ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1517/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4327 din 20 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 27829/3/2009 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta I.F. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor, ca neîntemeiată. Prin Decizia civilă nr. 1015 din 16 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă I.F. împotriva sentinței primei instanțe. Împotriva acestei decizii la data de 3 martie 2011 I.F.

a formulat contestație în anulare, precizând motivele la data de 22 martie 2011. Prin Decizia nr. 1830 din 23 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins contestația în anulare ca neîntemeiată, obligând contestatoarea la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimat. Pentru a pronunța această decizie s-a reținut în esență că instanța de recurs a avut în vedere toate criticile formulate de către recurenta I.F. împotriva Sentinței civile nr. 4327 din 20 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care le-a sistematizat și analizat detaliat în considerentele Deciziei civile nr. 1015 din data de 16 februarie 2011. Instanța de recurs nu a omis să se pronunțe asupra vreunui motiv de recurs.

S-a reținut că nu sunt întrunite condițiile dispozițiilor art. 318 prima teză C. proc. civ., întrucât Decizia civilă nr. 1015 din data de 16 februarie 2011 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale nu este rezultatul unei "greșeli materiale" cu caracter procedural. Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus la poștă înlăuntrul termenului de declarare a recursului, anularea greșită a recursului ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant, anularea recursului ca nemotivat deși motivarea s-a făcut prin chiar cererea de recurs.

Or, în speță, contestatoarea I.F. nu a invocat o astfel de "greșeală materială", adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecării recursului, ci a criticat modul în care instanța de recurs a judecat și dezlegat problema de drept dedusă judecății. Astfel, prin contestația în anulare dedusă judecății a fost criticată decizia atacată pentru faptul că instanța de recurs a respins acordarea unui nou termen pentru a se depune la dosar înscrisuri în dovedirea împrejurării că angajatorul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor - I.N.C.D.F.M. nu a dispus reluarea raporturilor de muncă după anularea primei concedieri prin Sentința civilă nr. 5182 din 12 decembrie 2005, înainte de a o concedia din nou prin Decizia nr. 91 din 27 mai 2009, prejudiciind recurenta de dreptul de a se apăra și de a depune probe în apărare.

S-a respins solicitarea administrării probei cu înscrisuri. A fost apreciat greșit materialul probator și au fost interpretate greșit dispozițiile art. 78 și art. 268 C mun. Or toate aceste critici, a reținut instanța, se referă la greșeli de judecată. Pe calea contestației în anulare nu se poate verifica dacă dispozițiile legale au fost sau nu corect interpretate și aplicate de către instanța de recurs, întrucât greșita apreciere a probelor sau aplicarea greșită a legii nu pot fi invocate într-o cale extraordinară de atac, pentru că în acest fel s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs. Împotriva acestei decizii I.F. a declarat recurs invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9, 318 și 320 alin. (3) C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, să se dispună depunerea la dosar și luarea în considerare a tuturor probelor existente în fapt, să se admită acțiunea constând în anularea Deciziei nr. 91 din 27 mai 2009 de concediere, consemnarea de către intimat a anulării ei în carnetul de muncă, să se dispună obligarea intimatului la plata de cheltuieli de judecată. Recursul este inadmisibil. Decizia nr. 1830 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost atacată cu recurs de către contestatoarea I.F. Or, împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative de la care nu se poate deroga.

Față de aceste dispoziții recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil în condițiile în care o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Această concluzie derivă de altfel din regula unicități dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic și cum hotărârea recurată este irevocabilă, recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea I.F. împotriva Deciziei nr. 1830 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2012. Procesat de GGC - NN