportare la textul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, ci la o interpretare

dată acestui act normativ.

Oricum, neconstituționalitatea

unui text poate fi stabilită numai de către Curtea Constituțională în cadrul procedurii

instituite prin Legea nr. 47/1992.

Dar, având în vedere că

există o procedură specială pentru retrocedarea imobilului casă parohială ce a aparținut

Parohiei Greco-Catolice, aceasta va putea iniția demersurile pentru restituirea

acestuia, mai ales că, se susține, imobilul a avut destinația de grădiniță și chiar

autoritățile locale sunt de acord cu restituirea acestuia.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Parohia Greco-Catolică, împotriva sentinței civile nr. 71 din 30 aprilie 2009

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2009.