ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5555/2001

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3580/1/2011, Asociația de Locatari din Arad a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 81/II-2/2011 din 28 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției nr. 17/P/2011, solicitând admiterea acesteia, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

În motivarea plângerii se arată că procurorul a omis să se pronunțe cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 246 și, respectiv, art. 248 1 C. pen., trebuia să extindă cercetarea penală față de agentul guvernamental în funcție la data pronunțării hotărârii din 2007 și nu a făcut nicio referire în rezoluția atacată la cel de al doilea făptuitor – G.F. – rezoluția fiind nemotivată. S-a atașat prezentei plângeri dosarul nr. 17/P/2011. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin denunțul adresat organului de urmărire penală la data de 19 ianuarie 2011, Asociația de locatari a imobilului situat în municipiul Arad, județul Arad, prin avocatul ales G.B.

a sesizat săvârșirea de către R.H.R., subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe și G.F., primarul municipiului Arad, a infracțiunii prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. În motivarea denunțului s-a arătat că: - membrii asociației au calitatea de chiriași ai apartamentelor din imobilul situat în municipiul Arad; - cu privire la imobilul amintit au ridicat pretenții P.M.D.L., H.E. și B.M.D., moștenitori ai celui care, în anul 1944, a fost proprietarul clădirii, B.S. - prin decizia nr. 5555/2001 a Curții Supreme de Justiție a fost menținută decizia pronunțată în apel, „potrivit cu care se constatase faptul că reclamantul – Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Arad este titularul unui drept de superficie asupra cotei de 83,3 % din imobilul identificat în C.F.

nr. 716 Arad cu nr. top 271/19, incluzând dreptul de proprietate asupra construcțiilor și dreptul de folosință asupra terenului aferent.” (este vorba de imobilul din municipiul Arad); - hotărârea nu a fost pusă în executare de către primarul G.F.; - „P.M. et Co.” s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, care le-a admis plângerea, obligând România la plata unor daune materiale în cuantum de 750.000 Euro; - G.F.

a emis dispoziția nr. 3917 din 18 august 2008 „prin care a dispus restituirea în natură a cotei de 83,33% din construcție cu respectarea prevederilor art. 13, art. 15, art. 17 și art. 48 din Legea nr. 10/2001, republicată”; - reprezentanții asociației de locatari, înainte și după emiterea dispoziției amintite, au cerut primarului și agentului guvernamental să semnaleze Curții Europene a Drepturilor Omului că „soluția pronunțată în cauza Palade c. România nu este una conformă realității, deoarece Curtea nu a avut la dispoziție toate informațiile pertinente pentru a-și fundamenta soluția în mod corect”; - noul agent guvernamental, R.H.R., a refuzat să facă demersurile necesare „în vederea retrimiterii cauzei în fața Marii Camere.

Prin adresa nr. 333R/AG/80 din 16 aprilie 2008, acesta ne-a comunicat refuzul său de a face Curții această solicitare, considerând că cererea noastră nu ar face astfel încât speța să reprezinte un caz excepțional de natură să justifice retrimiterea, nefiind, în opinia sa, îndeplinite condițiile impuse de ari 43 din Convenție, deși speța ridică „o problemă privind aplicarea Convenției” și anume soluția favoriza pierderea de către Stalul Român a proprietății asupra unui bun în favoarea unor persoane fizice care aveau, cel mult, dreptul la despăgubiri cu mult mai mici decât cele acordate de C.E.D.O. Prin atitudinea celor doi făptuitori, atât subsemnații – care aveam dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuim de mai bine de 10 ani, cât și Stalul Român am fost lipsiți, pentru totdeauna, de dreptul de proprietate.”; - persoanele reclamate nu au făcut tot ce ținea de ele ca imobilul aflat în litigiu să nu iasă din patrimoniul statului; - B.S.

a obținut în perioada interbelică un credit de 8.000.000 lei de la Banca Victoria, credit pe care l-a garantat prin instituirea unei ipoteci asupra imobilului situat în municipiul Arad. Ipoteca nu a fost niciodată ridicată; - „În anul 1944 clădirea (ipotecată încă) a fost distrusă în proporție de 55% de bombardamente, iar urmare a acestui fapt familia B.S. și soția, antecesorii lui P.M.D., H.E. și B.M.D.I. au fost trecuți pe tabelul sinistraților la poziția 2. La data de 24 septembrie 1947 imobilul a fost trecut în Tabelul imobilelor Banca Victoria, ceea ce înseamnă că bunul imobil a fost preluat de Banca Victoria în contul ipotecii care îl grevase, iar moștenitorii nu mai aveau nici un drept de proprietate asupra bunului imobil, fapt asupra căruia C.E.D.O.

nu a fost informat”; - „Imobilul a fost bombardat în 1944 și reconstruit integral de Statul Român. A fost ignorat de către C.E.D.O. – deoarece acest lucru nu i-a fost comunicat de către Statul Român prin cei doi făptuitori – procesul-verbal de recepție provizorie din 19 noiembrie 1953 pentru blocul muncitoresc pe care Statul l-a construit din fonduri proprii, pe locul construcției distruse de către bombardament. Prin Decizia nr. 25.100/1952 a Sfatului Popular al Orașului Arad, Ministerul Transporturilor – Direcția Regională C.F.R.

Timișoara, care se obligase să facă reparațiile necesare conform avizelor anexate, pentru a fi întrebuințate ca locuințe muncitorești, primește bunurile imobile în folosință gratuită și pe termen nelimitat”; - Tribunalul Arad a anulat certificatul de moștenitor al numitei P.M., invocând printre alte argumente că „imobilul cuprins în masa succesorală este altul decât cel avut de antecesorii pârâților în patrimoniul transmis prin succesiune.”; - din adresa nr. 31780 din 24 aprilie 1996 emisă de SC R. SA Arad reiese că imobilul a fost naționalizat prin preluarea lui de la proprietarul Direcția Regională C.F.R. Timișoara; - moștenitorii lui B.S. nu au făcut dovada că știu numărul de apartamente ori care este structura clădirii sau că au cumpărat locuințele din imobil.

- moștenitorii lui B.S. nu aveau ce revendica, iar statul nu avea ce restitui; - statul a fost apărat superficial de G.F. și R.H.R., ambii refuzând să informeze corect Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să-i pună la dispoziție toate înscrisurile relevante; - urmare a inacțiunii primarului, Consiliul local al municipiului Arad a tergiversat vânzarea către chiriași a apartamentelor din imobilul aflat în litigiu; - succesorii lui B.S. au propus într-un proces de partaj încheierea unei tranzacții, care prevedea preluarea de către aceștia a apartamentelor nr. 19, 20 și 21, precum și a spațiilor comerciale; - primarul G.F. a emis decizia nr. 3917 din 18 septembrie 2008 de restituire în natură a cotei de 83,3 % din imobilul aflat în litigiu, fără să solicite măcar un leu despăgubire.

- soluția pe fond a Curții Europene a Drepturilor Omului este nelegală pentru că nesocotește prevederile art. 10 alin. (2), (5) și (6) din Legea nr. 10/2001. Prin rezoluția nr. 17/P din 25 februarie 2011 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S.C.I.C.I.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.F. și R.H.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. și comunicarea soluției. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că afacerea Bock și Palade contra României a fost soluționată prin două hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului (15 februarie 2007 – dezlegarea fondului și 21 februarie 2008 – reparații echitabile).

Asociația de proprietari a formulat primul memoriu privind retrimiterea cauzei la Marea Cameră la 31 august 2008, hotărârea pe fond fiind pronunțată la 15 februarie 2007, termenul legal pentru a se solicita revizuirea fondului fiind îndeplinit înainte de formularea memoriului, iar R.H.R. a fost numit agent guvernamental la 01 august 2007, neputându-se susține că a dezinformat C.E.D.O. Se mai arată de către procuror că în soluționarea litigiului C.E.D.O. a avut în vedere toate aspectele esențiale în soluționarea litigiului, având la dispoziția chiar o copie a cărții funciare, nefiind dezinformată. S-a apreciat că dispoziția primarului, dată în baza C.E.D.O., nu poate fi una abuzivă, acesta, ca și agentul guvernamental, neavând competența să se pronunțe cu privire la caracterul nelegal al hotărârilor C.E.D.O.

Împotriva acestei rezoluții, petenta a formulat plângere la procurorul șef al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, arătând că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 242 C. pen., sub aspect procedural se impunea în privința lui R.H.R. aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pe fond plângerea penală a avut în vedere și situațiile prealabile pronunțării hotărârii C.E.D.O., iar dacă cei doi reclamați ar fi acționat cu diligență, imobilul nu ar fi ieșit din patrimoniu. Prin rezoluția nr. 81/II-2/24 martie 2011 a Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei și s-a dispus comunicarea acesteia.

Nemulțumită de modul în care s-au soluționat plângerile sale, petenta Asociația de Locatari din Arad s-a adresat, conform art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată. Instanța, din oficiu, având în vedere calitățile intimaților – primar și agent guvernamental – a pus în discuția părților competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea plângerii. În acest sens s-a dispus efectuarea unei adrese către Ministerul Afacerilor Externe pentru a comunica dacă funcția deținută de intimatul R.H.R. de subsecretar de stat, respectiv Agent Guvernamental la C.E.D.O. este o funcție cu rang de ministru sau nu. Conform adresei nr. H1/10413/8 septembrie 2011 (fila 25 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) rezult că, în conformitate cu H.G.

nr. 100/1974 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe „în cadrul Ministerului Afacerilor Externe funcționează Agentul guvernamental pentru C.E.D.O., cu rang de subsecretar de stat, subordonat ministrului afacerilor externe”. Astfel cum rezultă din adresă, intimatul nu are calitatea de ministru pentru ca aceasta să atragă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 29 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va dispune trimiterea dosarului, în conformitate cu art. 24 C. proc. pen. prin raportare la art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Judecătoriei Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite cauza având ca obiect plângerea formulată de petenta Asociația de Locatari Arad împotriva rezoluției nr. 17/P/2011 din 25 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.N.A. - S.C.I.C.I.C., la Judecătoria Arad, spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2011.