ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 470/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, a constatat următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, reclamanta O.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii a arătat faptul că familia sa a fost nevoită să-și schimbe domiciliul din Bulgaria, din motive etnice, în urma Tratatului de la Craiova, având calitatea de strămutați, iar ea s-a născut în timpul strămutării, având calitatea de beneficiar al dispozițiilor legale arătate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei apreciind că aceasta nu se încadrează în prevederile art. l lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât a fost născută la data de 5 mai 1943, după strămutarea familiei sale din septembrie 1940 și nu a existat la data când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România. Prin încheierea de ședință de la data de 28 mai 2007 Curtea de Apel Constanța a suspendat soluționarea cauzei având în vedere dispozițiile art. 155 1 C. proc. civ. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere faptul că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor de depunere la dosar a unor înscrisuri necesare soluționării cauzei, respectiv a situației de avere imobiliară rurală a autorilor ori a unei declarații pe propria răspundere cu privire la aceasta, pentru a se dovedi calitatea de strămutat a familiei sale.

Împotriva acestei încheieri de suspendare a soluționării cauzei, reclamanta a declarat recurs, criticând hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică. În motivarea cererii de recurs reclamanta s-a referit la fondul cererii de chemare în judecată și a solicitat admiterea acesteia, întrucât are calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, fiind născută în timpul strămutării părinților săi și suferind aceleași persecuții de natură etnică. Recursul este nefondat. Înalta Curte analizând motivele invocate în raport cu hotărârea atacată va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. În temeiul acestor dispoziții, Curtea de Apel a solicitat reclamantei să depună la dosar înscrisuri în dovedirea cererii de chemare în judecată. Instanța de control judiciar este chemată să verifice legalitatea și temeinicia încheierii de suspendare a pricinii, fiind sesizată de reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 244 1 C. proc. civ. și nu se poate pronunța pe aspectele de fond ale cererii de chemare în judecată și care, încă, nu a fost soluționată de Curtea de Apel Constanța. Pentru aceste considerente, motivele de recurs invocate de recurentă, care vizează fondul cauzei, nu pot fi primite de Înalta Curte.

Verificând actele și lucrările dosarului se constată că nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta O.V. împotriva încheierii de ședință din data de 28 mai 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2008.