ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1517/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4327 din 20 mai

2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. 27829/3/2009 a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamanta I.F. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național

de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă

nr. 1015 din 16 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă I.F.

împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei

decizii la data de 3 martie 2011 I.F. a formulat contestație în anulare,

precizând motivele la data de 22 martie 2011.

Prin Decizia nr. 1830

din 23 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins contestația în

anulare ca neîntemeiată, obligând contestatoarea la 1.500 RON cheltuieli de

judecată către intimat.

Pentru a pronunța

această decizie s-a reținut în esență că instanța de recurs a avut în vedere

toate criticile formulate de către recurenta I.F. împotriva Sentinței civile

nr. 4327 din 20 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care le-a sistematizat și analizat

detaliat în considerentele Deciziei civile nr. 1015 din data de 16 februarie

2011.

Instanța de recurs nu

a omis să se pronunțe asupra vreunui motiv de recurs.

S-a reținut că nu

sunt întrunite condițiile dispozițiilor art. 318 prima teză C. proc. civ.,

întrucât Decizia civilă nr. 1015 din data de 16 februarie 2011 pronunțată de

către Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale nu este rezultatul unei "greșeli

materiale" cu caracter procedural.

Greșelile instanței

de recurs, care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt, cum

ar fi respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar

rezultă că recursul a fost depus la poștă înlăuntrul termenului de declarare a

recursului, anularea greșită a recursului ca fiind formulat de o persoană care

nu are calitatea de reprezentant, anularea recursului ca nemotivat deși

motivarea s-a făcut prin chiar cererea de recurs.

Or, în speță,

contestatoarea I.F. nu a invocat o astfel de "greșeală materială",

adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecării recursului,

ci a criticat modul în care instanța de recurs a judecat și dezlegat problema

de drept dedusă judecății.

Astfel, prin contestația

în anulare dedusă judecății a fost criticată decizia atacată pentru faptul că

instanța de recurs a respins acordarea unui nou termen pentru a se depune la

dosar înscrisuri în dovedirea împrejurării că angajatorul Institutul Național

de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor - I.N.C.D.F.M. nu a dispus

reluarea raporturilor de muncă după anularea primei concedieri prin Sentința

civilă nr. 5182 din 12 decembrie 2005, înainte de a o concedia din nou prin

Decizia nr. 91 din 27 mai 2009, prejudiciind recurenta de dreptul de a se apăra

și de a depune probe în apărare.

S-a respins

solicitarea administrării probei cu înscrisuri.

A fost apreciat

greșit materialul probator și au fost interpretate greșit dispozițiile art. 78

și art. 268 C mun.

Or toate aceste

critici, a reținut instanța, se referă la greșeli de judecată.

Pe calea contestației

în anulare nu se poate verifica dacă dispozițiile legale au fost sau nu corect

interpretate și aplicate de către instanța de recurs, întrucât greșita

apreciere a probelor sau aplicarea greșită a legii nu pot fi invocate într-o

cale extraordinară de atac, pentru că în acest fel s-ar ajunge la judecarea din

nou a aceluiași recurs.

Împotriva acestei

decizii I.F. a declarat recurs invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9,

318 și 320 alin. (3) C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei recurate, să se dispună depunerea la dosar și luarea în considerare a

tuturor probelor existente în fapt, să se admită acțiunea constând în anularea

Deciziei nr. 91 din 27 mai 2009 de concediere, consemnarea de către intimat a

anulării ei în carnetul de muncă, să se dispună obligarea intimatului la plata

de cheltuieli de judecată.

Recursul este

inadmisibil.

Decizia nr. 1830 din

23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost atacată cu recurs

de către contestatoarea I.F.

Or, împotriva

hotărârilor judecătorești pot fi exercitate doar căile de atac prevăzute de

lege prin dispoziții imperative de la care nu se poate deroga.

Față de aceste

dispoziții recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este

inadmisibil în condițiile în care o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a

mai fi atacată cu recurs.

Această concluzie

derivă de altfel din regula unicități dreptului de a folosi o cale de atac.

Cum un asemenea drept

este unic și cum hotărârea recurată este irevocabilă, recursul urmează a fi

respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de contestatoarea I.F. împotriva Deciziei nr.

1830 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2012.

Procesat

de GGC - NN