ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2177/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2177/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 2 iunie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 116/cc din 29 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 3366/85/2009,

judecătorul din cadrul Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins cererea în anulare formulată de reclamantul P.P. în contradictoriu cu

pârâta SC B.B.P.I. SRL împotriva hotărârii generale a asociaților din data de

21 septembrie 2009.

În considerentele

sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamantul a solicitat anularea

hotărârii generale a asociaților SC B.B.P.I. SRL din data de 21 septembrie 2009,

invocând prevederile art. 1, art. 136

1

, art. 196 din Legea nr.

31/1990.

Judecătorul a reținut

că prin hotărârea contestată s-a aprobat vânzarea tuturor activelor societății,

respectiv terenul și construcțiile situate în Sibiu, la prețul de 2.822.000

Euro plus TVA, preț stabilit de o firmă independentă de evaluare, hotărârea

fiind adoptată cu votul împotrivă al reclamantului. S-a apreciat nu există o

cauză ilicită a actului, în sensul art. 968 C. civ., măsura adoptată de

adunarea generală fiind conformă cu obiectul de activitate al societății,

adoptarea ei fiind de competența adunării generale, fiind respectate condițiile

de cvorum prevăzute de lege. Nu s-a reținut incidența prevederilor art. 136

1

din Legea nr. 31/1990, apreciindu-se că buna credință se prezumă, reclamantul

nedovedind că activitatea celorlalți doi asociați, desfășurată potrivit actului

constitutiv, ar nesocoti interesele societății sau ale asociatului reclamant;

astfel evaluarea activelor a fost făcută de un evaluator independent, prețul

stabilit fiind corect în condiții de criză, valorificarea activului contribuind

la dezvoltarea viitoare a afacerilor societății.

Judecătorul fondului

a înlăturat și susținerea bazată pe art. 127 din Legea nr. 31/1990, apreciind

că în cazul încălcării obligației prevăzute de acest articol de lege nu

constituie motiv de anulare a hotărârii, putând fi formulată doar o acțiune în

răspundere patrimonială împotriva celor vinovați. A mai apreciat că existența

unui proiect de contract de vânzare cumpărare între pârâtă și SC B.I. SRL nu

conduce la concluzia că asociații pârâtei au un interes contrar societății,

activitatea acestora putând fi interpretată ca fiind îndreptată spre

eficientizarea ambelor societăți contractante.

Sentința de fond a

fost atacată de reclamantul P.P., care a solicitat admiterea apelului și

schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anulării hotărârii

adunării generale din data de 21 septembrie 2009. Criticile reclamantului au

vizat greșita interpretare a situației de fapt și greșita aplicare a legii.

Prin decizia

comercială nr. 31/A din 19 martie 2010 completul de judecată din cadrul Curții

de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins apelul reclamantului ca

nefondat, cu următoarele considerente: a reținut corecta apreciere de către

judecătorul fondului a legalității operațiunii de vânzare hotărâtă în adunarea

generală contestată, în raport de obiectul de activitate al societății, fiind

reținută incidența prevederilor art. 34 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954. S-a

reținut în acest sens că obiectul principal de activitate al societății îl

constituie cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare, astfel încât nu este

fondată critica reclamantului în sensul că vânzarea imobilului ar contraveni

scopului societății. Față de prevederile actului constitutiv au fost înlăturate

și susținerile reclamantului în sensul că societatea ar fi fost creată pentru

deservirea activității de producție de senzori.

Completul de apel a

mai reținut respectarea condițiilor de cvorum și majoritate prevăzute de lege.

De asemenea a înlăturat susținerea reclamantului în sensul că hotărârea

contravine scopului societății de a obține profit, constatând diferența dintre

datele financiare de achiziție în comparație cu valoarea de vânzare, această

valoarea fiind stabilită de un evaluator independent.

Nu a fost reținută

nici susținerea reclamantului că s-a impus vânzarea către o anumită societate,

neexistând asemenea mențiuni în cuprinsul hotărârii adoptate. Semnarea

ulterioară a contractului de vânzare cumpărare reprezintă un aspect legat de

punerea în executare a mandatului dat în adunare în acest sens, care nu

afectează valabilitatea hotărârii.

A fost înlăturată și

susținerea potrivit căreia vânzarea activelor ar pune capăt activității

societății, fiind reținut că prețul obținut prin valorificarea imobilului a

intrat în patrimoniul societății, fiind destinat realizării în continuare a

obiectului principal de activitate, respectiv achiziția de bunuri imobiliare în

scop de revânzare.

S-a apreciat, totodată,

că încălcarea dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 atrage răspunderea

pentru daune, iar nu anularea hotărârii adoptate cu votul acționarului. De

asemenea, s-a reținut că prevederile Legii nr. 1/1991 nu sunt aplicabile în

materia raporturilor dintre asociații unei societăți cu răspundere limitată,

aceste raporturi fiind guvernate de prevederile Legii nr. 31/1990.

Decizia de apel a

fost recurată de reclamantul P.P., care a solicitat admiterea recursului și

modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii astfel

cum a fost formulată.

Reclamantul a invocat

prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., criticând decizia de apel sub

următoarele aspecte:

- greșita aplicare a

prevederilor art. 966 C. civ., prin neraportare la dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 31/1990; reclamantul a criticat decizia din perspectiva

considerentelor vizând încadrarea operațiunii aprobate în adunarea generală a

asociaților contestată, în obiectul de activitate al societății; nu s-a reținut

nelegalitatea hotărârii adunării generale din 21 septembrie 2009 prin raportare

la faptul că activele urmau a fi achiziționate de o societate ai cărei asociați

sunt aceiași cu cei doi asociați din SC B.B.P.I. SRL care au votat vânzarea

activelor; reclamantul dezvoltă această critic, prin raportare la probatoriul

administrat, respectiv răspunsurile de interogatoriu.

- greșita apreciere a

motivului de nulitate, judecătorii reținând eronat că nulitatea s-a fundamentat

pe motive ulterioare, reclamantul arătând că deși aparent realizarea scopului

propus este ulterioară adoptării hotărârii contestate, importantă este

prefigurarea mentală a scopului urmărit, respectiv vânzarea tuturor activelor

către cei doi asociați; a susținut că în hotărâre s-a consemnat că asociații

care au hotărât vânzarea corespund cu asociații firmei avută în vedere ca

potențială cumpărătoare;

- aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 79 și art. 127 din Legea nr. 31/1990, prin considerarea că

singura sancțiune ce poate fi aplicată în acest caz este răspunderea pentru

daune; reclamantul a susținut că chiar dacă votul contrar intereselor

societății nu ar fi motiv de nulitate, el dovedește abuzul de drept, ceea ce

conduce și la greșita aplicare a prevederilor art. 136

1

din Legea

nr. 31/1990; din această perspectivă, reclamantul a invocat și nemotivarea

deciziei de apel, susținând că judecătorii nu au motivat critica vizând abuzul

de majoritate, respectiv faptul că asociații B.F. și B.R. și-au exercitat

dreptul de vot în AGA cu rea credință, contrar intereselor societății.

Prin întâmpinare,

pârâta SC B.B.P.I. SRL a solicitat respingerea recursului reclamantului ca

nefondat, apreciind că judecătorii apelului au interpretat și aplicat corect

dispozițiile legale incidente în cauză; au arătat că hotărârea contestată

respectă obiectul de activitate astfel cum a fost stabilit prin actul

constitutiv – cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii; a susținut

că valoarea stabilită pentru activul vândut asigură dezideratul de obținere de

profit, suma stabilită fiind superioară celei la care s-a achiziționat activul

de către societate; de asemenea, a susținut că nu există un motiv de nulitate,

aspectele invocate de reclamant ținând de oportunitatea unor decizii de

afaceri; a arătat că Legea nr. 31/1990 reglementează transferurile patrimoniale

între societate și membrii organelor sale; a menționat că încălcarea

prevederilor art. 79 și art. 127 din Legea nr. 31/1990 atrage răspunderea

pentru daune și nu anularea hotărârii adoptate și că judecătorii apelului au

motivat critica reclamantului întemeiată pe dispozițiile art. 136

1

din Legea nr. 31/1990.

Reclamantul a

administrat proba cu înscrisuri, conform art. 305 C. proc. civ.

Analizându-se

legalitatea deciziei de apel prin prisma criticilor formulate și a apărărilor

invocate se reține următoarele:

Judecătorii apelului

au aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 79 și art. 127 din Legea nr.

31/1990, dispoziții care trebuiau interpretate prin raportare la prevederile

art. 136

1

din aceeași lege. Se reține, în acest context că încă din

convocarea emisă pentru adunarea în care s-a adoptat hotărârea contestată s-a

stabilit ca ordine de zi vânzarea tuturor activelor societății. Și în cadrul

adunării, așa cum s-a consemnat în procesul verbal de ședință, ordinea de zi a

vizat aceeași vânzare a tuturor activelor societății. Se observă că activul

vizat pentru vânzare constituia și sediul social al societății intimate, în

cadrul hotărârii consemnându-se expres că există un potențial cumpărător al

activului, cumpărător ce are legătură cu asociații F. și R.B. În fapt,

societatea cumpărătoare are ca asociați pe F. și R.B., asociați care au și

votat în adunarea asociaților SC B.B.P.I. SRL vânzarea activului.

Rezultă că cei doi

asociați trebuiau să se abțină de la votarea hotărârii întrucât aveau un

interes personal, respectiv dobândirea activului pentru societatea ai cărei

asociați erau; neprocedând la abținere cei doi asociați au încălcat

dispozițiile art. 127 din Legea nr. 31/1990. Această deoarece interesul

societății, prevăzut de lege, presupune nu doar interesul general al acesteia,

ci și interesul comun al asociaților, întrucât interesul social, ca noțiune

specifică dreptului societăților comerciale, este destinat protecției

asociaților.

În speță, prin

neabținerea de la vot, conform art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

acționarii care aveau un interes personal, au săvârșit un abuz de majoritate,

în condițiile în care hotărârea adoptată a avut drept consecință favorizarea

acestora, în detrimentul celui de-al treilea asociat.

Poziția celor doi

asociați încalcă și principiul exercitării cu bună credință a drepturilor de

către asociați, principiu introdus pentru asigurarea unui echilibru între

interesele societății și cele ale asociaților prin art. 136

1

din

Legea nr. 31/1990. Așa cum s-a arătat prin vânzarea tuturor activelor

societății intimate, s-a realizat și vânzarea implicită a sediului social al

societății, aceasta fiind astfel sub incidența prevederilor referitoare la

dizolvare, în condițiile art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990. Nu

s-a dovedit că anterior sau ulterior hotărârii de vânzare a activelor s-ar fi

adoptat vreo hotărâre cu privire la sediul social al societății intimate,

astfel încât în urma aprobării vânzării tuturor activelor societatea se găsește

în situația de a fi dizolvată.

Alineatul (2) al art.

127 din Legea nr. 31/1990 prevede, într-adevăr, că în cazul exercitării abuzive

a dreptului de vot prin încălcarea obligației de abținere pe care o are

asociatul cu interese contrare intereselor societății, sancțiunea aplicabilă

este aceea a acțiunii în răspundere pentru prejudiciile create societății (dacă

există asemenea prejudicii).

Se apreciază însă că

interesul comun al asociaților, odată violat prin luarea unei decizii în

favoarea unor asociați și în detrimentul altora nu poate fi realizat numai prin

recurgerea la măsura prevăzută de art. 127 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 –

demers de lungă durată și cu rezultat incert – și aceasta mai ales când

prejudiciul nu este unul patrimonial sau nu se reflectă imediat și direct în

patrimoniul societății. În speță, prejudiciul care s-ar produce societății nu

este unul neapărat patrimonial, ci este unul de natură a afecta chiar existența

societății, prin vânzare, așa cum s-a menționat deja, societatea rămânând fără

un sediu social. În acest caz, interesul comun al asociaților, precum și

principiul exercitării cu bună credință a drepturilor devin temei de

intervenție în justiție în vederea invalidării hotărârii adunării generale în

urma constatării deturnării abuzive a puterii în societate, respectiv anularea

hotărârii luate cu votul unor asociați aflați în conflict de interese cu

societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate.

În speță, abuzul de

majoritate este dovedit și prin recunoașterea încă de la momentul adoptării

hotărârii contestate a interesului celor doi asociați în vânzarea activului

societății. Este evident, în acest context, abuzul de majoritate al celor doi

asociați care aveau prefigurarea mentală a obținerii activului, în momentul în

care votau pentru vânzarea acestuia.

Pentru considerentele

reținute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi

admis; decizia de apel va fi modificată în sensul admiterii apelului

reclamantului, cu consecința schimbării sentinței apelate, admiterii acțiunii

acestuia și constatării nulității hotărârii AGA din 21 septembrie 2009.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamantul P.P. împotriva

deciziei comerciale nr. 31/A din 19

martie 2010 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială.

Modifică decizia recurată în sensul că admite

apelul reclamantului declarat împotriva sentinței civilă nr. 116/CC din 19

noiembrie 2009 a

Tribunalului Sibiu, secția

comercială și de contencios administrativ, și în

consecință:

Schimbă sentința

apelată în sensul că admite acțiunea reclamantului și

constată nulitatea

Hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. B.B.P.I. S.R.L. SIBIU din 21

septembrie 2009

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie

2011.