ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6122/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința civilă nr. 682 din 30 martie 2010, a respins ca nefondată, plângerea având ca obiect Legea nr. 10/2001, formulată de reclamantul M.D.M.A., prin mandatar I.M.E., în contradictoriu cu pârâta comuna P., prin Primar, județul Suceava. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reținut următoarele: Prin testamentul din 1927, E.G.M.D. a lăsat fiului său, D.M.A.D.D.M. parte din suprafața de 33 ha teren aferent conacului boieresc din moșia L. În baza decretului nr. 83/1949, conform extrasului D.A.N.I.C., din proprietatea lui D.M. a trecut la stat suprafața de 50 ha teren, arabil, pășune, livezi și conace. Prin titlurile de proprietate din 24 martie 2003 și din 3 iunie 2003, petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață cu care autorul său a figurat în evidențele arhivei naționale.

Din adeverința din 16 mai 2001 a comunei P. rezultă că în jurul conacului se află suprafața de 50 ari arabil și 50 ari livezi. Faptul că în titlul de proprietate s-a înscris alt amplasament pentru terenul în litigiu nu constituie un motiv pentru o nouă restituire, atâta timp cât petentul a acceptat punerea în posesie și eliberarea titlului neconforme vechiului amplasament. Cum, actul reparatoriu s-a făcut în baza Legii nr. 18/1991, o nouă restituire conform Legii nr. 10/2001 nu este posibilă, astfel încât instanța a respins plângerea ca nefondată. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia civilă nr. 61 din 18 octombrie 2010,. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.D.M.A., împotriva sentinței civile nr. 682 din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele: Potrivit copiei-extras de la A.N., numitul D.M. a fost expropriat prin Decretul – Lege nr. 83 din 1949 cu suprafața totală de 50 ha teren, din care 43 ha teren arabil, 6 ha pășune și 1 ha livezi și conace. Conform raportului de expertiză efectuat la instanța de fond de inginer R.I., familiei M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 50 ha teren, fiind emise titlurile de proprietate, însă amplasamentul suprafeței de 1 ha solicitată în prezenta acțiune de către reclamant nu se regăsește în nici unul din titlurile deja eliberate. A mai precizat experta că terenul în litigiu face parte dintr-o parcelă de 33 ha care anterior anului 1950 a aparținut boierului D.M.A.D.D.M.

și pe care, ulterior desființării I.A.S-urilor au fost comasați alți cetățeni, printre care și M.N. Concluziile raporturilor de expertiză, coroborate cu actele de la dosar, au dus la concluzia că familiei M. i s-a reconstituit, prin titlurile menționate, dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață deținută anterior momentului exproprierii, chiar dacă nu a fost respectat întocmai vechiul amplasament, incluzându-se aici, așa cum s-a arătat în raportul de expertiză și suprafața de 33 ha menționată în testament, care a figurat până în anul 1950 ca aparținând tatălui reclamantului. Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, întinderea (după caz existența) dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Cum din nicio probă a dosarului nu rezultă că terenul de 1 ha solicitat nu este inclus în terenul provenit de la autorul reclamantului M.D. și că este distinct de suprafața care a aparținut acestuia, în mod corect prima instanță a reținut că de la familia M. a fost preluată la stat o suprafață de 50 de ha, care a fost restituită integral (în ceea ce privește întinderea) conform titlurilor de proprietate menționate. Împotriva deciziei civile nr. 61 din 18 octombrie 20910 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a declarat recurs reclamantul M.D.A., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 8 și art. 9 C. proc.

civ., deoarece: - Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a stabilit în mod greșit faptul că reclamantul deține în proprietate suprafața de 1 ha teren intravilan inclusă în titlurile de proprietate din 24 martie 2003 și din 3 iunie 2003. - Instanța de apel în mod greșit a creat confuzia potrivit căreia reclamantul și-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, situație contrazisă de actele existente la dosarul cauzei, inclusiv expertiza efectuată, care a stabilit că amplasamentul terenului în suprafață de 1 ha se află în pct. „La biserică” și că nu se regăsește în titlurile de proprietate menționate mai sus, deținute de recurent.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat la instanța de fond: rezultă că familiei M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 50 ha, fiind emise titlurile de proprietate, însă amplasamentul suprafeței de 1 ha din pct. „La biserică” solicitată de reclamant. nu se regăsește în titlurile de proprietate enunțate mai sus. Că terenul în litigiu face parte dintr-o parcelă de 33 ha care anterior anului 1950 a aparținut boierului D.M. și pe care ulterior desființării I.A.S.-urilor au fost cunoscuți alți cetățeni printre care și M.N. Așadar, față de cele reținute, instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în sensul că suprafața de 1 ha solicitată de reclamant s-ar regăsi în titlurile de proprietate mai sus enunțate.

Instanța de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, ceea ce, în speță, nu s-a întâmplat. Din probele administrate în cauză, rezultă că terenul în suprafață de 1 ha, solicitat de reclamant, se află în comuna P. pct. „La biserică”, județul Suceava și că nu este inclus în titlurile de proprietate. Instanța de apel a omis să analizeze criticile formulate de reclamant cu privire la terenul în litigiu (1 ha – pct „La biserică”). Toate acestea impun casarea cu trimitere a cauzei în temeiul art. 313 C. proc. civ., la instanța de apel. La rejudecare, vor fi avute în vedere toate susținerile părților aflate în litigiu.

Așadar, față de cele reținute se va admite recursul declarat de reclamantul M.D.M.A., împotriva deciziei nr. 61 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul M.D.M.A. împotriva deciziei nr. 61 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2011.