ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5449/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și ulterior precizată, reclamanta SC T. SRL a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, să dispună suspendarea executării deciziei nr. 348 din 27 noiembrie 2009, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva deciziei nr. 277 din 14 octombrie 2009, emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de chemare în judecată din Dosarul nr. 12175/2/2009, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a decis suspendarea a două autorizații de antrepozit fiscal, la cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A mai arătat reclamanta că cererea sa întrunește condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004. Pârâtul a formulat întâmpinare, susținând că reclamanta a solicitat suspendarea actului administrativ care reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă, astfel că orice măsură pe care o va dispune instanța nu își produce efecte cu privire la actul administrativ prin care s-a dispus suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal contestate de reclamantă. Prin sentința civilă nr. 586 din 02 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta a solicitat suspendarea executării efectelor deciziei prin care pârâta a respins contestația administrativă formulată împotriva unui act administrativ prin care s-a dispus suspendarea unor autorizații de antrepozit fiscal, or această decizie nu operează nicio modificare în realitatea juridică instituită de actul administrativ prin care s-a dispus suspendarea autorizațiilor, ci doar menține aceeași situație creată de respectivul act. Instanța a apreciat că o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 și urm. din Legea nr. 554/2004 nu poate viza soluția dată de autoritatea publică la contestația administrativă, ci însuși actul prin care s-a produs efectul pretins prejudiciabil, astfel încât a constatat că cererea reclamantei este neîntemeiată și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC T. SRL Dăiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Se arată că în mod greșit a fost respinsă de instanța de fond cererea având ca obiect suspendarea deciziei nr. 348 din 27 noiembrie 2009 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea prealabilă îndreptată împotriva deciziei nr. 277 din 14 octombrie 2009 prin care s-a dispus suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal din 19 decembrie 2003. Prin motivele de recurs se solicită în principal în baza art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pe motiv că instanța de fond „a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului” pe motiv că nu s-au analizat în concret îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, ci s-a apreciat că o cerere întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu poate viza soluția dată de autoritatea publică la contestația administrativă ci însuși actul pretins vătămător. Pe fond, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta invocă greșita aplicare a legii în ceea ce privește dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Aceasta în condițiile în care actul care produce efecte juridice în cauză este decizia nr. 348 din 27 noiembrie 2009 prin care a fost menținută decizia contestată în procedura prealabilă.

Se apreciază ca întemeiată cererea de suspendare a ultimei decizii care are drept consecință suspendarea tuturor actelor care au stat la baza emiterii sale. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 312 alin. (5) C. proc. civ., neexistând motive de casare cu trimitere spre rejudecare. Cererea de suspendare astfel cum a fost formulată având ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 348/2009 a fost apreciată pe fond ca neîntemeiată, neputându-se reține că prin sentința atacată nu s-a judecat fondul cauzei.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că decizia nr. 348/2009 prin care s-a respins plângerea nu este de natură a produce efecte vătămătoare pentru recurentă, decizia nr. 277 din 14 octombrie 2009 fiind actul cadru prin care s-a dispus suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal din anul 2003. Curtea constată că în cauză recurenta nu a probat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate și iminența procedurii unei pagube în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004.

Astfel modalitatea de cercetare a unei persoane cercetată într-un dosar penal nu infirmă vădit legalitatea actelor administrative contestate emise în ceea ce privește o anume activitate comercială, iar din actele depuse nu rezultă iminența producerii unor daune de natură să perturbe grav activitatea societății recurente. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T. SRL Dăiești împotriva sentinței civile nr. 586 din 02 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.