ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1261/2011

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2129 din 4 iunie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M. SA reprezentată prin administrator special A.P.S.P. M. SA Târgu Secuiesc împotriva Deciziei nr. 7 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Contestatoarea a solicitat, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei contestate, admiterea recursului și a apelului și trimiterea cauzei pentu rejudecare la instanța de fond, în scopul citării legale a societății prin administratorul judiciar și aplicării corecte a legii.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a o respinge pentru următoarele considerente: Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin cricile formulate se reiterează motivele de recurs. Contestația în anulare nu poate fi primită, întrucât aceasta putea fi formulată și întemeiată pe art. 317 C. proc. civ., „numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului". Practic, încălcarea principiului dreptului la apărare și al contradictorialității puteau fi dezbătute în cadrul ședințelor de judecată din recurs, părțile nefiind împiedicate să formuleze apărări în acest sens.

În calea de atac a recursului părțile au fost legal citate și au fost chiar reprezentate la termenul din 4 iunie 2010 când pricina a fost soluționată. Deci nu poate fi vorba despre incidența dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar la punctul 2 al art. 317 alin. (1) C. proc. civ. nici nu s-a făcut referire de către contestatoare. Instanța supremă, în recurs, nu era ținută să dezlege fondul cauzei ci doar să examineze motivele de nelegalitate, respectiv să verifice temeiul legal al hotărârii atacate sau să verifice dacă hotărârea este temeinică în drept, cu atât mai mult cu cât soluția a fost pronunțată pe cale de excepție. Așa cum se poate observa din motivarea contestatoarei, aceasta are în vedere reformarea unor presupuse greșeli de fond ale instanței recurs, critici cu privire la interpretarea normelor legale care reglementeză materia citării părților în procesul civil, aspecte ce nu reprezintă erori materiale în înțelesul art. 318 C. proc.

civ. Rezultă, așadar, că dezlegarea dată recursului prin decizia atacată nu este nici rezultatul unei greșeli materiale, iar prezenta contestație în anulare este nefondată și din perspectiva art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., deși neinvocat explicit de către contestatoare. Pentru aceste considerente și nefiind îndeplinite cerințele art. 317 și art 318 C. proc. civ., conform art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M. SA reprezentată prin administrator special A.P.S.P. M. SA Târgu Secuiesc împotriva Deciziei nr. 2129 din 4 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M. SA reprezentată prin administrator special A.P.S.P. M. SA Târgu Secuiesc împotriva Deciziei nr. 2129 din 4 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011.