ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1840/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 septembrie 2009 reclamantul P.P. a chemat în judecată pârâta SC W.S. ROMÂNIA SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate în principal nulitatea absolută și în subsidiar anularea Hotărârii Adunării Generale a asociaților pârâtei din data de 21 septembrie 2009. În susținerea cererii, reclamantul a invocat în esență, cauza ilicită a acestui act hotărârea Adunării Generale a Asociațiilor întrucât contravine scopului și interesului societății comerciale, încalcă dispozițiile imperative ale art. 136 1 din Legea nr. 31/1991, prin nesocotirea drepturilor și intereselor legitime ale societății.

În motivarea nulității relative a hotărârii s-au invocat nerespectarea prevederilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 prin faptul că ceilalți doi asociați trebuiau să se abțină de la vot având în vedere interesele contrare existente în legătură cu vânzarea activelor care urmau să fie achiziționate de aceștia precum și nerespectarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 11/1991, întrucât prin adoptarea hotărârii de vânzare a tuturor activelor, cei doi asociați au urmărit pur și simplu transferarea întregii activități. În drept s-au invocat dispozițiile art. 127, art. 132 alin. (2), art. 136 1 și art. 196 din Legea nr. 31/1990, art. 966, art. 968 C. civ., art. 1 din Legea nr. 11/1991.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând în esență că, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 anularea hotărârii Adunării Generale a Asociaților se poate dispune strict pentru considerente de nelegalitate raportate la prevederile actului constitutiv al societății și la dispozițiile legale și nu pentru elemente de oportunitate. Astfel, s-a arătat că, hotărârea adoptată a respectat prevederile actului constitutiv cu privire la regulile de vot și de majoritate în adoptarea deciziei, valoarea de vânzare a activelor s-a stabilit pe baza unui raport de evaluare întocmit conform standardelor internaționale de evaluare iar validitatea hotărârii trebuie strict raportată la obiectul hotărârii adoptate conform consemnării în procesul-verbal și la cauzele anterioare, concomitente nașterii hotărârii (filele 159-165).

Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 38 din 9 martie 2010 a respins ca nefondată acțiunea. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 21 septembrie 2009 Adunarea Generală a Asociaților, convocată cu respectarea dispozițiilor art. 11 pct. 3 din actul constitutiv, având ca ordine de zi „aprobarea vânzării tuturor activelor societății și diverse” a hotărât cu votul a doi asociați din trei, aprobarea vânzării tuturor activelor. De asemenea s-a avut în vedere faptul că din cuprinsul procesului verbal al adunării generale a asociaților din 20 martie 2007, depus de reclamant, s-a reținut că asociații au stabilit un plan investițional doar până în anul 2007, iar din conținutul corespondenței depusă la dosar rezultă necesitatea înlocuirii anumitor mașini pentru ca cerințele de calitate ale societății mamă din Germania să corespundă standardelor „W.”.

Chiar dacă vânzarea activelor nu face parte din scopul social nu se poate reține existența unei cauze ilicite și nici a unui abuz de majoritate în măsura în care decizia (hotărârea) a fost fundamentată, în principiu, de necesitatea optimizării activităților pe baza divizării atribuțiilor între un grup de societăți (fiind un grup de societăți acționând concertat). Prin urmare, hotărârea de vânzare integrală a activelor, potrivit probelor administrate în cauză, poate fi considerată un act de guvernare societară bazat pe două criterii de natură extra judiciară economică și financiară. Împrejurarea că asociații majoritari, urmare a adoptării acestei hotărâri și a vânzării activelor, au transferat activitatea către o societate care scapă parțial controlului asociatului minoritar (asociat și în societatea germană) nu este de natură să justifice anularea hotărârii.

În aceste condiții, un abuz în deliberările adunării generale exercitat de asociații majoritari în detrimentul său poate fi reținut doar atunci când se constată existența unui prejudiciu care i-a fost creat. Criteriul jurisprudențial utilizat pentru a verifica legalitatea unei astfel de operațiuni și interesul comun al asociaților acesteia constă în existența unei contrapartide rezonabile, iar în cauză s-a făcut o astfel de dovadă prin depunerea raportului de evaluare. În ceea ce privește argumentul vizând încălcarea dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 modificată, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt aplicabile decât societăților pe acțiuni, caz în care legiuitorul a prevăzut la alin. (2) expres sancțiunea pentru încălcarea dispoziției astfel că hotărârea adunării generale luată în încălcarea acestei dispoziții nu poate fi anulată.

Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamantul, criticile făcând referire la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 și art. 948 C. civ., respectiv că actul atacat are o cauză ilicită, societatea pârâtă fiind fraudată prin vânzarea activelor, vânzarea perfectându-se în aceiași zi în care a avut loc Adunarea asociaților. S-a mai susținut că asociații care au votat pentru adoptarea hotărârii atacate au încălcat dispozițiile art. 79 din Legea nr. 31/1990 întrucât aveau un interes personal, considerând că asociații majoritari au votat prin abuz de drept. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 101 din 24 septembrie 2010 a respins apelul ca nefondat. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a precizat că, pârâta SC W.S.

ROMÂNIA SRL este o societate cu răspundere limitată avându-i asociați pe reclamantul P.P., pe R.B. și F.B. Adunarea generală extraordinară a asociaților din 21 septembrie 2009 a fost legal convocată. Convocarea și desfășurarea adunării generale nici nu au fost contestate de reclamant sub aspectul legalității. Singura hotărâre adoptată în această adunare a fost cea de înstrăinare a tuturor activelor pârâtei. Operațiunea de înstrăinare a activelor pârâtei nu este interzisă de lege. Mai mult decât atât, în cazul societăților cu răspundere limitată, Legea nr. 31/1990 nu impune aprobarea de către adunarea generală a asociaților a înstrăinărilor de bunuri, indiferent de importanța operațiunii în desfășurarea activității societății.

În speță, prin actul constitutiv al pârâtei SC W.S. ROMÂNIA SRL, s-a stabilit că societatea are doi administratori care sunt îndreptățiți să reprezinte societatea singuri și anume D.F.B. și reclamantul P.P. (art. 13 din actul constitutiv filele 183, 184 din dosarul Tribunalului Sibiu). Prin actul constitutiv asociații au stabilit, de asemenea, că pentru acte juridice care prin urmări depășesc afacerile obișnuite, este necesar acordul adunării asociaților (art. 13 pct. 3 din actul constitutiv fila 184 din dosarul Tribunalului Sibiu). Hotărârea adunării generale a asociaților din 21 septembrie 2009 a fost adoptată tocmai în considerarea prevederilor art. 13 pct. 3 din actul constitutiv al societății pârâte.

Nu s-au contestat nici cvorumul și nici votul în adunarea generală a asociaților. Curtea de apel consideră că adunarea generală a asociaților pârâtei din 21 septembrie 2009 a respectat condițiile de formă prevăzute de actul constitutiv și de art. 191-196 din Legea nr. 31/1990. Prin hotărârea AGA nu s-au înstrăinat activele societății pârâte. Această hotărâre a avut doar efectul avizării prealabile a unei operațiuni viitoare care putea sau nu să fie încheiată, conform art. 13 pct. 3 din actul constitutiv. Este de reținut că, prin hotărârea atacată, nu s-a stabilit un anume cumpărător, iar valoarea activelor s-a stabilit estimativ prin expertiză. Singurul efect al acestei hotărâri era unul eventual și anume, în cazul în care înstrăinarea activelor ar fi avut loc, era îndeplinită una dintre condițiile valabilității consimțământului pârâtei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ. Se susține că membrii completului de apel și-au exprimat părerea cu privire la cauza ce face obiectul dosarului nr. 3665/85/2009, sens în care a formulat o cerere de recuzare, respinsă deși aceștia s-au antepronunțat într-o cauză similară. Se mai susține încălcarea dispozițiilor art. 79 și art. 127 1 pct. 7 din Legea nr. 31/1990, care reglementează conflictul de interese între asociat și societate stabilind interdicția de a vota în Adunarea generală pentru asociatul care are interese contrare celor ale societății, cât și faptul că hotărârea AGA are o cauză ilicită întrucât este contrară interesului social și că nu s-au respectat procedurile de convocare și informare a asociaților.

Recursul este nefondat. De principiu recuzarea intervine dacă judecătorii se antepronunță în cauza concretă care se judecă. În speță, nu există nicio interdependență între cele două dosare invocate de recurentă care să condiționeze pronunțarea unei anumite soluții într-unul din cele două dosare de soluția pronunțată în celălalt. Faptul că reclamantul din ambele dosare utilizează o motivare juridică similară în susținerea cererii de chemare în judecată din ambele dosare, nu condiționează în nici un fel instanța să pronunțe hotărâri identice în cele două cauze. Se reține că motivele de nulitate ale unei hotărâri AGA sunt cele prevăzute în legea specială. Conform art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, anularea hotărârii AGA se poate dispune strict pentru considerente de nelegalitate, raportate la nerespectarea prevederilor actului constitutiv al societății W.S.

ROMÂNIA SRL sau a dispozițiilor legale imperative. Anularea nu poate fi pronunțată pe elemente de oportunitate a luării unei hotărâri, deciziile de afaceri luate de asociați fiind la latitudinea și la dispoziția suverană și exclusivă a asociaților. Or, hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 21 septembrie 2009 prin care a fost decisă înstrăinarea activelor a fost luată cu respectarea prevederilor actului constitutiv al societății și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile. Hotărârea a fost adoptată în limitele de competență ale AGA conferite prin art. 11 din actul constitutiv al societății W.S. SRL, fiind respectate procedurile de convocare și adoptare a hotărârii precum și cvorumul și numărul de voturi prevăzute în actul constitutiv al societății.

Prin actul constitutiv al societății, asociații au stabilit în mod detaliat regulile de vot și majoritate în adoptarea deciziilor de afaceri și a diferitelor categorii de hotărâri ce fac obiectul Adunării Asociaților. De asemenea asociații au stabilit în mod expres și excepțiile de la această regulă. Conform art. 12 „Hotărârile asociaților” din actul constitutiv al W.S. ROMÂNIA SRL (depus la dosarul primei instanțe la fila 176 și următoarele), cu excepția hotărârilor privind modificările aduse actului constitutiv și a celor privind modificarea remunerației administratorilor, toate hotărârile în Adunarea Generală a Asociaților se iau cu dibla majoritate – a asociaților și a părților sociale. În art. 11 „Adunarea Generală a Asociaților” lit. g) din actul constitutiv al societății W.S.

ROMÂNIA SRL, asociații au convenit în mod expres că această regulă de majoritate se aplică și atunci când, Adunarea Asociaților hotărăște asupra „afacerilor de importanță primordială sau economică deosebită”, cum este decizia ca societatea să vândă active sociale destinate producției, urmând să se concentreze pe activitatea de distribuție. Or, această regulă a fost respectată în cadrul AGA din data de 21 septembrie 2009. Hotărârea a fost luată cu aprobarea a 2 din 3 asociați și cu 75% din numărul de părți sociale. Ca urmare a respectării majorității de vot stabilită în actul constitutiv al societății, voința socială este legal constituită. Hotărârea AGA așa cum este consemnată în înscrisul constatator prevăzut de lege, respectiv procesul-verbal de ședință, aprobă doar înstrăinarea activelor, fără să impună administratorilor restricții la semnarea contractelor de înstrăinare prin care administratorii, ulterior AGA au transferat dreptul de proprietate.

Conform art. 131 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, procesul-verbal de ședință este singurul document care consemnează și face dovada hotărârilor luate. Procesul-verbal de ședință are valoarea unui înscris sub semnătură privată și face deplină dovada între semnatari cu privire la ceea ce s-a hotărât. Atât părțile, cât și instanța de judecată trebuie să analizeze strict valabilitatea și efectele hotărârii așa cum este consemnată ea în procesul-verbal de ședință. Părțile nu pot adăuga alte mențiuni la ceea ce s-a consemnat în hotărâre, pe calea unor documente sau circumstanțe ulterioare desfășurării AGA pentru a-și crea în mod abuziv prezumții care să le susțină acțiunea. În fapt, pe baza hotărârii AGA și a prevederilor actului constitutiv al societății W.S.

ROMÂNIA SRL, art. 13 „Administrarea și reprezentarea”, oricare dintre cei doi administratori sociali, printre care și reclamantul P.P., care deține calitatea de administrator cu puteri depline al societății și cu drept de singură semnătură, a dobândit autorizarea să vândă și să semneze contractul de vânzare-cumpărare în fața notarului public. Din textul hotărârii AGA rezultă în mod expres că administratorii nu au niciun fel de impuneri sau de restricționări referitoare la persoana cumpărătorului. Administratorii pot vinde oricărei persoane care acceptă prețul și condițiile de vânzare menționate în documentele prezentate în cadrul Adunării Asociaților.

Semnarea de către administratorii sociali, ulterior Adunării Asociaților a unui contract de vânzare-cumpărare, reprezintă strict o problemă de executare a mandatului de vânzare primit de administratori, care nu afectează hotărârea AGA și nu poate reprezenta o cauză de nulitate a Hotărârii din 21 septembrie 2009, întrucât nulitatea unui act juridic nu poate opera decât pentru cauze anterioare sau contemporane cu nașterea sa. În ceea ce privește aplicarea art. 79, art. 136 și art. 127 din Legea nr. 31/1990 invocată de recurentă se reține că s-au respectat toate procedurile de convocare și de informare a asociaților. Cu 30 de zile înainte de data fixată pentru AGA, au fost comunicate asociaților toate documentele relevante cu privire la ordinea de zi (inclusiv raportul de evaluare independentă a activelor și clauzele contractuale de vânzare).

Prin modul de organizare a AGA și prin actele care au stat la baza adoptării hotărârii AGA este exclusă orice posibilitate de fraudă sau de dol prin reticența împotriva societății, deoarece condițiile vânzării au fost fixate de evaluatori independenți și au fost respectate de către administratori în operațiunea ulterioară de vânzare a activelor. Extinderea, prin norme de trimitere conținute în Legea nr. 31/1990, a aplicabilității textelor de lege din materia societăților pe acțiuni la societățile cu răspundere limitată este de strictă interpretare și ea este posibilă doar acolo unde legiuitorul a stipulat în mod expres acest lucru (ex. art. 196 din Legea nr. 31/1990 privind aplicarea dispozițiilor de la societățile pe acțiuni în materia dreptului asociaților SRL de atacare a hotărârii adunărilor generale).

Nu exista norme de trimitere pentru aplicarea art. 127 și art. 136 la societățile cu răspundere limitată. Conform prevederilor din Legea specială nr. 31/1990 (art. 79 la SNC; art. 127 la societățile pe acțiuni), și din interpretarea gramaticală și sistematică a prevederilor acestor articole de lege, rezultă că sancțiunea aplicabilă acționariatului/asociatului care votează în cazul unui prezumtiv conflict de interese cu societatea, este răspunderea pentru daune și nu anularea hotărârii AGA. Această normă, care derogă de la dreptul general de vot al acționarului/asociatului. Fiind o normă specială, atât cazul în care se aplică (ipoteza legală) cât și sancțiunea prevăzută expres de legiuitor sunt de strictă interpretare și aplicare.

Nu se poate aplica la alte cazuri și nu se aplică altă sancțiune decât cea prevăzută în norma specială (răspunderea pentru daune a acționarului). Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.P. împotriva deciziei nr. 101/A din 24 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 mai 2011.