ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2177/2011

Ședința publică de la 2 iunie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 116/cc din 29 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 3366/85/2009, judecătorul din cadrul Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea în anulare formulată de reclamantul P.P. în contradictoriu cu pârâta SC B.B.P.I. SRL împotriva hotărârii generale a asociaților din data de 21 septembrie 2009. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamantul a solicitat anularea hotărârii generale a asociaților SC B.B.P.I. SRL din data de 21 septembrie 2009, invocând prevederile art. 1, art. 136 1 , art. 196 din Legea nr. 31/1990.

Judecătorul a reținut că prin hotărârea contestată s-a aprobat vânzarea tuturor activelor societății, respectiv terenul și construcțiile situate în Sibiu, la prețul de 2.822.000 Euro plus TVA, preț stabilit de o firmă independentă de evaluare, hotărârea fiind adoptată cu votul împotrivă al reclamantului. S-a apreciat nu există o cauză ilicită a actului, în sensul art. 968 C. civ., măsura adoptată de adunarea generală fiind conformă cu obiectul de activitate al societății, adoptarea ei fiind de competența adunării generale, fiind respectate condițiile de cvorum prevăzute de lege.

Nu s-a reținut incidența prevederilor art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, apreciindu-se că buna credință se prezumă, reclamantul nedovedind că activitatea celorlalți doi asociați, desfășurată potrivit actului constitutiv, ar nesocoti interesele societății sau ale asociatului reclamant; astfel evaluarea activelor a fost făcută de un evaluator independent, prețul stabilit fiind corect în condiții de criză, valorificarea activului contribuind la dezvoltarea viitoare a afacerilor societății. Judecătorul fondului a înlăturat și susținerea bazată pe art. 127 din Legea nr. 31/1990, apreciind că în cazul încălcării obligației prevăzute de acest articol de lege nu constituie motiv de anulare a hotărârii, putând fi formulată doar o acțiune în răspundere patrimonială împotriva celor vinovați.

A mai apreciat că existența unui proiect de contract de vânzare cumpărare între pârâtă și SC B.I. SRL nu conduce la concluzia că asociații pârâtei au un interes contrar societății, activitatea acestora putând fi interpretată ca fiind îndreptată spre eficientizarea ambelor societăți contractante. Sentința de fond a fost atacată de reclamantul P.P., care a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anulării hotărârii adunării generale din data de 21 septembrie 2009. Criticile reclamantului au vizat greșita interpretare a situației de fapt și greșita aplicare a legii.

Prin decizia comercială nr. 31/A din 19 martie 2010 completul de judecată din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins apelul reclamantului ca nefondat, cu următoarele considerente: a reținut corecta apreciere de către judecătorul fondului a legalității operațiunii de vânzare hotărâtă în adunarea generală contestată, în raport de obiectul de activitate al societății, fiind reținută incidența prevederilor art. 34 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954. S-a reținut în acest sens că obiectul principal de activitate al societății îl constituie cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare, astfel încât nu este fondată critica reclamantului în sensul că vânzarea imobilului ar contraveni scopului societății.

Față de prevederile actului constitutiv au fost înlăturate și susținerile reclamantului în sensul că societatea ar fi fost creată pentru deservirea activității de producție de senzori. Completul de apel a mai reținut respectarea condițiilor de cvorum și majoritate prevăzute de lege. De asemenea a înlăturat susținerea reclamantului în sensul că hotărârea contravine scopului societății de a obține profit, constatând diferența dintre datele financiare de achiziție în comparație cu valoarea de vânzare, această valoarea fiind stabilită de un evaluator independent. Nu a fost reținută nici susținerea reclamantului că s-a impus vânzarea către o anumită societate, neexistând asemenea mențiuni în cuprinsul hotărârii adoptate.

Semnarea ulterioară a contractului de vânzare cumpărare reprezintă un aspect legat de punerea în executare a mandatului dat în adunare în acest sens, care nu afectează valabilitatea hotărârii. A fost înlăturată și susținerea potrivit căreia vânzarea activelor ar pune capăt activității societății, fiind reținut că prețul obținut prin valorificarea imobilului a intrat în patrimoniul societății, fiind destinat realizării în continuare a obiectului principal de activitate, respectiv achiziția de bunuri imobiliare în scop de revânzare. S-a apreciat, totodată, că încălcarea dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 atrage răspunderea pentru daune, iar nu anularea hotărârii adoptate cu votul acționarului.

De asemenea, s-a reținut că prevederile Legii nr. 1/1991 nu sunt aplicabile în materia raporturilor dintre asociații unei societăți cu răspundere limitată, aceste raporturi fiind guvernate de prevederile Legii nr. 31/1990. Decizia de apel a fost recurată de reclamantul P.P., care a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Reclamantul a invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., criticând decizia de apel sub următoarele aspecte: - greșita aplicare a prevederilor art. 966 C. civ., prin neraportare la dispozițiile art. 1 din Legea nr. 31/1990; reclamantul a criticat decizia din perspectiva considerentelor vizând încadrarea operațiunii aprobate în adunarea generală a asociaților contestată, în obiectul de activitate al societății; nu s-a reținut nelegalitatea hotărârii adunării generale din 21 septembrie 2009 prin raportare la faptul că activele urmau a fi achiziționate de o societate ai cărei asociați sunt aceiași cu cei doi asociați din SC B.B.P.I. SRL care au votat vânzarea activelor; reclamantul dezvoltă această critic, prin raportare la probatoriul administrat, respectiv răspunsurile de interogatoriu.

- greșita apreciere a motivului de nulitate, judecătorii reținând eronat că nulitatea s-a fundamentat pe motive ulterioare, reclamantul arătând că deși aparent realizarea scopului propus este ulterioară adoptării hotărârii contestate, importantă este prefigurarea mentală a scopului urmărit, respectiv vânzarea tuturor activelor către cei doi asociați; a susținut că în hotărâre s-a consemnat că asociații care au hotărât vânzarea corespund cu asociații firmei avută în vedere ca potențială cumpărătoare; - aplicarea greșită a dispozițiilor art. 79 și art. 127 din Legea nr. 31/1990, prin considerarea că singura sancțiune ce poate fi aplicată în acest caz este răspunderea pentru daune; reclamantul a susținut că chiar dacă votul contrar intereselor societății nu ar fi motiv de nulitate, el dovedește abuzul de drept, ceea ce conduce și la greșita aplicare a prevederilor art. 136 1 din Legea nr. 31/1990; din această perspectivă, reclamantul a invocat și nemotivarea deciziei de apel, susținând că judecătorii nu au motivat critica vizând abuzul de majoritate, respectiv faptul că asociații B.F.

și B.R. și-au exercitat dreptul de vot în AGA cu rea credință, contrar intereselor societății. Prin întâmpinare, pârâta SC B.B.P.I.

SRL a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, apreciind că judecătorii apelului au interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză; au arătat că hotărârea contestată respectă obiectul de activitate astfel cum a fost stabilit prin actul constitutiv – cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii; a susținut că valoarea stabilită pentru activul vândut asigură dezideratul de obținere de profit, suma stabilită fiind superioară celei la care s-a achiziționat activul de către societate; de asemenea, a susținut că nu există un motiv de nulitate, aspectele invocate de reclamant ținând de oportunitatea unor decizii de afaceri; a arătat că Legea nr. 31/1990 reglementează transferurile patrimoniale între societate și membrii organelor sale; a menționat că încălcarea prevederilor art. 79 și art. 127 din Legea nr. 31/1990 atrage răspunderea pentru daune și nu anularea hotărârii adoptate și că judecătorii apelului au motivat critica reclamantului întemeiată pe dispozițiile art. 136 1 din Legea nr. 31/1990.

Reclamantul a administrat proba cu înscrisuri, conform art. 305 C. proc. civ. Analizându-se legalitatea deciziei de apel prin prisma criticilor formulate și a apărărilor invocate se reține următoarele: Judecătorii apelului au aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 79 și art. 127 din Legea nr. 31/1990, dispoziții care trebuiau interpretate prin raportare la prevederile art. 136 1 din aceeași lege. Se reține, în acest context că încă din convocarea emisă pentru adunarea în care s-a adoptat hotărârea contestată s-a stabilit ca ordine de zi vânzarea tuturor activelor societății. Și în cadrul adunării, așa cum s-a consemnat în procesul verbal de ședință, ordinea de zi a vizat aceeași vânzare a tuturor activelor societății.

Se observă că activul vizat pentru vânzare constituia și sediul social al societății intimate, în cadrul hotărârii consemnându-se expres că există un potențial cumpărător al activului, cumpărător ce are legătură cu asociații F. și R.B. În fapt, societatea cumpărătoare are ca asociați pe F. și R.B., asociați care au și votat în adunarea asociaților SC B.B.P.I. SRL vânzarea activului. Rezultă că cei doi asociați trebuiau să se abțină de la votarea hotărârii întrucât aveau un interes personal, respectiv dobândirea activului pentru societatea ai cărei asociați erau; neprocedând la abținere cei doi asociați au încălcat dispozițiile art. 127 din Legea nr. 31/1990. Această deoarece interesul societății, prevăzut de lege, presupune nu doar interesul general al acesteia, ci și interesul comun al asociaților, întrucât interesul social, ca noțiune specifică dreptului societăților comerciale, este destinat protecției asociaților.

În speță, prin neabținerea de la vot, conform art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acționarii care aveau un interes personal, au săvârșit un abuz de majoritate, în condițiile în care hotărârea adoptată a avut drept consecință favorizarea acestora, în detrimentul celui de-al treilea asociat. Poziția celor doi asociați încalcă și principiul exercitării cu bună credință a drepturilor de către asociați, principiu introdus pentru asigurarea unui echilibru între interesele societății și cele ale asociaților prin art. 136 1 din Legea nr. 31/1990. Așa cum s-a arătat prin vânzarea tuturor activelor societății intimate, s-a realizat și vânzarea implicită a sediului social al societății, aceasta fiind astfel sub incidența prevederilor referitoare la dizolvare, în condițiile art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Nu s-a dovedit că anterior sau ulterior hotărârii de vânzare a activelor s-ar fi adoptat vreo hotărâre cu privire la sediul social al societății intimate, astfel încât în urma aprobării vânzării tuturor activelor societatea se găsește în situația de a fi dizolvată. Alineatul (2) al art. 127 din Legea nr. 31/1990 prevede, într-adevăr, că în cazul exercitării abuzive a dreptului de vot prin încălcarea obligației de abținere pe care o are asociatul cu interese contrare intereselor societății, sancțiunea aplicabilă este aceea a acțiunii în răspundere pentru prejudiciile create societății (dacă există asemenea prejudicii).

Se apreciază însă că interesul comun al asociaților, odată violat prin luarea unei decizii în favoarea unor asociați și în detrimentul altora nu poate fi realizat numai prin recurgerea la măsura prevăzută de art. 127 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 – demers de lungă durată și cu rezultat incert – și aceasta mai ales când prejudiciul nu este unul patrimonial sau nu se reflectă imediat și direct în patrimoniul societății. În speță, prejudiciul care s-ar produce societății nu este unul neapărat patrimonial, ci este unul de natură a afecta chiar existența societății, prin vânzare, așa cum s-a menționat deja, societatea rămânând fără un sediu social.

În acest caz, interesul comun al asociaților, precum și principiul exercitării cu bună credință a drepturilor devin temei de intervenție în justiție în vederea invalidării hotărârii adunării generale în urma constatării deturnării abuzive a puterii în societate, respectiv anularea hotărârii luate cu votul unor asociați aflați în conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate. În speță, abuzul de majoritate este dovedit și prin recunoașterea încă de la momentul adoptării hotărârii contestate a interesului celor doi asociați în vânzarea activului societății. Este evident, în acest context, abuzul de majoritate al celor doi asociați care aveau prefigurarea mentală a obținerii activului, în momentul în care votau pentru vânzarea acestuia.

Pentru considerentele reținute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi admis; decizia de apel va fi modificată în sensul admiterii apelului reclamantului, cu consecința schimbării sentinței apelate, admiterii acțiunii acestuia și constatării nulității hotărârii AGA din 21 septembrie 2009. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul P.P. împotriva deciziei comerciale nr. 31/A din 19 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul reclamantului declarat împotriva sentinței civilă nr. 116/CC din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, și în consecință: Schimbă sentința apelată în sensul că admite acțiunea reclamantului și constată nulitatea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. B.B.P.I. S.R.L. SIBIU din 21 septembrie 2009 Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2011.