ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4987/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu paratul M.C., a solicitat constatarea

existentei calității pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pârâtul a fost verificat în urma cererii nr. P 4524/06 din 25 septembrie 2006 adresata C.N.S.A.S.

de numitul I.S.A., în conf. cu prev. Legii nr. 187/1999, în considerarea calității

pârâtului de director general în cadrul Agenției Naționale pentru Substanțe

Chimice Periculoase (din subordinea Ministerului Mediului si Gospodăririi

Apelor ), verificările continuând și în baza O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările

și completările ulterioare, potrivit art. 3 lit. c) rap. la art. 33 alin. (1)

din acest act normativ.

Susține reclamantul C.N.S.A.S.

că, așa cum rezulta din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/3312 din 11

noiembrie 2008 și din înscrisurile atașate cererii, pârâtul a fost recrutat în

calitate de colaborator la data de 31 mai 1983, pentru acoperirea informativa a

Centrului de cercetări coloranți al I.C.E.C.H.I.M. BUCURE§TI, semnând angajament

olograf și primind numele conspirativ de colaborator „Dr. P.”.

Reclamantul a arătat

că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de

„colaborator al Securității”.

Astfel, prima condiție

este asigurată, deoarece pârâtul a furnizat Securității informații apte a

atrage reținerea calității de colaborator al Securității, în acest sens C.N.S.A.S.

făcând referire în mod expres la următoarele materiale:

- Nota referitoare la

ing. P.M.; 13 decembrie 1984: „Ca rude în străinătate, are o cumnată plecată

prin căsătorie în Israel. Actualmente cumnata este în România, în vizita și va

sta se pare până la sfârșitul anului.”

- Nota referitoare la

ing. N.E.; 21 august 1984: „Din informațiile culese, se pare că este pe jumătate

evreică, tatăl sau fiind fratele dr. O.K.- cunoscut matematician și fost

profesor la I.P.B. mama sa era româncă numele de F., dinainte de căsătorie, aparține

de fapt mamei. Acum activa ani s-a căsătorit cu un coleg din I.C.E.C.H.I.M.,

laborantul G.N., actualmente tehnician principal. Cunoaște foarte bine limbile

franceza și germana, fără a le vorbi fluent, mai puțin limba engleza. Are mulți

foști colegi și prieteni în străinătate în special evrei, de altfel ca mai toți

colegii ei de promoție. Nu se cunoaște dacă întreține corespondența cu străinătatea,

dar înclin să cred că mai degrabă nu”. Cu privire la aceasta notă, reclamantul

a precizat că, în conformitate cu Raportul întocmit de ofițer la data de 12

iulie 1985 (dosar D 13216, vol. 21, partea 1, f. 278), aceasta a contribuit la

avizării negative pentru deplasări turistice în vest și est a persoanei despre

care pârâtul a furnizat informații;

- Nota referitoare la

fiziciana B.V., 14 decembrie 1983:„Se preocupa intens de studiul limbii engleze

și germane atât în particular, cât și în cadrul Universității Cultural - Științifice,

la care a urmat și cursuri de limba arabă. Își cunoaște foarte bine interesele

personale și folosește orice mijloace pentru a le realiza. Cunoaște bine și

vorbește limbile engleza și franceza, se perfecționează în limba germană.”;

- Nota referitoare la

chim. C.V.; 27 ianuarie 1984:„Ca om este o persoană destul de dificilă, foarte

susceptibilă, cu schimbări bruște de atitudine și treceri rapide de la o extremă

la alta, cu un sistem nervos foarte sensibil. Pe plan familial, dificultățile

au apărut vizibile cu cererea divorțului de soțul ei, motivul de divorț fiind

dorința soțului de a părăsi România cu destinația Franța, pentru a se realiza

pe plan profesional acolo. Se pare ca în anii 1968-1970, nu știu exact, dânsul

a mai lucrat 6 luni în Franța, având un contact particular cu o firma franceza

de specialitate, fără a avea aprobarea autorităților române, rămânând acolo în urma

unei excursii O.N.T.” Cu privire la această notă reclamantul C.N.S.A.S. a arătat

că întreținerea de relații cu cetățeni străini sau români stabiliți în străinătate

era considerată o activitate îndreptată împotriva regimului comunist, deoarece

prin stabilirea acestor legături se puteau destrăma barierele informaționale

controlate de partid.

Sub aspectul îndeplinirii

celei de-a doua cerințe impuse de textul de lege, s-a arătat că informațiile

furnizate au vizat îngrădirea dreptului

la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la

drepturile civile și politice. In aceeași ordine de idei s-a arătat de către

reclamant că nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea

natura nu a fost făcută conștient, dimpotrivă pârâtul având reprezentarea clară

a faptului ca relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 2838 din 11 iunie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat

existența calității pârâtului M.C., de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că nota din 27 ianuarie 1984, referitoare

la chimistul C.V. întrunește cerințele legii, cât timp se furnizează organelor

de Securitate informații privind intenția unei persoane identificabile (soțul

persoanei vizate ) de a părăsi România cu destinația Franța spre a se putea

”realiza profesional” acolo, în condițiile în care ar exista posibilitatea ca

acesta să fi rămas în anii 1968-1970 în Occident (Franța) ”fără a avea

aprobarea autorităților române, rămânând acolo în urma unei excursii O.N.T.”.

Cu privire la acest mijloc de probă Curtea, urmează a-l retine în cadrul

probatoriu al cauzei, in condițiile în care reclamantul C.N.A.S. înțelege să-și

sprijine acțiunea pe acesta iar pârâtul recunoaște existența acestuia și conținutul

indicat de către reclamant (prin întâmpinare), cât timp totuși reclamantul a

omis a-l depune însă efectiv la dosar.

În schimb, restul

materialelor propuse de reclamant nu denotă calitatea de colaborator al Securității,

cat timp nu se refereau efectiv la activități și atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul M.C.

Recurentul a susținut

că sentința instanței de fond cuprinde motive contradictorii și străine de

natura pricinii.

Astfel, arată

recurentul, nici angajamentul olograf și nici informațiile de ordin economic nu

au fost sub incidența O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 24/2008 fapt

reținut și de instanță, deși cu privire la Nota din 27 ianuarie 1984 reține că

ar întruni condițiile legii fără a avea în vedere că aceasta este scoasă din

context.

Se mai susține și că

instanța ar fi schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al înscrisului numit

„Notă” prin aceea că a preluat în mod necritic afirmațiile reclamantului din

cererea de chemare în judecată, cu toate că acesta nu și-a dovedit cererea.

Recursul este fondat

și urmează să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce

urmează:

În fapt, prin

acțiunea introductivă de instanță reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existența calității

pârâtului M.C., fost director general al Agenției Naționale pentru Substanțe

Chimice Periculoase, de colaborator al Securității, fiind verificat în urma

cererii nr. P 4524/06 din 25 septembrie 2006 adresată de numitul I.Ș.A..

Reclamantul a

susținut că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. 3/DI/i/3312

din 11 noiembrie 2008,din celelalte înscrisuri depuse la dosar pârâtul a fost

recrutat ca și colaborator la data de 31 mai 1983, pentru acoperirea

informativă a Centrului de cercetării coloranți ai I.C.E.C.H.I.M. București,

semnând Angajamentul olograf și primind numele conspirativ Dr. P.

Potrivit art. 2 din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent

sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din analiza acestui

text de lege rezultă că calitatea de colaborator al Securității presupune

îndeplinirea următoarelor două condiții.

1) Informațiile

furnizate să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist.

2) Informațiile să

vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții

legale se interpretează în sensul că denunțurile trebuie să vizeze îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, astfel că nu orice informație

respectiv denunț se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) ci numai

cele expres menționate.

Instanța de judecată

nu poate produce pur și simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei

Securități cu privire la persoanele care le furnizau informații, ci este

obligată să examineze ea, însăși datele comunicate pentru a putea stabili dacă

acestea îndeplinesc cerințele legii.

În cauză, materialul

probator este insuficient și neconcludent întrucât, se referă doar la o singură

notă de constatare nr. S/DI/i/3312 din 11 noiembrie 2008 „restul materialelor

nu denotă calitatea de colaborator al Securității a reclamantului cât timp nu

se referă efectiv la activități și atitudini potrivnice regimului totalitar”.

În plus, referitor la

condiția privind îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, instanța

de fond nu reține, în concret, care ar putea fi drepturile și libertățile

încălcate de către pârât și consecințele negative rezultate din această

încălcare, fapt criticat de către recurent prin recursul declarat, în sensul că

instanța ar fi scos din context Nota din 27 ianuarie 1984 și ar fi interpretat-o

distorsionat.

De altfel, recurentul

susține că în fața instanței de fond nu s-a administrat nici o dovadă care să

probeze că măcar o singură persoană ar fi suferit din cauza acțiunilor sale.

Or, pentru a se

preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, în baza rolului activ

prevăzut de art. 129 C. proc. civ., prima instanță trebuia să administreze

toate probele care să conducă la o soluție temeinică și legală.

Hotărând, însă, în

baza unui probatoriu incomplet, fără a stabili în mod neechivoc adevărul în

cauză, hotărârea primei instanței se impune a fi casată cu trimiterea cauzei

spre rejudecare pentru completarea probatoriului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.C. împotriva sentinței civile nr. 2838 din 11 iunie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2011.