ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 758/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe

pârâta SC P.A. SA solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 188.159 RON, echivalentul în RON al

sumei de 51.388.44 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru

perioada 07 noiembrie 2005 - 07 noiembrie 2006, a spațiului comercial situat în

București, în suprafață utilă de 186,19 mp, precum și la plata cheltuielilor de

judecată.

Temeiurile de drept invocate

de reclamantă vizează

dispozițiile

art. 998 - art. 999 C. civ., art. 346 C. com., art. 112 și următoarele C. proc.

civ..

Prin sentința comercială

nr. 4465 din 2 aprilie 2010 Tribunalul București, secția a VI a comercială, a admis

acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 140.020,36

RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 07

noiembrie 2005 - 07 noiembrie 2006 cu privire la spațiul comercial situat în București

și cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 8.369,4 RON.

Tribunalul a reținut și

incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 alin. (1) H.G. nr. 391 din 6 iunie 1995

privind transmiterea unor spații comerciale în patrimoniul societății comerciale

cu activitate de producție, art. 486 și art. 487 C. civ. potrivit cărora „posesorul

este de bună - credință când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ

de proprietate, ale cărui viciu nu-i sunt cunoscute” respectiv „el încetează de

a fi cu bună - credință din momentul când aceste vicii îi sunt cunoscute” și a înlăturat

apărările pârâtei privind exercitarea unei posesii de bună credință asupra spațiul

comercial în litigiu prezumând că de la data întabulării dreptului de proprietate

al reclamantei asupra spațiului.

Cu privire la momentul

de la care s-au acordat despăgubirile tribunalul a avut în vedere principiul disponibilității

prevăzut de 129 alin. (6) C. proc. civ., iar referitor la cuantumul despăgubirii

instanța a avut în vedere valoarea stabilită prin expertiza contabilă efectuată

în cauză, respectiv 34.162,14 euro.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel pârâta SC P.A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pârâta apelantă a susținut

că instanța de fond nu a cercetat întrunirea cumulativă a condițiilor esențiale

ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ., astfel

încât motivarea instanței de fond nu răspunde condițiilor esențiale (existența unui

prejudiciu, a unei fapte ilicite și a raporturilor de cauzalitate între fapta ilicită

și prejudiciu precum și existența vinovăției).

Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, prin decizia nr. 455 din 4 octombrie 2010, a respins cererea

de suspendare a cauzei solicitată de apelantă și a respins apelul pârâtei SC P.A.

SA, instanța de control judiciar reținând, în esență, legalitatea și temeinicia

sentinței apelate sub raportul criticilor formulate.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâta SC P.A. SA, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Recurenta - pârâtă își

subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. și vizează, în esență, faptul că soluția pronunțată încalcă în mod flagrant

principiile oralității, contradictorialitatii, disponibilității, publicității prevăzute

de art. 121, 127, 129, 137 s.a. C. proc. civ., față de faptul că instanța de control

judiciar nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare formulată de actuala recurentă

în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deși a fost învestită în acest

sens, astfel cum rezultă din extrasul caietului grefierului de ședință atașat recursului

și din încheierile prin care s-a amânat pronunțarea în cauză.

Înalta Curte, analizând

cererea părților de a lua act de tranzacția intervenită, autentificată prin încheierea

nr. 1773 din 15 decembrie 2010, constată că procedura reglementată de art. 271 -

art. 273 C. proc. civ. este incompatibilă cu procedura recursului, cale extraordinară

de atac, tranzacția în sensul art. 1.704 C. civ. reprezentând alternativa amiabilă

de rezolvare pe fond a litigiului dedus judecății, de competența instanțelor devolutive.

Înalta Curte, examinând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin încheierea de ședință

de la data de 20 septembrie 2010 instanța de apel reține că apelanta SC P.A. SA,

prin consilier juridic, a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă

a Dosarului nr. 7953/303/2007 al Tribunalului București care are ca obiect acțiune

în revendicare, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., învederând că „obiectul

prezentei cauze are legătură cu cealaltă cauză, solicitând admiterea cererii de

suspendare a cauzei”. Prin această încheiere instanța nu s-a pronunțat asupra cererii

ce suspendare și, fără a da părților cuvântul pe fondul apelului, a amânat pronunțarea

în cauză la 27 septembrie 2009 când instanța având din nou nevoie de timp pentru

a delibera a amânat pronunțarea la 4 octombrie 2010, moment la care, dezlegând fondul,

a pronunțat decizia atacată.

Procedând astfel, este

evident că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiilor de bază care

guvernează procesul civil și a căror respectare constituie garanția unui proces

echitabil: cel al contradictorialității, al respectării dreptului la apărare, al

oralități, al disponibilității consacrate de art. 121, 127, 129, 137 și urm. C.

proc. civ..

Așa fiind, Înalta Curte

constatând nelegalitatea deciziei atacate prin perspectiva criticilor formulate,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și

va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta

S.C.

P.A. S.A. București împotriva deciziei nr. 455 din 4 octombrie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie

2011.