ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2016

Decizia nr. 157/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1545 din 2 aprilie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1997 din 5 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că nu au existat încălcări ale vreunor norme ale dreptului comunitar, în sensul invocat de către revizuent, care să justifice admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța a mai apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 1545 din 2 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea căii de atac, revizuentul descrie demersurile efectuate și litigiile desfășurate în vederea valorificării drepturilor sale și redă dispozițiile legale pe care le consideră ca fiind incidente în cauză.

În drept, revizuentul a invocat motivele de revizuire reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

De asemenea, revizuentul a expus pe larg situația de fapt și de drept din mai multe cauze pendinte pe rolul instanțelor de judecată, solicitând admiterea cererii de revizuire, astfel cum a formulat-o.

Examinând cauza și decizia atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe hotărâri definitive contradictorii;

- hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Așa cum am arătat, această condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Din analiza hotărârilor judecătorești ce formează obiectul cererii de revizuire rezultă că nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece acestea sunt pronunțate în cereri diferite de revizuire, nu sunt hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și nu sunt date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin Decizia civilă nr. 1545 din 2 aprilie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care revizuentul A. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 1997 din 5 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia civilă nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x1/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța de control judiciar a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 4960 din 11 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Or, justificarea unui caz de revizuire formulat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă tocmai în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri care se consideră potrivnice și care ar conține dispozitive ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan, situație care evident nu se regăsește în prezenta cauză.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar susținerile și criticile revizuentului sunt nefondate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1545 din 02 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2016.