ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1997/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 630/COM din 17 iunie 2010

Tribunalul prin Sentința comercială nr. 2.648 din data de 17 iunie 2010

pronunțată în Dosarul nr. 1079/1285/2010 de Tribunalul Comercial Cluj, s-a

admis excepția insuficientei timbrări a cererii și, în consecință, s-a anulat

ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta

SC A.C.S.A. SA Câmpia Turzii, în contradictoriu cu pârâta SC M. Câmpia Turzii

SA Câmpia Turzii.

Pentru a hotărî astfel, instanța din

oficiu, a analizat excepția insuficientei timbrări a cererii reclamantei,

constatând că prin citația comunicată reclamantei în 29 aprilie 2010, instanța

i-a pus în vedere să achite o diferență de taxă de timbru în valoare de

13.156,85 RON și 0,6 RON timbru judiciar, sub sancțiunea anulării ca insuficient

timbrată a acțiunii, taxa judiciară de timbru fiind stabilită în conformitate

cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 republicată, la

valoarea pretinsă, pentru primul capăt de cerere și potrivit art. 13 din

același act normativ pentru capetele 2 și 3 din cererea de chemare judecată.

Întrucât reclamanta nu s-a conformat

dispozițiilor instanței de a achita întreaga diferență de taxă de timbru

stabilită în sarcina sa, deși a fost citată cu această mențiune, în speță s-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

republicată raportat la art. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995

și a dispus anularea cererii formulate ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta SC A.C.S.A. SA Câmpia Turzii, solicitând admiterea

acestuia, desființarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică și

trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr.

165/2010 din 4 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de reclamanta SC A.C.S.A.

SA Câmpia Turzii împotriva Sentinței comerciale nr. 2648 din 17 iunie 2010

pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, pe care a desființat-o în întregime și

a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut din analiza petitelor formulate că, pretenția concretă dedusă

judecății vizează obligarea pârâtei intimate la plata către reclamanta apelantă

a sumei de 644.426,39 RON, calculată ca rezultat al compensării judiciare a

creanțelor deținute de părți una împotriva celeilalte, până la concurența celei

mai mici sume.

Raportat la această sumă, instanța

de apel a apreciat că reclamanta și-a timbrat în mod corespunzător acțiunea,

potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997, astfel

că în mod greșit s-a reținut excepția insuficientei timbrări de către prima

instanță.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs pârâta SC M. Câmpia Turzii SA Câmpia Turzii, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și

menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

În argumentarea motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține greșita aplicare a

legii cu privire la dispozițiile art. 18 pct. 2 din Legea nr. 146/1997,

instanța de apel recalificând apelul reclamantei SC A.C.S.A. SA într-o cerere

de reexaminare a taxei judiciare de timbru, încălcând astfel, prevederile mai

sus-evocate.

În acest context, susține recurenta

că, lipsa de diligentă manifestată de către reclamantă în formularea în termen

legal a cererii de reexaminare nu poate fi transferată instanței de fond care,

în raport de dispozițiile legale în materie și-a îndeplinit obligațiile

procedurale.

Analizând decizia atacată în raport

de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, se constată că recursul

pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :

Criticile formulate prin motivul de

recurs ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la

greșita aplicare a prevederilor art. 18 pct. 2 din Legea nr. 146/1997, se

apreciază ca fiind nefondate, urmând a fi înlăturate, având în vedere că

hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, întrucât susținerile

recurentei, potrivit cărora, instanța a recalificat apelul reclamantei într-o

cerere de reexaminare nu pot fi primite, deoarece aceasta a răspuns criticilor

formulate în faza procesuală a apelului, Curtea de Apel Cluj fiind îndrituită

să se pronunțe asupra nelegalității soluției instanței de fond în ceea ce

privește dezlegarea dată chestiunii timbrajului.

Un argument juridic în sensul

legalității examinării în calea de atac a chestiunilor privind timbrajul este

relevat și de interpretarea normei cuprinse la art. 20 alin. (5) din Legea nr.

146/1997, care prevede că „în situația în care instanța judecătorească

învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată

că în fazele procesuale anterioare taxa de timbru nu a fost plătită în

cuantumul legal va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de

timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu".

În acest context, se constată că

instanța nu a procedat la recalificarea apelului într-o cerere de reexaminare,

ci în mod legal și temeinic a analizat criticile formulate de reclamantă în

cadrul motivelor de apel față de nelegalitatea sentinței pronunțate de instanța

de fond.

În ceea ce privește susținerea

recurentei privind lipsa de diligentă manifestată de către reclamantă în

formularea cererii de reexaminare, se constată că acesta nu poate fi primită,

întrucât instanța de apel a sancționat în mod legal aplicarea eronată a

prevederilor art. 14 din Legea nr. 146/1997 de către instanța de fond,

învestită în acest sens de către reclamanta SC A.C.S.A. SA.

Astfel, la stabilirea cuantumului

taxei judiciare de timbru, prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 146/1997, fără a ține seama de finalitatea capetelor de

cerere, sens în care se constată că instanța de fond nu și-a îndeplinit

obligația de a proceda la calificarea cererii de chemare în judecată dedusă

judecații și de a stabili natura și finalitatea capetelor de cerere formulate

de SC A.C.S.A. SA.

În acest sens, instanța de apel, în

mod temeinic și legal a reținut că din analiza petitelor formulate, rezultă

fără echivoc că pretenția concretă dedusă judecății vizează obligarea pârâtei

la plata către reclamanta a sumei de 644.426,39 RON, calculată ca rezultat al

compensării judiciare a creanțelor deținute de părți una împotriva celeilalte,

până la concurența celei mai mici sume și în raport de suma efectiv pretinsă,

se constată că reclamanta SC A.C.S.A. SA a făcut dovada timbrării acțiunii în

mod corespunzător, aspect corect reținut de către instanța de apel.

Pentru aceste considerente, înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC M. Câmpia Turzii SA Câmpia Turzii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC M. Câmpia Turzii SA Câmpia Turzii împotriva Deciziei

civile nr. 165/2010 din 4 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2011.