ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5096/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 2480/2/2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC U.S.C. SA a solicitat în contradictoriu cu

pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și D.G.F.P. - Municipiul București,

suspendarea executării raportului de inspecție fiscală din 20 noiembrie 2008 și

a deciziei de impunere nr. 243 din 24 noiembrie 2008 privind obligațiile fiscale

reținute din organele fiscale ca datorate, în cuantum de 9.928.678 RON, până la

pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii de

suspendare reclamanta a arătat că prin actele fiscale a căror suspendare s-a solicitat,

s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare de plată cu titlu de

impozit pe veniturile obținute de nerezidenți, TVA și impozit pe profit precum și

accesorii - dobânzi, penalități și majorări de întârziere, în sumă totală de 9.928.679

RON.

Reclamanta a mai arătat

că în temeiul art. 205 C. proc. fisc. a formulat contestație nesoluționată prin

emiterea unei decizii de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală

- Direcția de Soluționare a Contestațiilor și că în cauză a fost începută executarea

silită, sumă care prin cuantumul său reprezintă o pagubă iminentă pentru reclamantă

atât în ceea ce privește desfășurarea efectivă a obiectului de activitate cât și

imposibilitatea efectuării plăților curente și plata celor 200 de angajați.

În susținerea cererii

de suspendare reclamanta a depus la dosar copia actelor contestate, alte acte și

dovada achitării taxei de timbru.

În drept cererea s-a întemeiat

pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pârâta Agenția Națională

de Administrare Fiscală a solicitat, prin întâmpinare, respingerea cererii de suspendare

în principal ca inadmisibilă pentru neplata cauțiunii conform dispozițiilor

art. 215 din O.G. nr. 92/2003 și în subsidiar ca neîntemeiată pentru neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a depus la

dosar dovada plății cauțiunii.

Pârâta D.G.F.P. - Municipiul

București a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare în raport de

dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 față de faptul că prezenta

cerere de suspendare este a doua cerere formulată de reclamantă, prima fiind respinsă

ca inadmisibilă pentru neplata cauțiunii prin sentința civilă nr. 833 din 27

februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1147/2/2009 - depusă la dosar.

Prin sentința civilă

nr. 1840 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare

a respins, ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC U.S.C.

SA București în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală

și D.G.F.P. a Municipiului București.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că:

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității cererii de suspendare, invocată de pârâta D.G.F.P. - Municipiul

București, instanța a respins-o apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, arătând că prima cerere de

suspendare formulată de reclamantă a fost respinsă prin sentința civilă nr. 833

din 27 februarie 2009, ca inadmisibilă pentru neplata cauțiunii în cuantumul fixat

de instanță conform art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. Prima cerere de suspendare

nu a fost analizată pe fond.

În ceea ce privește cererea

de suspendare formulată de reclamantă în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

a apreciat-o ca neîntemeiată întrucât nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv condiția existenței unor cazuri

bine justificate și condiția producerii unei pagube iminente pentru reclamantă.

Sub aspectul existenței

unor „cazuri bine justificate" astfel cum au fost definite prin dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 instanța a constatat că prin acțiune

reclamanta nu a invocat nici un motiv care să infirme prezumția de legalitate a

actelor fiscale contestate, iar conduita reclamantei de bun platnic nu infirmă legalitatea

măsurilor dispuse.

În ceea ce privește condiția

existenței unei pagube iminente, aceasta nu este îndeplinită în sensul definit prin

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 cuantumul mare al sumei

contestate și începerea executării silite, nefiind de natură să justifice producerea

unei pagube iminente pentru reclamantă.

Reclamanta nu a probat

că executarea sumei perturba grav activitatea, iar suspendarea ar fi singura soluție

pentru evitarea producerii unor prejudicii materiale, viitoare imposibil de înlăturat

în alt mod decât prin suspendarea actelor contestate.

Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC U.S.C. SA București, considerând-o

netemeinică și nelegală, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În motivele de recurs

s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-a motivat în cuprinsul

acțiunii întrunirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind

cazul bine justificat și existența unei pagube iminente.

A precizat că în acțiune

a făcut trimitere la motivele de nelegalitate și netemeinicie pe care le-a expus

în plângerea prealabilă.

În cuprinsul motivelor

de recurs s-au reluat criticile de nelegalitate și netemeinicie aduse actelor administrativ-fiscale

a căror suspendare s-a solicitat, respectiv s-a arătat că anumite sume sunt prescrise,

că s-a calculat greșit impozitul pe profit prin considerarea unor cheltuieli ca

deductibile prin amortizare etc.

Din examinarea motivelor

de recurs, a situației de fapt dovedită în cauză și a prevederilor legale aplicabile,

Înalta Curte reține:

Reclamanta a formulat

cerere de suspendare a raportului de inspecție fiscală din 20 noiembrie 2009 și

a deciziei de impunere nr. 243 din 24 noiembrie 2008, întemeiată pe prevederile

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În cuprinsul acțiunii

a susținut că actele fiscale sunt nelegale pentru motivele invocate și fundamentate

pe larg în cuprinsul contestației.

Având în vedere această

precizare, instanța avea obligația, în baza art. 129 alin. (4) C. proc. civ., să

ceară reclamantei să prezinte explicații, în scris, cu privire la motivarea acțiunii.

În speță, judecătorul

fondului neprocedând în acest mod, nu a fost în situația de a pronunța o sentință

legală și temeinică, prin analizarea motivelor invocate de reclamantă.

Înalta Curtea arată că

în cuprinsul contestației, la care reclamanta a făcut trimitere în acțiune au fost

invocate motive de nelegalitate ale actelor fiscale, care au legătură cu fondul

dreptul, dar și cu procedura inspecției fiscale.

În raport de motivarea

sentinței se constată că nu a fost cercetată acțiunea reclamantei, că nu s-au stabilit

pe deplin împrejurările legate de starea de fapt și de drept existente în cauză,

astfel încât controlul judiciar nu poate fi exercitat în limitele impuse de

art. 313 C. proc. civ.

În consecință, în baza

art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentința primei instanțe

cu trimitere pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta SC U.S C. SA București împotriva sentinței civile nr. 1840 din 30

aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2009.