ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4732/2011

HOTĂRÂRE
14.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4732/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei.

instanțe.

Prin sentința nr. 157/2011 din 17 mai 2011,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a

respins excepția de nelegalitate ridicată de reclamantul C.D. în contradictoriu

cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și

Intervenții pentru Agricultură, având ca obiect art. 3 lit. d) din Ordinul nr. 215/2010.

Totodată, Curtea de

Apel, a menționat în dispozitivul sentinței dreptul de a ataca hotărârea cu

„recurs în termen de 5 zile de la comunicare”.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, prin dispozițiile art. 2 lit.

d) din Ordinul M.A.D.R. nr. 215/2010 privind stabilirea modului de

implementare, a condițiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate și a

termenilor de referință pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe

complementare în sectorul zootehnic, la specia bovine s-a stabilit ca o

condiție de eligibilitate pentru prima de exploatație cerința ca producătorul

agricol, la data solicitării primei, să nu înregistreze „datorii restante la

bugetul de stat și/sau la bugetul local”.

Potrivit art. 13 din

O.U.G. nr. 125/2006, care a constituit unul din temeiurile adoptării actului

normativ contestat, „modul de implementare, condițiile specifice, criteriile de

eligibilitate și termenii de referință pentru aplicarea schemelor de plăți

directe și plăți naționale directe complementare se stabilesc, în acord cu

reglementările comunitare în domeniu, prin ordin al ministrului agriculturii,

pădurilor și dezvoltării rurale, care se publică în M. Of. al României, Partea

I”.

Așadar, a constatat

judecătorul fondului, prin acest act normativ s-a delegat către legiuitorul

secundar atributul legiferării și a criteriilor de eligibilitate pentru plăți

complementare, exigențe pe care le îndeplinește actul normativ contestat, iar

O.U.G. nr. 125/2006 nu conține criterii de eligibilitate pentru sectorul

zootehnic, acestea fiind reglementate prin actul normativ contestat, în virtutea

delegării de reglementare în favoarea Ministrului Agriculturii și Dezvoltării

Durabile.

Având în vedere

faptul că O.U.G. nr. 125/2006 reglementează la art. 2 că schema de plată

directă care se acordă începând cu anul 2007, ca mecanisme de susținere a

producătorilor agricoli în sectorul zootehnic, constă în plați naționale

directe complementare (P.N.D.C.) a căror sursă de finanțare se asigură,

potrivit art. 9 alin. (2) din acest act normativ, din bugetul de stat, prin

bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în limita

prevederilor bugetare aprobate, Curtea, a apreciat că fiind firească

reglementarea contestată, beneficiarul primei în sectorul zootehnic fiind

obligat ca, la data solicitării acesteia, să nu înregistreze datorii la bugetul

de stat și/sau bugetul local, primul fiind tocmai sursa de proveniență a primei

acordate, astfel că dreptul la primă în sectorul zootehnic și obligația de

plată la termen a datoriilor fiscale sunt intercondiționate.

exercitată în cauză.

Împotriva acestei

sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs

reclamantul C.D., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

instanței de recurs.

Prin întâmpinările

formulate în cauză, autoritățile intimate Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de

judecată din data de 14 octombrie 2011, Înalta Curte, a invocat, din oficiu,

excepția tardivității recursului declarat în prezenta cauză.

Înaltei Curți, asupra recursului.

Regularitatea

promovării căii de atac.

În temeiul art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298

tardivității recursului, excepție de procedură peremptorie și absolută, care

face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”

Prin sentința atacată

cu recurs a fost soluționată o excepție de nelegalitate invocată în temeiul art.

4 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, „soluția instanței de contencios administrativ este

supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se

judecă de urgență și cu precădere”.

Or, din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, constată că sentința recurată a

fost comunicată reclamantului la data de 17 iunie 2011, așa cum rezultă din

dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (fila nr. 26 din

dosarul de fond), iar recursul a fost declarat la data de 27 iunie 2011, când

cererea a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia (fila nr. 2 din

dosarul de recurs), deși, conform dispozițiilor citate, ultima zi în care

reclamantul putea exercita calea de atac era data de 23 iunie 2011.

În cauză nu s-a făcut

nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ.

adoptate.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire

la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, va admite excepția

tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat

de C.D. împotriva sentinței nr. 157/2011 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul

declarat de C.D. împotriva sentinței nr. 157/2011 din 17 mai 2011 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv

formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-10-06
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4578/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 189 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, c
ÎCCJ 2011-10-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4768/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamantul M.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., anularea deciziei de respingere
ÎCCJ 2012-05-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2507/2012
ține criterii de eligibilitate pentru sectorul zootehnic, acestea fiind reglementate prin actul normativ contestat, așa cum s-a arătat, în virtutea delegării de reglementare în favoarea Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Durabile. Exce
ÎCCJ 2013-01-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 242/2013
a Județului Alba de reverificare a îndeplinirii condiției de eligibilitate privind lipsa datoriilor restante la bugetul de stat și la bugetele locale pentru toate cererile referitoare la P.N.D.C. în sectorul zootehnic pentru anul 2010 a elu
ÎCCJ 2012-12-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5264/2012
programului de identificare și înregistrare el animalelor și a utilizării bazei de date în acordarea subvențiilor și a altor forme de sprijin din partea statului” a fost întocmită decizia nr. 13 din 18 mai 2011. Prin această decizie s-a dis
Sursă