ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4732/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4732/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
Hotărârea primei
instanțe.
Prin sentința nr. 157/2011 din 17 mai 2011,
Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a
respins excepția de nelegalitate ridicată de reclamantul C.D. în contradictoriu
cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și
Intervenții pentru Agricultură, având ca obiect art. 3 lit. d) din Ordinul nr. 215/2010.
Totodată, Curtea de
Apel, a menționat în dispozitivul sentinței dreptul de a ataca hotărârea cu
„recurs în termen de 5 zile de la comunicare”.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că, prin dispozițiile art. 2 lit.
d) din Ordinul M.A.D.R. nr. 215/2010 privind stabilirea modului de
implementare, a condițiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate și a
termenilor de referință pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe
complementare în sectorul zootehnic, la specia bovine s-a stabilit ca o
condiție de eligibilitate pentru prima de exploatație cerința ca producătorul
agricol, la data solicitării primei, să nu înregistreze „datorii restante la
bugetul de stat și/sau la bugetul local”.
Potrivit art. 13 din
O.U.G. nr. 125/2006, care a constituit unul din temeiurile adoptării actului
normativ contestat, „modul de implementare, condițiile specifice, criteriile de
eligibilitate și termenii de referință pentru aplicarea schemelor de plăți
directe și plăți naționale directe complementare se stabilesc, în acord cu
reglementările comunitare în domeniu, prin ordin al ministrului agriculturii,
pădurilor și dezvoltării rurale, care se publică în M. Of. al României, Partea
I”.
Așadar, a constatat
judecătorul fondului, prin acest act normativ s-a delegat către legiuitorul
secundar atributul legiferării și a criteriilor de eligibilitate pentru plăți
complementare, exigențe pe care le îndeplinește actul normativ contestat, iar
O.U.G. nr. 125/2006 nu conține criterii de eligibilitate pentru sectorul
zootehnic, acestea fiind reglementate prin actul normativ contestat, în virtutea
delegării de reglementare în favoarea Ministrului Agriculturii și Dezvoltării
Durabile.
Având în vedere
faptul că O.U.G. nr. 125/2006 reglementează la art. 2 că schema de plată
directă care se acordă începând cu anul 2007, ca mecanisme de susținere a
producătorilor agricoli în sectorul zootehnic, constă în plați naționale
directe complementare (P.N.D.C.) a căror sursă de finanțare se asigură,
potrivit art. 9 alin. (2) din acest act normativ, din bugetul de stat, prin
bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în limita
prevederilor bugetare aprobate, Curtea, a apreciat că fiind firească
reglementarea contestată, beneficiarul primei în sectorul zootehnic fiind
obligat ca, la data solicitării acesteia, să nu înregistreze datorii la bugetul
de stat și/sau bugetul local, primul fiind tocmai sursa de proveniență a primei
acordate, astfel că dreptul la primă în sectorul zootehnic și obligația de
plată la termen a datoriilor fiscale sunt intercondiționate.
Calea de atac
exercitată în cauză.
Împotriva acestei
sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs
reclamantul C.D., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.
proc. civ.
Procedura în fața
instanței de recurs.
Prin întâmpinările
formulate în cauză, autoritățile intimate Agenția de Plăți și Intervenție
pentru Agricultură și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au
solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de
judecată din data de 14 octombrie 2011, Înalta Curte, a invocat, din oficiu,
excepția tardivității recursului declarat în prezenta cauză.
II. Considerentele
Înaltei Curți, asupra recursului.
Regularitatea
promovării căii de atac.
În temeiul art. 137 alin.
(1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298
C. proc. civ., Înalta Curte, se va pronunța cu prioritate asupra excepției
tardivității recursului, excepție de procedură peremptorie și absolută, care
face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.
Ca regulă, potrivit
dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la
comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
Prin sentința atacată
cu recurs a fost soluționată o excepție de nelegalitate invocată în temeiul art.
4 din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 4 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, „soluția instanței de contencios administrativ este
supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se
judecă de urgență și cu precădere”.
Or, din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, constată că sentința recurată a
fost comunicată reclamantului la data de 17 iunie 2011, așa cum rezultă din
dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (fila nr. 26 din
dosarul de fond), iar recursul a fost declarat la data de 27 iunie 2011, când
cererea a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia (fila nr. 2 din
dosarul de recurs), deși, conform dispozițiilor citate, ultima zi în care
reclamantul putea exercita calea de atac era data de 23 iunie 2011.
În cauză nu s-a făcut
nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1)
teza a II-a C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției
adoptate.
În consecință, având
în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire
la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, va admite excepția
tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat
de C.D. împotriva sentinței nr. 157/2011 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Alba
Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.D. împotriva sentinței nr. 157/2011 din 17 mai 2011 a Curții de
Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv
formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 octombrie 2011.