ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5394/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 145 din data de 23

noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC C.A. SA în

contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și a

anulat Decizia nr. 144 din 30 aprilie 2009 emisă de pârâta Agenția Națională de

Administrare Fiscală, precum și procesul-verbal de control financiar și

Dispoziția nr. 37/2009 emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Mureș.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal emis la data de 16

martie 2009 de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, s-a reținut că în

mod greșit directorul general al reclamantei a fost salarizat, pe lunile

ianuarie și februarie 2009, cu un salariu echivalent al unui vicepreședinte de

consiliu județean, când, de fapt, trebuia salarizat cu un salariu echivalent cu

cel al unui viceprimar, stabilindu-se, în sarcina reclamantei, recuperarea

diferenței.

Motivarea organelor

de control fiscal s-a referit, în esență, la faptul că reclamanta este o

societate comercială de interes local, aflată în coordonarea, subordonarea sau

sub autoritatea unității administrativ- teritoriale locale, respectiv Consiliul

Local Târgu Mureș, acționar majoritar în proporție de 81,75%, situație în care

sunt incidente dispozițiile art. 3

1

alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr.

79/2008, modificată și completată de O.U.G. nr. 222/2008.

Prin Dispoziția nr.

37 din 17 martie 2009, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș a dispus

luarea, de către reclamantă, a măsurilor necesare pentru recuperarea sumei de

2.006 RON, reprezentând diferență de remunerație acordata în lunile ianuarie și

februarie 2009, termenul de recuperare fiind fixat până la data de 14 aprilie

2009.

Reclamanta, prin

plângerea prealabilă formulată la data de 07 aprilie 2009, a solicitat

reexaminarea actelor administrativ-fiscale mai sus menționate, plângerea fiind

însă respinsă prin Decizia nr. 144 din 30 aprilie 2009 emisă de pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală București.

Curtea de Apel a

constatat că reclamanta are statut de operator regional, potrivit art. 2 lit. g

1

)

din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, din

moment ce, deși a fost înființată de autoritatea publică locală, iar în

structurile de conducere Consiliul Local Târgu Mureș a desemnat persoane care

îi controlează și coordonează activitatea, totuși aria de activitate, de

"interes", a reclamantei este mult extinsă față de limitele

municipiului Târgu Mureș, aceasta acționând pe raza mai multor județe

limitrofe, nu doar județul Mureș.

În aceste condiții, întrucât,

prin activitatea pe care o realizează pe raza mai multor județe, societatea în

cauză nu poate fi considerată una strict de interes local, față de dispozițiile

art. 2 lit. g

1

) din Legea nr. 51/2006, instanța de fond a apreciat

că retribuția cuvenită directorului general al reclamantei este echivalentă cu

cea a funcției de vicepreședinte al consiliului județean, considerând că,

ținând cont de interesul interjudețean prezentat de activitatea reclamantei,

sunt aplicabile dispozițiile art. 3

1

alin. (1) lit. b) din O.U.G.

79/2008.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș,

în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în

temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentele-pârâte au arătat, în esență, că instanța de fond și-a

fundamentat hotărârea exclusiv pe susținerile reclamantei și a aplicat greșit

prevederile O.U.G. nr. 222/2008, pentru modificarea art. 3

1

alin.

(1) din O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor

operatori economici și unele măsuri referitoare la remunerarea conducătorilor

și adjuncților conducătorilor autorităților și instituțiilor centrale și

locale.

În acest sens,

recurentele-pârâte au arătat că unicul criteriu utilizat de actul normativ

respectiv pentru încadrarea unui operator economic în ipotezele avute în vedere

de legiuitor este cel al unității administrativ-teritoriale în coordonarea,

subordonarea sau autoritatea căreia se află operatorul respectiv.

În materia stabilirii

indemnizației directorului general, O.U.G. nr. 79/2008, modificată prin O.U.G.

nr. 222/2008 are caracter de lege specială în raport cu Legea serviciilor

comunitare și de utilități publice, astfel că, precizează recurentele-pârâte,

faptul că intimata-reclamantă este definită ca "operator regional" în

actele de constituire nu prezintă relevanță în cauză.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, SC C.A. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

arătând, în esență, că sentința curții de apel este fondată pe un raționament

corect, care a luat în considerare statutul său de operator regional, conform

art. 2 lit. g

1

) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunale de

utilități publice.

A mai arătat că din

interpretarea art. 3

1

lit. c) din O.U.G. nr. 79/2008 în spiritul

legii rezultă fără echivoc voința legiuitorului de a crea cadrul pentru

stabilirea remunerației directorilor în funcție de interesul deservit de regii,

societăți și companii, în contextul regionalizării a serviciilor de apă-canal.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurentele-pârâte și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, prima instanță făcând interpretarea și

aplicarea greșită a art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2008.

și de drept relevante

Actele administrative

supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ sunt: Procesul-verbal de control financiar nr. 202339 din 16

martie 2009, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș -

Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii în temeiul

Legii nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și

a Gărzii Financiare, cu modificările ulterioare, Dispoziția obligatorie nr. 37

din 17 martie 2009, emisă de aceeași autoritate pentru recuperarea

prejudiciului constatat, rezultat din dimensionarea remunerației directorului

general al SC C.A. SA Târgu Mureș în raport cu prevederile O.U.G. nr. 79/2008

și Decizia nr. 144 din 30 aprilie 2009, prin care Agenția Națională de

Administrare Fiscală a respins contestația administrativă formulată de

intimata-reclamantă.

În esență, problema

de drept pe care instanța a fost învestită să o lămurească vizează încadrarea

SC C.A. SA Târgu Mureș în una dintre ipotezele avute în vedere de art. 3

1

alin. (1) lit. a), b) și c) din O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri

economico-financiare la nivelul unor operatori economici, așa cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 222/2008.

Prevederea legală

menționată stabilește nivelul remunerației acordate conducătorului operatorului

economic, în raport cu rangul central, județean sau local al autorității

publice în a cărei coordonare sau subordonare ori sub a cărei autoritate se

află acesta, având următorul conținut:

"(1) Directorul

general/Directorul beneficiază de o remunerație lunară acordată prin contractul

de mandat, după cum urmează:

a) la nivelul

regiilor autonome, societăților și companiilor naționale și societăților

comerciale aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea

ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale și

autorităților publice centrale la care statul este acționar unic sau majoritar,

precum și filialelor acestora, remunerația nu poate depăși nivelul

indemnizației lunare acordate prin lege pentru funcția de secretar de stat;

b) la nivelul

regiilor autonome, societăților și companiilor de interes județean aflate în

coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unități

administrativ-teritoriale județene, precum și filialelor acestora, remunerația

nu poate depăși nivelul indemnizației lunare acordate prin lege pentru funcția

de vicepreședinte al consiliului județean, respectiv viceprimar al municipiului

București;

c) la nivelul

regiilor autonome, societăților și companiilor de interes local aflate în

coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unități

administrativ-teritoriale de interes local, precum și filialelor acestora,

remunerația nu poate depăși nivelul indemnizației lunare acordate prin lege

pentru funcția de viceprimar."

Din înscrisurile

depuse la dosarul de fond rezultă că SC C.A. SA Târgu Mureș a fost înființată

prin reorganizarea Regiei Autonome Aquaserv Târgu Mureș, prin hotărâri ale

Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureș (nr. 69/2005 și nr. 306/2005).

Or, în temeiul art.

39 alin. (2) lit. i) și j) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare în

perioada respectivă, în competența consiliului local intră numai atribuțiile de

a înființa și reorganiza instituții publice, societăți comerciale, servicii

publice ori regii autonome de interes local, care urmează să funcționeze în

subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestuia.

Dreptul conferit de

lit. y) a aceluiași articol, invocată în preambulul Hotărârii nr. 306/2005, de

a hotărî, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorități

publice locale, în vederea promovării unor interese comune, nu este de natură

să modifice, de plano, raportul de subordonare, coordonare sau autoritate la

care s-a făcut referire mai sus.

O.U.G. nr. 79/2008 nu

are în vedere decât trei paliere - local, județean și central, criteriul de

încadrare a operatorilor economici în unul dintre ele fiind acela al rangului

autorității publice în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea căreia se

află, iar nu întinderea teritorială a activității desfășurate. De aceea,

statutul de "operator regional" în sensul art. 2 lit. g

1

)

din Legea nr. 51/2006 nu prezintă relevanță în cauză, Înalta Curte considerând

juste susținerile recurentelor-pârâte sub acest aspect. Art. 1 din O.U.G. nr.

79/2008 prevede că actul normativ respectiv se aplică regiilor autonome,

societăților și companiilor naționale și societăților comerciale la care statul

sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar,

precum și filialelor acestora.

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

corelat cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și va modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș în

nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva

Sentinței civile nr. 145 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul că respinge cererea reclamantei SC C.A. SA Târgu Mureș, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 decembrie 2010.