ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2255/2011

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 373/D/17 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 6596/110/2010 al Tribunalului Bacău s-a dispus în temeiul art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. cu art. 320

1

C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "viol" condamnarea inculpatului T.L., cetățenia română, studii 8 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și 6 (șase) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 181 alin. (1) C. pen. cu art. 320

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală" a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare și 6 (șase) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului T.L., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de arest.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reținere și arest preventiv începând cu data de 08 iulie 2010 la zi.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D.F. prin reprezentantul său legal D.R. și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri civile din care 5.000 RON cu titlu de daune materiale și 20.000 RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, s-au admis pretenții civile formulate de partea civilă S.P. Bacău și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească suma de 2048,94 RON acestei unități sanitare, reprezentând cheltuielile efectuate cu vindecarea părții vătămate D.F.

În temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate, respectiv:

- plicul nr. 1 - ce conține o pereche de adidași de culoare roz identificați cu ocazia cercetării la fața locului;

- plicul nr. 2 - ce conține o pereche de chiloți pusă la dispoziție de inculpatul T.L.;

- Coletul A - ce conține obiecte de îmbrăcăminte și probe în baza cărora a fost efectuată expertiza fizico-chimică;

- Coletul B – ce conține obiecte de îmbrăcăminte puse la dispoziție de partea vătămată, și aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

S-a dispus plata din fondurile M.J.L.C. către Baroul Bacău a sumei de 3500 RON cu titlu de onorariu avocat oficiu, pentru avocat L.A. (pentru inculpat) și avocat D.I. (pentru partea vătămată).

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală, precum și onorariile pentru asistența juridică din oficiu la instanță.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că inculpatul T.L. se cunoștea cu partea vătămată D.F., de mai mult timp, fiind consăteni. În seara zilei de 29 iunie 2010, în jurul orelor 23,00, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul pe drumul comunal din loc. L.C. unde împreună au consumat băuturi răcoritoare. În zonă se mai aflau și alți tineri: P.M., G.I.-V. și P.D.M.

În jurul orelor 23:30, ceilalți tineri au plecat iar inculpatul T.L. a rămas singur cu partea vătămată și s-a oferit să o conducă pe aceasta la locuință. Inculpatul a condus partea vătămată până în dreptul locuinței numitului B.U. unde, inculpatul a aplicat mai multe lovituri părții vătămate și a forțat-o pe aceasta să se deplaseze pe o cărare până într-un loc situat în afara localității, unde prin folosirea forței, inculpatul a întreținut raport sexual normal și anal cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia și profitând de neputința ei de a se apăra.

După consumarea raportului sexual, la locul faptei, nu au mai fost găsiți chiloții și pantalonii părții vătămate întrucât se afundaseră în solul moale și se impregnaseră de noroi iar datorită întunericului a fost imposibil să fie găsiți. Obiectele de îmbrăcăminte ale părții vătămate au fost găsite la locul faptei, cu prilejul cercetărilor efectuate de organele de poliție și au fost ridicate în vederea efectuării unei expertize tehnico-științifice.

Inculpatul T.L. a condus-o pe partea vătămată până la aproximativ 50 m de locuință, aceasta fiind fără chiloți și pantaloni, după care partea vătămată s-a deplasat singură la domiciliu.

Inculpatul s-a deplasat apoi la domiciliul său unde a constatat că a pierdut telefonul și s-a întors la locul faptei pentru a-l căuta. După ce a recuperat telefonul pierdut, inculpatul a revenit la domiciliu unde s-a dezbrăcat de pantalonii cu care fusese îmbrăcat în momentul săvârșirii faptei și pentru că aceștia se murdăriseră de noroi, i-a aruncat într-o încăpere unde se mai aflau alte rufe murdare și unde au fost găsiți de organele de poliție care au procedat la ridicarea acestora în vederea comparării urmelor de sol aflate pe pantalonii inculpatului cu probe de sol ridicate de la locul săvârșirii faptei.

Partea vătămată a ajuns la domiciliu unde locuiește împreună cu tatăl său, dar părinții părții vătămate nu au anunțat imediat organele de poliție. La data de 02 iulie 2010, în urma agravării stării de sănătate a părții vătămate, mama acesteia a sesizat organele de poliție, indicând drept autor pe învinuitul C.L.E.

Față de acesta s-a dispus începerea urmăririi penale însă din probe a rezultat că nu el este autorul faptei, între acesta și familia părții vătămate existând o stare de dușmănie, acesta fiind motivul pentru care a fost indicat drept autor.

Partea vătămată a fost transportată la S.P. Bacău, în cadrul secției chirurgie pediatrică unde s-au acordat acesteia îngrijiri medicale și unde partea vătămată a fost internată în perioada 02 iulie 2010 - 13 iulie 2010.

Din raportul de expertiză medico-legală din 08 iulie 2010 a rezultat că partea vătămată D.F. prezenta traumatism recto-vaginal cu ruptură de perineu, anus, vagin, multiple excoriații și plăgi excoriate corporale, ce s-au putut produce în cadrul unei agresiuni sexuale cu contacte sexuale vaginale și anale, leziuni ce pot data din 29/30 iunie 2010. Leziunile au necesitat 30 - 35 zile îngrijiri medicale.

În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică asupra stării de sănătate a inculpatului T.L. care a concluzionat că acesta prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil emoțional și că păstrează discernământul asupra faptelor și consecințelor sale.

În vederea stabilirii cu certitudine a vinovăției inculpatului, a fost efectuată o expertiză fizico-chimică asupra urmelor de sol prezente pe obiectele de îmbrăcăminte ale părții vătămate și pe obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului precum și compararea acestora cu probele de sol ridicate de la locul săvârșirii faptei. Din concluziile raportului de expertiză, a rezultat că urmele de sol găsite pe obiectele de îmbrăcăminte ale părții vătămate și pe obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului sunt identice între ele și identice cu probele de sol prelevate de organele de poliție de la locul săvârșirii faptei.

Situația de fapt a rezultat din probatoriul administrat la urmărirea penală și declarațiile părții vătămate minore și a reprezentantul legal, date în fața instanței: actul de sesizare al numitei D.R. procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; procesul-verbal de conducere în teren și recercetare a locului faptei; procesul-verbal de ridicare obiecte de îmbrăcăminte ale părții vătămate; declarațiile părții vătămate D.F.; certificatul de naștere al părții vătămate; raportul de expertiză medico legală al S.M.L. Bacău; declarația mamei părții vătămate D.R.; raportul psihologic al părții vătămate; fișa de observație clinică generală a părții vătămate; declarațiile martorilor I.M., S.B., S.L., T.M., D.D., B.A., G.I.-V., F.A.I., declarațiile inculpatului T.L., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, procesul-verbal de conducere în teren și planșe fotografice; procesul-verbal de prelevare urme de sol; raportul de expertiză fizico-chimică asupra urmelor de sol.

Inculpatul, prin apărătorul său a solicitat instanței să se aibă în vedere faptul că a recunoscut săvârșirea faptei, că dorește reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de legea specială, respectându-se astfel noile reglementări care dau această posibilitate, respectiv art. 320

1

C. proc. pen.

Fapta săvârșită de inculpat s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. și art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., motiv pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului T.L. întrucât acesta a întreținut raport sexual normal și anal cu partea vătămată, prin folosirea forței, împotriva voinței părții vătămate și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, prin fapta sa inculpatul provocând părții vătămate rupturi de perineu, anus și vagin, multiple excoriații și plăgi excoriate corporale, leziuni care au necesitat 30 - 35 zile pentru vindecare, pentru aceasta fiind angajată răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. În privința solicitării inculpatului de a i se aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, prin reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. instanța a avut în vedere că temeiul juridic indicat nu are caracter obligatoriu, nu se impune orientarea pedepsei spre minimul special pentru a putea fi redusă pedeapsa cu o treime. În schimb instanța a fost obligată să nu depășească maximul redus cu o treime, ca urmare a atitudinii sale de recunoaștere.

Privitor la persoana și conduita inculpatului s-a reținut că este necăsătorit, nu are copii minori, are 8 clase nu este căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă.

Art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza H. contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. În consecință inculpatului i s-au interzis numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza 2, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.

În privința stării de arest preventiv, în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută, întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa și în continuare privarea de libertate.

Conform dispozițiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția europeană a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 și prin prisma prevederilor art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României, s-a apreciat că este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei.

Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, s-a considerat că îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor al săvârșirii faptei, instanța apreciind că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța a reținut ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie să aibă aceeași greutate ca și probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei măsuri preventive restrictive de libertate nu este de natură să aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Considerând că temeiurile care au determinat arestarea acestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că sub influența băuturilor alcoolice, ar fi capabil de comiterea de fapte cu violență, că este o persoană violentă, în special sub influența băuturilor alcoolice, existând posibilitatea să se întâlnească cu rudele victimei, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen. cu referire la art. 160 C. proc. pen., instanța a menținut starea de arest a inculpatului.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa de executat, ceea ce a executat deja prin reținere și arest preventiv de la 08 iulie 2010 la zi.

Pe latură civilă, partea vătămată minoră și mama acesteia, au solicitat ca inculpatul să le despăgubească cu suma de 5.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea tratamentului efectuat, spitalizarea, transportul și alte 20.000 RON cu titlu de daune morale, reprezentând enorma suferință ce i-a fost pricinuită acesteia prin fapta inculpatului. Inculpatul, odată cu recunoașterea faptei pe latură penală, a fost de acord și cu achitarea despăgubirilor cerute, astfel că instanța nu a putut trece peste principiul disponibilității și l-a obligat pe acesta la achitarea în totalitatea a despăgubirilor cerute. Pe lângă condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, întrunite în cauză, s-a avut în vedere și temeiul juridic special, aplicabil unităților sanitare, art. 313 din Legea nr. 95/2006 și astfel a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor efectuate cu spitalizarea victimei la S.P. a Spitalului jud. Bacău, cheltuieli evaluate la 2048,94 RON (potrivit cererii de constituire ca parte civilă în cauză).

În cauză a formulat apel, în termen legal, inculpatul nemotivat în scris.

Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu de instanță, a solicitat aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța de apel, la termenul din data de 22 februarie 2011, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice în sensul nereținerii în sarcina inculpatului și a infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 26 din 22 februarie 2011 Curtea de Apel Bacău, secția penală, a admis apelul formulat de apelantul-inculpat T.L., împotriva Sentinței penale nr. 373/D din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosarul nr. 6596/110/2010, numai cu privire la greșita încadrare juridică și condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181, alin. (1) C. pen.

A desființat sentința penală apelată cu privire la aceste aspecte.

A reținut cauza spre rejudecare și în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de viol și vătămare corporală, prevăzute de art. 197, alin. (1) și (3), teza I C. pen. și art. 181, alin. (1) C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197, alin. (1) și (3), teza I C. pen.

În baza art. 197, alin. (1) și (3), teza I C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.L., la pedeapsa principală a închisorii de 12 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pentru o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71, alin. (2) C. pen.

A înlăturat dispoziția de contopire pedepse.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 383, alin. (1

1

) C. proc. pen., raportat la art. 350, alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 381 C. proc. pen. a dedus durata arestului preventiv de la 17 decembrie 2010 la zi.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 RON, onorariu avocat oficiu, Ț.A.E.

În baza art. 192, alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a apreciat corect reținută situația de fapt de către instanța de fond, însă a apreciat că infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. este absorbită de infracțiunea de viol, vătămările pricinuite intregrității corporale și sănătății victimei, pierzându-și autonomia infracțională.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată s-a considerat că aceasta a fost judicios individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a apreciat legală și temeinică hotărârea instanței de fond și sub aspectul rezolvării laturii civile.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., în sensul că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni, respectiv viol și vătămare corporală pedepsită și prevăzute de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. într-o singură infracțiune de viol prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că infracțiunea de vătămare corporală își păstrează autonomia, fiind în concurs cu infracțiunea de viol, având în vedere poziția psihică a recurentului și natura valorii sociale lezate de acesta prin fapta comisă.

Inculpatul a acționat cu intenția directă de a viola partea vătămată dar și cu intenția de a o vătăma fizic și psihic pe aceasta. Acesta cunoștea vârsta minorei și trebuia și putea să-și dea seama că partea vătămată D.F. nu are dezvoltarea unei persoane adulte (împrejurare confirmată și de constatările din preambulul certificatului medico-legal) și nu este aptă a avea un raport sexual fără a-i produse leziuni fizice și psihice.

Astfel, inculpatul a vătămat cu intenție două valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv relațiile sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală a părții vătămate cât și relațiile sociale care ocrotesc dreptul la integritatea corporală și sănătatea acestuia.

Din examinarea conținutului art. 197 C. pen. rezultă că sunt absorbite în conținutul infracțiunii de viol, doar infracțiunea de lovire, vătămare corporală gravă, precum și moartea sau sinuciderea victimei.

Parchetul a solicitat să se aibă în vedere la stabilirea încadrării juridice dată faptei și împrejurarea că partea vătămată a fost abandonată la locul faptei, iar datorită leziunilor grave suferite a ajuns cu greu acasă, în jurul orei 3,00 noaptea, a doua zi, partea vătămată nu s-a putut deplasa fiind dusă pe brațe și vorbea incoerent. A fost internată în spital, iar la data de 07 iulie 2011 a fost supusă unei operații de refacere a vaginului, s-a suturat perineul și anusul, iar din punct de vedere psihic a fost traumatizată fiind necesar a fi inclusă într-un program de psihoterapie.

Pentru aceste considerente se solicită casarea deciziei penale și menținerea Sentinței penale nr. 373 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău.

Examinând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte îl consideră nefondat.

Încadrarea juridică stabilită de către instanța de prim control judiciar este corectă.

Astfel, fapta inculpatului T.L., care la 29 iunie 2010, în jurul orelor 23,30 a acostat-o pe partea vătămată D.F., în vârstă de 11 ani pe care, prin folosirea forței a condus-o pe o cărare situată lângă locuința martorului B.U., unde prin constrângere fizică și morală și profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra, a întreținut cu aceasta raport sexual normal și anal, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 de zile îngrijiri medicale, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. proc. pen.

Este adevărat că partea vătămată a suferit vătămări corporale, necesitând 35 de zile îngrijiri medicale cu ocazia săvârșirii infracțiunii de viol, însă violențele și leziunile suferite de D.F. se înscriu în complexul cauzal de care s-a folosit inculpatul pentru a-și asigura reușita infracțiunii scop, acela de a întreține relații sexuale de orice natură cu victima. Agresarea organelor genitale și anale ale părții vătămate, aflată la o vârstă fragedă, când dezvoltarea sa fizică nu-i permite întreținerea actelor sexuale la care a fost constrânsă de inculpatul T.L. fapt ce a dus la vătămarea integrității corporale și sănătății părții vătămate, sunt acțiuni care își pierd autonomia infracțională absorbindu-se în unitatea infracțională legală a infracțiunii complexe de viol. De altfel, aceste leziuni au fost consecința acțiunii de viol, neexistând o rezoluție infracțională distinctă pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală și au fost săvârșite în scopul săvârșirii actului sexual. Dacă ulterior comiterii actului sexual, inculpatul ar fi lovit-o pe partea vătămată pentru a nu-l denunța atunci această infracțiune subsecventă ar fi intrat în concurs cu infracțiunea de viol.

Astfel infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. este absorbită de infracțiunea de viol.

Pentru aceste considerente, încadrarea juridică dată faptei de către instanța de prim control judiciar este corectă, susținerile Parchetului pe acest aspect fiind nefondate, motiv pentru care, constatând a nu fi incidente în cauză și alte motive de recurs care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 26 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe intimatul inculpat T.L.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 26 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe intimatul inculpat T.L.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 8 iulie 2010 la 2 iunie 2011.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2011.