ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6016/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea dată în revizuire Prin decizia civilă nr. 485 din 26 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis în parte cererea de revizuire formulată de revizuenții I.I.R. și I.C.M. împotriva deciziei civile nr. 1062 din 05 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. A anulat în parte decizia civilă nr. 1062 din 05 mai 2010 în privința dispozițiilor de înființare a sechestrului asigurător și popririi asigurătorii față de pârâtul I.I.R. A menținut celelalte dispoziții ale deciziei. Pentru a decide astfel, instanța a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. în privința revizuentului I.I.R. întrucât, față de acesta, două instanțe de judecată diferite s-au pronunțat prin hotărâri contradictorii. În privința revizuentei I.C.M. există o singură hotărâre definitivă prin care s-a dispus, în favoarea lui S.C.I.C., înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei I.C.M. 2. Recursurile 2.1. Motive Ambele părți au declarat recurs. Revizuenții au criticat hotărârea, în esență, pentru că în mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat numai în privința lui I.I.R., iar nu și a lui I.C.M. Fiind soți, bunurile sechestrate sunt comune. S.C.I.C. a invocat, drept motiv de recurs, inadmisibilitatea revizuirii întrucât, solicitându-se instituirea unei măsuri asigurătorii, nu putea fi opusă autoritatea de lucru judecat.

2.2. Analiza recursurilor Recursul declarat de revizuenții I.I.R. și I.C.M. este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Obiectul revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., îl constituie decizia civilă nr. 1062R din 05 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Conform art. 328 alin. (2) C. proc. civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă. Această dispoziție legală nu creează un drept de recurs la recurs, ci se aplică și în acest caz principiul accesorium sequitur principale.

Textul trebuie înțeles în sensul că recursul este admisibil numai dacă a doua hotărâre, care a fost atacată cu revizuire, era susceptibilă de apel sau de recurs. Aceasta deoarece, întrucât în caz de contrarietate de hotărâri art. 327 alin. (1) C. proc. civ. impune anularea celei de-a doua hotărâri, înseamnă că admisibilitatea căii de atac se determină în raport cu cea de-a doua hotărâre. Atunci când pricina a fost judecată și în recurs, decizia instanței de recurs este cea care dobândește autoritatea de lucru judecat. Ca atare, dacă instanța de recurs a cercetat fondul, în raport cu această hotărâre se analizează dacă este sau nu dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei alte hotărâri.

Or, hotărârea din recurs este irevocabilă. Numai dacă instanța de recurs nu a cercetat fondul, este susceptibilă de revizuire hotărârea instanței de fond - prima instanță sau instanța de apel, dacă a evocat fondul - și, în acest caz, poate fi exercitat recursul. În speță, prin decizia nr. 1062R din 05 februarie 2010 a fost admis recursul și modificată încheierea atacată, consecință a examinării fondului. Pe cale de consecință, recursul declarat de revizuentii I.I.R. și I.C.M. va fi respins ca inadmisibil. Cât privește recursul declarat de pârâtul S.C.I.C., va fi examinată cu prioritate excepția legată de corecta învestire a instanței de recurs, respectiv excepția nulității decurgând din netimbrarea căii de atac.

Prin citația transmisă la 15 mai 2012, recurentul a fost înștiințat că are obligația de a achita 5 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru judiciar. Întrucât nu a fost îndeplinită această obligație, în aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/2005 privind timbrul judiciar, recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții I.I.R. și I.C.M. împotriva deciziei civile nr. 485 din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul S.C.I.C. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 octombrie 2012 .