ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5548/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

La data de 28 octombrie

2010 sub nr. 8837/1/2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

cererea de revizuire formulată de revizuentul M.D. în contradictoriu cu Ministerul

Culturii și Cultelor, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând revizuirea deciziei

nr. 4761 din 28 septembrie 2010 pronunțată în Dosar nr. 26705/3/2008.

În motivarea cererii se arată că prin decizia

a cărei revizuire se solicită s-a respins ca nefondat recursul declarat de M.D.

împotriva deciziei nr. 587 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă. Prin aceeași decizie s-au admis recursurile declarate de

pârâții Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și Ministerul Finanțelor Publice,

s-a modificat decizia în sensul că s-a respins ca nefondat apelul reclamantului

împotriva sentinței civile nr. 93 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă. Susține revizuentul că decizia pronunțată de instanța

de recurs cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, deoarece

instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, contravenind astfel

flagrant dispozițiilor art. 322 pct. 1, 2, 9 C. proc. civ. și încălcarea a art.

1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.

De asemenea, arată revizuentul

că în recurs s-au încălcat dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. și art. 21 din Constituția

României care garantează liberul acces la justiție. Prin respingerea acțiunii s-a

încălcat flagrant accesul la justiție; acest drept fiind un drept liber, efectiv

și eficace, încălcându-se astfel și principiul proporționalității.

Potrivit art. 322

pct. 9, revizuirea unei hotărâri dată de instanța de recurs atunci când evocă fondul

se poate cere și atunci când C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor omului

prin hotărâre judecătorească, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă

să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Hotărârea a cărei revizuire se solicită este nulă întrucât a fost dată cu încălcarea

legii.

În vederea soluționării

cauzei s-a dispus atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia civilă a cărei

revizuire se solicită.

Analizând actele și lucrările

dosarului, se constată nefondată cererea de revizuire în considerentele celor se

succed.

Revizuirea face parte

din categoria căilor extraordinare de atac de retractare și este reglementată de

art. 322 – 328 C. proc. civ. Ea poată fi definită ca acea cale extraordinară de

retractare prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești

definitive și reînoirea judecății în cazurile expres determinate de lege.

Revizuirea oferă posibilitatea

retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită

în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri

judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea

raporturilor juridice civile, de aceea legea admite revizuirea numai în cazurile

strict determinate de lege.

Pe de altă parte, însă,

revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații

excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în

substanța ei.

În cauza supusă analizei

revizuentul în motivarea cererii de revizuire susține că sunt incidente motivele

de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 9 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 322

pct. 1 C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată de o instanță de recurs poate fi revizuită

dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la

îndeplinire.

Invocând acest motiv de

revizuire, petentul arată în fapt că decizia a cărei „revizuire se solicită cuprinde

dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, deoarece instanța s-a pronunțat

asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a

solicitat”.

Or, revizuirea pe acest

motiv se poate solicita atunci când contrarietatea există în cadrul dispozitivului.

Revizuentul prin cererea

de revizuire nu semnalează existența unei contrarietăți în dispozitivul hotărârii

și, de altfel, nici nu există o astfel de contrarietate.

Instanța de recurs pur

și simplu a respins recursul declarat de recurentul M.D. și a admis recursurile

Ministerului Culturii și Cultelor și al Ministerului Finanțelor Publice. Un astfel

de dispozitiv nu are cum să cuprindă dispoziții potrivnice.

În ceea ce privește

art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocat de revizuent în sensul că „instanța s-a pronunțat

asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra aceea ce s-a cerut”,

acest text de lege este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele

dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.

Or, prin modalitatea soluționării

recursului și anume de respingere a recursului declarat de reclamant și admiterea

recursurilor declarate de pârâte nu poate fi interpretat că nu s-a pronunțat asupra

unor cereri sau dimpotrivă din eroare nu a soluționat o cerere cu care a fost legal

investită, ci instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor cererilor de recurs

formulate de părți.

În fine nu este incident

în cauză nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ. care

a fost introdus prin O.U.G. nr. 58/2003, aprobată prin Legea nr. 195/2004.

În acest caz, trebuie

să se verifice pe de o parte dacă există o hotărâre judecătorească pronunțată de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care s-a constatat o încălcare a drepturilor

sau libertăților fundamentale printr-o hotărâre judecătorească internă, și pe de

altă parte, dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă

și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii.

Cum, revizuentul nu a

depus la dosar o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin

care să se fi constatat că au fost încălcate drepturile petentului prin hotărâre

internă, este cert că nici acest motiv de revizuire nu poate fi reținut.

Așadar față de considerentele

reținute, se va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de revizuentul M.D. împotriva deciziei nr. 4761

din 28 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 iunie 2011.