ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4221/2010

Asupra contestației în

anulare de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, a constatat următoarele:

Prin decizia nr. 346 din 26 ianuarie 2010 a Înaltei

Curți a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de P.D.N. împotriva deciziei

nr. 893 din 9 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța investită cu soluționarea recursului a reținut că prin decizia

nr. 893 din 9 iunie 2009, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondată contestația

în anulare formulată de P.D.N. împotriva deciziei nr. 19 din 13 ianuarie 2009 a

aceleași instanțe.

Împotriva deciziei

nr. 893 din 9 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, contestatorul a

formulat recurs, iar prin decizia nr. 346/2010 Înalta Curte a respins recursul ca

inadmisibil, reținând că hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria

hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs, întrucât decizia ce a fost atacată cu contestație

în anulare a fost pronunțată de o instanță de recurs și are caracter irevocabil.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat contestație în anulare P.D.N., criticând decizia pronunțată ca netemeinică

și nelegală.

A prezentat pe larg istoricul

litigiului aflat pendinte și a arătat că prezenta contestație în anulare se întemeiază

pe dispozițiile art. 318 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât decizia atacată este

rezultatul unei greșeli materiale, de care depinde dezlegarea dată recursului.

Înalta Curte de Casație

și Justiție analizând motivele invocate în raport cu decizia atacată a constatat

că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

Contestația în anulare

este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate

fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 din C. proc.

civ.

Potrivit dispozițiilor

art. 318 teza I-a din acest cod, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate

cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale...”.

Noțiunea de „greșeală

materială” folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu trebuie interpretată

altfel decât în sensul textului legal.

„Greșelile materiale”,

conform art. 318 din C. proc. civ., sunt erori evidente și involuntare cu privire

la aspecte esențiale de ordin formal-procedural care au dus la pronunțarea unei

soluții eronate; ele nu sunt greșeli de judecată și nu se referă, deci, la aspectele

de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanța a apreciat probele

sau a înțeles să interpreteze o dispoziție legală.

Verificarea unei astfel

de greșeli materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului cauzei

sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare tinde la desființarea

unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres

și limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit

să se pună la dispoziția părților calea recursului la recurs.

Or, aspectele sesizate

de contestator, așa cum s-a arătat, exced noțiunii de „greșeală materială” în sensul

dispozițiilor art. 318 din C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte contestația

în anulare prevăzută de art. 318 din C. proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva

deciziilor date asupra recursului.

În cauza de față, recursul

a fost respins ca inadmisibil, văzând dispozițiile art. 320 alin. (3) din C.

proc. civ., reglementează cazurile în care se poate declara recurs la hotărârea

dată în contestație.

Contestatorul a înțeles

să atace o hotărâre pronunțată într-un recurs inadmisibil la o contestație în anulare,

astfel că hotărârea nr. 346 din 26 ianuarie 2010 a Înaltei Curți nu îndeplinește

cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare

de atac, motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea de față ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de P.D.N. împotriva deciziei nr. 346 din 26 ianuarie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție-secția contencios administrativ și fiscal ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2010.