ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6016/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 485 din 26 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a

IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis în parte cererea

de revizuire formulată de revizuenții I.I.R. și I.C.M. împotriva deciziei

civile nr. 1062 din 05 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a

IV-a civilă.

A anulat în parte decizia civilă nr.

1062 din 05 mai 2010 în privința dispozițiilor de înființare a sechestrului

asigurător și popririi asigurătorii față de pârâtul I.I.R. A menținut celelalte

dispoziții ale deciziei.

Pentru a decide astfel, instanța a

apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în

privința revizuentului I.I.R. întrucât, față de acesta, două instanțe de judecată

diferite s-au pronunțat prin hotărâri contradictorii.

În privința revizuentei I.C.M. există

o singură hotărâre definitivă prin care s-a dispus, în favoarea lui S.C.I.C.,

înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale

pârâtei I.C.M.

2.1. Motive

Ambele părți au declarat recurs.

Revizuenții au criticat hotărârea, în

esență, pentru că în mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat numai

în privința lui I.I.R., iar nu și a lui I.C.M. Fiind soți, bunurile sechestrate

sunt comune.

S.C.I.C. a invocat, drept motiv de

recurs, inadmisibilitatea revizuirii întrucât, solicitându-se instituirea unei

măsuri asigurătorii, nu putea fi opusă autoritatea de lucru judecat.

2.2. Analiza recursurilor

Recursul declarat de revizuenții I.I.R.

și I.C.M. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul revizuirii întemeiate pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., îl constituie decizia civilă nr.

1062R din 05 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă.

Conform art. 328 alin. (2) C. proc.

civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este

recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte

de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă.

Această dispoziție legală nu creează

un drept de recurs la recurs, ci se aplică și în acest caz principiul accesorium

sequitur principale.

Textul trebuie înțeles în sensul că

recursul este admisibil numai dacă a doua hotărâre, care a fost atacată cu

revizuire, era susceptibilă de apel sau de recurs. Aceasta deoarece, întrucât

în caz de contrarietate de hotărâri art. 327 alin. (1) C. proc. civ. impune

anularea celei de-a doua hotărâri, înseamnă că admisibilitatea căii de atac se

determină în raport cu cea de-a doua hotărâre.

Atunci când pricina a fost judecată și

în recurs, decizia instanței de recurs este cea care dobândește autoritatea de

lucru judecat. Ca atare, dacă instanța de recurs a cercetat fondul, în raport

cu această hotărâre se analizează dacă este sau nu dată cu încălcarea

autorității de lucru judecat a unei alte hotărâri. Or, hotărârea din recurs

este irevocabilă. Numai dacă instanța de recurs nu a cercetat fondul, este

susceptibilă de revizuire hotărârea instanței de fond - prima instanță sau

instanța de apel, dacă a evocat fondul - și, în acest caz, poate fi exercitat

recursul.

În speță, prin decizia nr. 1062R din 05

februarie 2010 a fost admis recursul și modificată încheierea atacată,

consecință a examinării fondului.

Pe cale de consecință, recursul

declarat de revizuentii I.I.R. și I.C.M. va fi respins ca inadmisibil.

Cât privește recursul declarat de

pârâtul S.C.I.C., va fi examinată cu prioritate excepția legată de corecta

învestire a instanței de recurs, respectiv excepția nulității decurgând din

netimbrarea căii de atac.

Prin citația transmisă la 15 mai 2012,

recurentul a fost înștiințat că are obligația de a achita 5 RON cu titlu de

taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru judiciar.

Întrucât nu a fost îndeplinită această

obligație, în aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele

judiciare

de timbru și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/2005 privind timbrul judiciar,

recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuenții I.I.R. și I.C.M. împotriva deciziei civile nr. 485 din

26 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Anulează,

ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul S.C.I.C. împotriva aceleiași

decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 04 octombrie

2012

.