ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1840/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1840/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 29 septembrie 2009 reclamantul P.P. a chemat în

judecată pârâta SC W.S. ROMÂNIA SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va

pronunța să se constate în principal nulitatea absolută și în subsidiar

anularea Hotărârii Adunării Generale a asociaților pârâtei din data de 21

septembrie 2009.

În susținerea

cererii, reclamantul a invocat în esență, cauza ilicită a acestui act hotărârea

Adunării Generale a Asociațiilor întrucât contravine scopului și interesului

societății comerciale, încalcă dispozițiile imperative ale art. 136

1

din Legea nr. 31/1991, prin nesocotirea drepturilor și intereselor legitime ale

societății.

În motivarea

nulității relative a hotărârii s-au invocat nerespectarea prevederilor art. 127

din Legea nr. 31/1990 prin faptul că ceilalți doi asociați trebuiau să se

abțină de la vot având în vedere interesele contrare existente în legătură cu

vânzarea activelor care urmau să fie achiziționate de aceștia precum și

nerespectarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 11/1991, întrucât prin

adoptarea hotărârii de vânzare a tuturor activelor, cei doi asociați au urmărit

pur și simplu transferarea întregii activități.

În drept s-au invocat

dispozițiile art. 127, art. 132 alin. (2), art. 136

1

și art. 196 din

Legea nr. 31/1990, art. 966, art. 968 C. civ., art. 1 din Legea nr. 11/1991.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând în esență că,

potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 anularea

hotărârii Adunării Generale a Asociaților se poate dispune strict pentru

considerente de nelegalitate raportate la prevederile actului constitutiv al

societății și la dispozițiile legale și nu pentru elemente de oportunitate.

Astfel, s-a arătat că, hotărârea adoptată a respectat prevederile actului

constitutiv cu privire la regulile de vot și de majoritate în adoptarea

deciziei, valoarea de vânzare a activelor s-a stabilit pe baza unui raport de

evaluare întocmit conform standardelor internaționale de evaluare iar

validitatea hotărârii trebuie strict raportată la obiectul hotărârii adoptate

conform consemnării în procesul-verbal și la cauzele anterioare, concomitente

nașterii hotărârii (filele 159-165).

Tribunalul Sibiu, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 38 din 9 martie 2010 a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că la data de 21 septembrie 2009 Adunarea

Generală a Asociaților, convocată cu respectarea dispozițiilor art. 11 pct. 3

din actul constitutiv, având ca ordine de zi „aprobarea vânzării tuturor

activelor societății și diverse” a hotărât cu votul a doi asociați din trei,

aprobarea vânzării tuturor activelor.

De asemenea s-a avut

în vedere faptul că din cuprinsul procesului verbal al adunării generale a asociaților

din 20 martie 2007, depus de reclamant, s-a reținut că asociații au stabilit un

plan investițional doar până în anul 2007, iar din conținutul corespondenței

depusă la dosar rezultă necesitatea înlocuirii anumitor mașini pentru ca

cerințele de calitate ale societății mamă din Germania să corespundă

standardelor „W.”.

Chiar dacă vânzarea

activelor nu face parte din scopul social nu se poate reține existența unei

cauze ilicite și nici a unui abuz de majoritate în măsura în care decizia

(hotărârea) a fost fundamentată, în principiu, de necesitatea optimizării

activităților pe baza divizării atribuțiilor între un grup de societăți (fiind

un grup de societăți acționând concertat).

Prin urmare,

hotărârea de vânzare integrală a activelor, potrivit probelor administrate în

cauză, poate fi considerată un act de guvernare societară bazat pe două

criterii de natură extra judiciară economică și financiară.

Împrejurarea că

asociații majoritari, urmare a adoptării acestei hotărâri și a vânzării

activelor, au transferat activitatea către o societate care scapă parțial controlului

asociatului minoritar (asociat și în societatea germană) nu este de natură să

justifice anularea hotărârii.

În aceste condiții,

un abuz în deliberările adunării generale exercitat de asociații majoritari în

detrimentul său poate fi reținut doar atunci când se constată existența unui

prejudiciu care i-a fost creat.

Criteriul

jurisprudențial utilizat pentru a verifica legalitatea unei astfel de

operațiuni și interesul comun al asociaților acesteia constă în existența unei contrapartide

rezonabile, iar în cauză s-a făcut o astfel de dovadă prin depunerea raportului

de evaluare.

În ceea ce privește

argumentul vizând încălcarea dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990

modificată, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt aplicabile decât

societăților pe acțiuni, caz în care legiuitorul a prevăzut la alin. (2) expres

sancțiunea pentru încălcarea dispoziției astfel că hotărârea adunării generale

luată în încălcarea acestei dispoziții nu poate fi anulată.

Împotriva acestei

hotărâri a promovat apel reclamantul, criticile făcând referire la încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 31/1990 și art. 948 C. civ., respectiv că actul atacat

are o cauză ilicită, societatea pârâtă fiind fraudată prin vânzarea activelor,

vânzarea perfectându-se în aceiași zi în care a avut loc Adunarea asociaților.

S-a mai susținut că

asociații care au votat pentru adoptarea hotărârii atacate au încălcat

dispozițiile art. 79 din Legea nr. 31/1990 întrucât aveau un interes personal,

considerând că asociații majoritari au votat prin abuz de drept.

Curtea de Apel

Alba-Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 101 din 24 septembrie 2010 a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea

soluției, instanța de control judiciar a precizat că, pârâta SC W.S. ROMÂNIA SRL

este o societate cu răspundere limitată avându-i asociați pe reclamantul P.P.,

pe R.B. și F.B.

Adunarea generală

extraordinară a asociaților din 21 septembrie 2009 a fost legal convocată.

Convocarea și desfășurarea adunării generale nici nu au fost contestate de

reclamant sub aspectul legalității.

Singura hotărâre

adoptată în această adunare a fost cea de înstrăinare a tuturor activelor

pârâtei.

Operațiunea de

înstrăinare a activelor pârâtei nu este interzisă de lege. Mai mult decât atât,

în cazul societăților cu răspundere limitată, Legea nr. 31/1990 nu impune

aprobarea de către adunarea generală a asociaților a înstrăinărilor de bunuri,

indiferent de importanța operațiunii în desfășurarea activității societății.

În speță, prin actul

constitutiv al pârâtei SC W.S. ROMÂNIA SRL, s-a stabilit că societatea are doi

administratori care sunt îndreptățiți să reprezinte societatea singuri și anume

D.F.B. și reclamantul P.P. (art. 13 din actul constitutiv filele 183, 184 din

dosarul Tribunalului Sibiu).

Prin actul

constitutiv asociații au stabilit, de asemenea, că pentru acte juridice care

prin urmări depășesc afacerile obișnuite, este necesar acordul adunării

asociaților (art. 13 pct. 3 din actul constitutiv fila 184 din dosarul

Tribunalului Sibiu).

Hotărârea adunării

generale a asociaților din 21 septembrie 2009 a fost adoptată tocmai în

considerarea prevederilor art. 13 pct. 3 din actul constitutiv al societății

pârâte.

Nu s-au contestat

nici cvorumul și nici votul în adunarea generală a asociaților.

Curtea de apel

consideră că adunarea generală a asociaților pârâtei din 21 septembrie 2009 a

respectat condițiile de formă prevăzute de actul constitutiv și de art. 191-196

din Legea nr. 31/1990.

Prin hotărârea AGA nu

s-au înstrăinat activele societății pârâte. Această hotărâre a avut doar

efectul avizării prealabile a unei operațiuni viitoare care putea sau nu să fie

încheiată, conform art. 13 pct. 3 din actul constitutiv.

Este de reținut că,

prin hotărârea atacată, nu s-a stabilit un anume cumpărător, iar valoarea

activelor s-a stabilit estimativ prin expertiză.

Singurul efect al

acestei hotărâri era unul eventual și anume, în cazul în care înstrăinarea

activelor ar fi avut loc, era îndeplinită una dintre condițiile valabilității

consimțământului pârâtei.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul, criticile vizând aspecte de nelegalitate

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ.

Se susține că membrii

completului de apel și-au exprimat părerea cu privire la cauza ce face obiectul

dosarului nr. 3665/85/2009, sens în care a formulat o cerere de recuzare,

respinsă deși aceștia s-au antepronunțat într-o cauză similară.

Se mai susține încălcarea

dispozițiilor art. 79 și art. 127

1

pct. 7 din Legea nr. 31/1990,

care reglementează conflictul de interese între asociat și societate stabilind

interdicția de a vota în Adunarea generală pentru asociatul care are interese

contrare celor ale societății, cât și faptul că hotărârea AGA are o cauză

ilicită întrucât este contrară interesului social și că nu s-au respectat

procedurile de convocare și informare a asociaților.

Recursul este

nefondat.

De principiu

recuzarea intervine dacă judecătorii se antepronunță în cauza concretă care se

judecă.

În speță, nu există

nicio interdependență între cele două dosare invocate de recurentă care să

condiționeze pronunțarea unei anumite soluții într-unul din cele două dosare de

soluția pronunțată în celălalt.

Faptul că reclamantul

din ambele dosare utilizează o motivare juridică similară în susținerea cererii

de chemare în judecată din ambele dosare, nu condiționează în nici un fel

instanța să pronunțe hotărâri identice în cele două cauze.

Se reține că motivele

de nulitate ale unei hotărâri AGA sunt cele prevăzute în legea specială.

Conform art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, anularea hotărârii AGA se

poate dispune strict pentru considerente de nelegalitate, raportate la

nerespectarea prevederilor actului constitutiv al societății W.S. ROMÂNIA SRL

sau a dispozițiilor legale imperative. Anularea nu poate fi pronunțată pe

elemente de oportunitate a luării unei hotărâri, deciziile de afaceri luate de

asociați fiind la latitudinea și la dispoziția suverană și exclusivă a

asociaților.

Or, hotărârea

Adunării Generale a Asociaților din data de 21 septembrie 2009 prin care a fost

decisă înstrăinarea activelor a fost luată cu respectarea prevederilor actului

constitutiv al societății și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

Hotărârea a fost

adoptată în limitele de competență ale AGA conferite prin art. 11 din actul

constitutiv al societății W.S. SRL, fiind respectate procedurile de convocare

și adoptare a hotărârii precum și cvorumul și numărul de voturi prevăzute în

actul constitutiv al societății.

Prin actul

constitutiv al societății, asociații au stabilit în mod detaliat regulile de

vot și majoritate în adoptarea deciziilor de afaceri și a diferitelor categorii

de hotărâri ce fac obiectul Adunării Asociaților. De asemenea asociații au

stabilit în mod expres și excepțiile de la această regulă.

Conform art. 12

„Hotărârile asociaților” din actul constitutiv al W.S. ROMÂNIA SRL (depus la

dosarul primei instanțe la fila 176 și următoarele), cu excepția hotărârilor

privind modificările aduse actului constitutiv și a celor privind modificarea

remunerației administratorilor, toate hotărârile în Adunarea Generală a

Asociaților se iau cu dibla majoritate – a asociaților și a părților sociale.

În art. 11 „Adunarea

Generală a Asociaților” lit. g) din actul constitutiv al societății W.S.

ROMÂNIA SRL, asociații au convenit în mod expres că această regulă de

majoritate se aplică și atunci când, Adunarea Asociaților hotărăște asupra

„afacerilor de importanță primordială sau economică deosebită”, cum este

decizia ca societatea să vândă active sociale destinate producției, urmând să

se concentreze pe activitatea de distribuție.

Or, această regulă a

fost respectată în cadrul AGA din data de 21 septembrie 2009. Hotărârea a fost luată

cu aprobarea a 2 din 3 asociați și cu 75% din numărul de părți sociale. Ca

urmare a respectării majorității de vot stabilită în actul constitutiv al

societății, voința socială este legal constituită.

Hotărârea AGA așa cum

este consemnată în înscrisul constatator prevăzut de lege, respectiv

procesul-verbal de ședință, aprobă doar înstrăinarea activelor, fără să impună

administratorilor restricții la semnarea contractelor de înstrăinare prin care

administratorii, ulterior AGA au transferat dreptul de proprietate.

Conform art. 131 din

Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, procesul-verbal de ședință este

singurul document care consemnează și face dovada hotărârilor luate.

Procesul-verbal de ședință are valoarea unui înscris sub semnătură privată și

face deplină dovada între semnatari cu privire la ceea ce s-a hotărât. Atât

părțile, cât și instanța de judecată trebuie să analizeze strict valabilitatea

și efectele hotărârii așa cum este consemnată ea în procesul-verbal de ședință.

Părțile nu pot adăuga alte mențiuni la ceea ce s-a consemnat în hotărâre, pe

calea unor documente sau circumstanțe ulterioare desfășurării AGA pentru a-și

crea în mod abuziv prezumții care să le susțină acțiunea.

În fapt, pe baza

hotărârii AGA și a prevederilor actului constitutiv al societății W.S. ROMÂNIA

SRL, art. 13 „Administrarea și reprezentarea”, oricare dintre cei doi

administratori sociali, printre care și reclamantul P.P., care deține calitatea

de administrator cu puteri depline al societății și cu drept de singură semnătură,

a dobândit autorizarea să vândă și să semneze contractul de vânzare-cumpărare

în fața notarului public.

Din textul hotărârii

AGA rezultă în mod expres că administratorii nu au niciun fel de impuneri sau

de restricționări referitoare la persoana cumpărătorului. Administratorii pot

vinde oricărei persoane care acceptă prețul și condițiile de vânzare menționate

în documentele prezentate în cadrul Adunării Asociaților.

Semnarea de către

administratorii sociali, ulterior Adunării Asociaților a unui contract de

vânzare-cumpărare, reprezintă strict o problemă de executare a mandatului de

vânzare primit de administratori, care nu afectează hotărârea AGA și nu poate

reprezenta o cauză de nulitate a Hotărârii din 21 septembrie 2009, întrucât

nulitatea unui act juridic nu poate opera decât pentru cauze anterioare sau

contemporane cu nașterea sa.

În ceea ce privește

aplicarea art. 79, art. 136 și art. 127 din Legea nr. 31/1990 invocată de

recurentă se reține că s-au respectat toate procedurile de convocare și de

informare a asociaților. Cu 30 de zile înainte de data fixată pentru AGA, au

fost comunicate asociaților toate documentele relevante cu privire la ordinea

de zi (inclusiv raportul de evaluare independentă a activelor și clauzele

contractuale de vânzare). Prin modul de organizare a AGA și prin actele care au

stat la baza adoptării hotărârii AGA este exclusă orice posibilitate de fraudă

sau de dol prin reticența împotriva societății, deoarece condițiile vânzării au

fost fixate de evaluatori independenți și au fost respectate de către

administratori în operațiunea ulterioară de vânzare a activelor.

Extinderea, prin

norme de trimitere conținute în Legea nr. 31/1990, a aplicabilității textelor

de lege din materia societăților pe acțiuni la societățile cu răspundere

limitată este de strictă interpretare și ea este posibilă doar acolo unde

legiuitorul a stipulat în mod expres acest lucru (ex. art. 196 din Legea nr. 31/1990

privind aplicarea dispozițiilor de la societățile pe acțiuni în materia

dreptului asociaților SRL de atacare a hotărârii adunărilor generale). Nu

exista norme de trimitere pentru aplicarea art. 127 și art. 136 la societățile

cu răspundere limitată.

Conform prevederilor

din Legea specială nr. 31/1990 (art. 79 la SNC; art. 127 la societățile pe acțiuni), și din interpretarea gramaticală și sistematică a prevederilor acestor

articole de lege, rezultă că sancțiunea aplicabilă acționariatului/asociatului

care votează în cazul unui prezumtiv conflict de interese cu societatea, este

răspunderea pentru daune și nu anularea hotărârii AGA. Această normă, care

derogă de la dreptul general de vot al acționarului/asociatului. Fiind o normă

specială, atât cazul în care se aplică (ipoteza legală) cât și sancțiunea

prevăzută expres de legiuitor sunt de strictă interpretare și aplicare. Nu se

poate aplica la alte cazuri și nu se aplică altă sancțiune decât cea prevăzută

în norma specială (răspunderea pentru daune a acționarului).

Față de cele arătate

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul P.P. împotriva deciziei nr. 101/A din 24

septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 12 mai 2011.