ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5449/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și ulterior precizată,

reclamanta SC T. SRL a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor

Armonizate, să dispună suspendarea executării deciziei nr. 348 din 27 noiembrie

2009, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva deciziei

nr. 277 din 14 octombrie 2009, emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor

de Produse Supuse Accizelor Armonizate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cererii de chemare în judecată din Dosarul nr. 12175/2/2009, aflat pe rolul Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că s-a decis suspendarea a două autorizații de antrepozit fiscal,

la cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A mai arătat reclamanta

că cererea sa întrunește condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul a formulat întâmpinare,

susținând că reclamanta a solicitat suspendarea actului administrativ care reprezintă

răspunsul la plângerea prealabilă, astfel că orice măsură pe care o va dispune instanța

nu își produce efecte cu privire la actul administrativ prin care s-a dispus suspendarea

autorizațiilor de antrepozit fiscal contestate de reclamantă.

Prin sentința civilă

nr. 586 din 02 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta a solicitat suspendarea

executării efectelor deciziei prin care pârâta a respins contestația administrativă

formulată împotriva unui act administrativ prin care s-a dispus suspendarea unor

autorizații de antrepozit fiscal, or această decizie nu operează nicio modificare

în realitatea juridică instituită de actul administrativ prin care s-a dispus suspendarea

autorizațiilor, ci doar menține aceeași situație creată de respectivul act.

Instanța a apreciat că

o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 și urm. din Legea nr. 554/2004 nu poate

viza soluția dată de autoritatea publică la contestația administrativă, ci însuși

actul prin care s-a produs efectul pretins prejudiciabil, astfel încât a constatat

că cererea reclamantei este neîntemeiată și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta SC T. SRL Dăiești, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate

se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita

aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile

art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

Se arată că în mod greșit

a fost respinsă de instanța de fond cererea având ca obiect suspendarea deciziei

nr. 348 din 27 noiembrie 2009 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea

prealabilă îndreptată împotriva deciziei nr. 277 din 14 octombrie 2009 prin care

s-a dispus suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal din 19 decembrie

2003.

Prin motivele de recurs

se solicită în principal în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. casarea sentinței

atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pe motiv că instanța

de fond „a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului” pe motiv că

nu s-au analizat în concret îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 15 din Legea

nr. 554/2004, ci s-a apreciat că o cerere întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004

nu poate viza soluția dată de autoritatea publică la contestația administrativă

ci însuși actul pretins vătămător.

Pe fond, în baza art.

304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta invocă greșita aplicare a legii în ceea ce privește

dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Aceasta în condițiile în care

actul care produce efecte juridice în cauză este decizia nr. 348 din 27

noiembrie 2009 prin care a fost menținută decizia contestată în procedura prealabilă.

Se apreciază ca întemeiată cererea de suspendare a ultimei decizii care are drept

consecință suspendarea tuturor actelor care au stat la baza emiterii sale.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

În cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 312 alin. (5) C. proc. civ., neexistând motive de casare

cu trimitere spre rejudecare.

Cererea de suspendare

astfel cum a fost formulată având ca obiect suspendarea executării deciziei nr.

348/2009 a fost apreciată pe fond ca neîntemeiată, neputându-se reține că prin sentința

atacată nu s-a judecat fondul cauzei.

În ceea ce privește aplicarea

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în mod corect s-a apreciat de instanța

de fond că decizia nr. 348/2009 prin care s-a respins plângerea nu este de natură

a produce efecte vătămătoare pentru recurentă, decizia nr. 277 din 14 octombrie

2009 fiind actul cadru prin care s-a dispus suspendarea autorizațiilor de antrepozit

fiscal din anul 2003.

Curtea constată că în

cauză recurenta nu a probat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește existența unor cazuri

bine justificate și iminența procedurii unei pagube în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004. Astfel modalitatea de cercetare

a unei persoane cercetată într-un dosar penal nu infirmă vădit legalitatea actelor

administrative contestate emise în ceea ce privește o anume activitate comercială,

iar din actele depuse nu rezultă iminența producerii unor daune de natură să perturbe

grav activitatea societății recurente.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC T. SRL Dăiești împotriva sentinței civile nr. 586 din 02 februarie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.