ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1325/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 15 din 11 februarie 2009, Curtea de Apel Cluj a respins plângerea formulată de petentul T.A. împotriva referatului de clasare nr. 1033/VIII/1/2009 din 11 decembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 RON. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că plângerile formulate de avocatul T.A., în calitate de apărător al M.T.

și depuse la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la datele de 24 noiembrie 2009 și 10 decembrie 2009, au fost conexate și examinate în cadrul referatului nr. 1033/VIII/1/2009 din 11 decembrie 2009. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a constatat că aceste plângeri sunt neîntemeiate și urmează altora, cu același obiect, și care au primit rezolvarea în cadrul Dosarului nr. 515/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, devenit nr. 332/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. În consecință, lucrarea a fost clasată și arhivată. Petiționarul T.A. a formulat plângere la instanță împotriva acestei soluții date de procuror, solicitând trimiterea cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări în legătură cu dispariția unor note informative.

Instanța de fond a constatat că soluția dată de procuror nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. și care pot fi atacate cu plângere la judecător și, în consecință, a respins acțiunea petiționarului. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul T.A., solicitând casarea hotărârii atacate și, pe fond, cercetarea intimaților sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 242 C. pen., precizând că a înțeles să formuleze o plângere penală împotriva acestora, iar nu o plângere administrativă. Verificând hotărârea atacată potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică.

Curtea de Apel Cluj a constatat în mod just inadmisibilitatea demersului petiționarului de a învesti instanța cu plângere în afara limitelor și cerințelor art. 278 1 C. proc. pen. Potrivit textului de lege invocat, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Din examinarea acestui text de lege, rezultă că sfera actelor procurorului care poate face obiectul verificării de către instanța de judecată este limitată și strict circumscrisă la soluțiile expres enumerate și din rândul cărora nu face parte soluția atacată de petent, prin plângerea sa.

Nici faptul că procurorul a înțeles să dea această cale de rezolvare plângerii petiționarului nu poate face obiectul sesizării instanței. În consecință, în mod legal și temeinic, instanța de fond a respins plângerea petiționarului. Așa fiind, Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii atacate și va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul T.A. Recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.A. împotriva Sentinței penale nr. 15 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 aprilie 2010.