ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1325/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 15 din 11 februarie

2009, Curtea de Apel Cluj a respins plângerea formulată de petentul T.A.

împotriva referatului de clasare nr. 1033/VIII/1/2009 din 11 decembrie 2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 150 RON.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a constatat că plângerile formulate de

avocatul T.A., în calitate de apărător al M.T. și depuse la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Cluj la datele de 24 noiembrie 2009 și 10 decembrie 2009,

au fost conexate și examinate în cadrul referatului nr. 1033/VIII/1/2009 din 11

decembrie 2009.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj a constatat că aceste plângeri sunt neîntemeiate și urmează

altora, cu același obiect, și care au primit rezolvarea în cadrul Dosarului nr.

515/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, devenit nr. 332/P/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În consecință,

lucrarea a fost clasată și arhivată.

Petiționarul T.A. a

formulat plângere la instanță împotriva acestei soluții date de procuror,

solicitând trimiterea cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări în

legătură cu dispariția unor note informative.

Instanța de fond a

constatat că soluția dată de procuror nu face parte din categoria celor

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen. și care pot fi atacate cu

plângere la judecător și, în consecință, a respins acțiunea petiționarului.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul T.A., solicitând

casarea hotărârii atacate și, pe fond, cercetarea intimaților sub aspectul

infracțiunii prevăzute de art. 242 C. pen., precizând că a înțeles să formuleze

o plângere penală împotriva acestora, iar nu o plângere administrativă.

Verificând hotărârea

atacată potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și

temeinică.

Curtea de Apel Cluj a

constatat în mod just inadmisibilitatea demersului petiționarului de a învesti

instanța cu plângere în afara limitelor și cerințelor art. 278

1

C.

proc. pen.

Potrivit textului de

lege invocat, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face

plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Din examinarea

acestui text de lege, rezultă că sfera actelor procurorului care poate face

obiectul verificării de către instanța de judecată este limitată și strict

circumscrisă la soluțiile expres enumerate și din rândul cărora nu face parte

soluția atacată de petent, prin plângerea sa.

Nici faptul că

procurorul a înțeles să dea această cale de rezolvare plângerii petiționarului

nu poate face obiectul sesizării instanței.

În consecință, în mod

legal și temeinic, instanța de fond a respins plângerea petiționarului.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că în cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii atacate și

va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul T.A.

Recurentul petiționar

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul T.A. împotriva Sentinței penale nr. 15 din 11 februarie 2010 a

Curții de Apel Cluj, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 7 aprilie 2010.