ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1261/2011

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2129 din 4 iunie 2010 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC M. SA reprezentată prin administrator special A.P.S.P.

M. SA Târgu Secuiesc împotriva Deciziei nr. 7 din 21 ianuarie 2010 a Curții de

Apel Brașov, secția comercială.

Contestatoarea a

solicitat, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., admiterea

contestației în anulare, desființarea deciziei contestate, admiterea recursului

și a apelului și trimiterea cauzei pentu rejudecare la instanța de fond, în

scopul citării legale a societății prin administratorul judiciar și aplicării

corecte a legii.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a o respinge

pentru următoarele considerente:

Motivele invocate de

contestatoare nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ. pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin

cricile formulate se reiterează motivele de recurs.

Contestația în

anulare nu poate fi primită, întrucât aceasta putea fi formulată și întemeiată

pe art. 317 C. proc. civ., „numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe

calea apelului sau recursului".

Practic, încălcarea

principiului dreptului la apărare și al contradictorialității puteau fi

dezbătute în cadrul ședințelor de judecată din recurs, părțile nefiind

împiedicate să formuleze apărări în acest sens. În calea de atac a recursului

părțile au fost legal citate și au fost chiar reprezentate la termenul din 4

iunie 2010 când pricina a fost soluționată. Deci nu poate fi vorba despre

incidența dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar la punctul

2 al art. 317 alin. (1) C. proc. civ. nici nu s-a făcut referire de către

contestatoare.

Instanța supremă, în

recurs, nu era ținută să dezlege fondul cauzei ci doar să examineze motivele de

nelegalitate, respectiv să verifice temeiul legal al hotărârii atacate sau să

verifice dacă hotărârea este temeinică în drept, cu atât mai mult cu cât soluția

a fost pronunțată pe cale de excepție.

Așa cum se poate

observa din motivarea contestatoarei, aceasta are în vedere reformarea unor

presupuse greșeli de fond ale instanței recurs, critici cu privire la

interpretarea normelor legale care reglementeză materia citării părților în

procesul civil, aspecte ce nu reprezintă erori materiale în înțelesul art. 318 C.

proc. civ.

Rezultă, așadar, că

dezlegarea dată recursului prin decizia atacată nu este nici rezultatul unei

greșeli materiale, iar prezenta contestație în anulare este nefondată și din

perspectiva art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., deși neinvocat explicit de

către contestatoare.

Pentru aceste

considerente și nefiind îndeplinite cerințele art. 317 și art 318 C. proc. civ.,

conform art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată

de contestatoarea SC M. SA reprezentată prin administrator special A.P.S.P. M.

SA Târgu Secuiesc împotriva Deciziei nr. 2129 din 4 iunie 2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC M. SA reprezentată prin administrator

special A.P.S.P. M. SA Târgu Secuiesc împotriva Deciziei nr. 2129 din 4 iunie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2011.