ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5394/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 145 din data de 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC C.A. SA în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și a anulat Decizia nr. 144 din 30 aprilie 2009 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și procesul-verbal de control financiar și Dispoziția nr. 37/2009 emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal emis la data de 16 martie 2009 de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, s-a reținut că în mod greșit directorul general al reclamantei a fost salarizat, pe lunile ianuarie și februarie 2009, cu un salariu echivalent al unui vicepreședinte de consiliu județean, când, de fapt, trebuia salarizat cu un salariu echivalent cu cel al unui viceprimar, stabilindu-se, în sarcina reclamantei, recuperarea diferenței. Motivarea organelor de control fiscal s-a referit, în esență, la faptul că reclamanta este o societate comercială de interes local, aflată în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unității administrativ- teritoriale locale, respectiv Consiliul Local Târgu Mureș, acționar majoritar în proporție de 81,75%, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 3 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G.

nr. 79/2008, modificată și completată de O.U.G. nr. 222/2008. Prin Dispoziția nr. 37 din 17 martie 2009, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș a dispus luarea, de către reclamantă, a măsurilor necesare pentru recuperarea sumei de 2.006 RON, reprezentând diferență de remunerație acordata în lunile ianuarie și februarie 2009, termenul de recuperare fiind fixat până la data de 14 aprilie 2009. Reclamanta, prin plângerea prealabilă formulată la data de 07 aprilie 2009, a solicitat reexaminarea actelor administrativ-fiscale mai sus menționate, plângerea fiind însă respinsă prin Decizia nr. 144 din 30 aprilie 2009 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București.

Curtea de Apel a constatat că reclamanta are statut de operator regional, potrivit art. 2 lit. g 1 ) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, din moment ce, deși a fost înființată de autoritatea publică locală, iar în structurile de conducere Consiliul Local Târgu Mureș a desemnat persoane care îi controlează și coordonează activitatea, totuși aria de activitate, de "interes", a reclamantei este mult extinsă față de limitele municipiului Târgu Mureș, aceasta acționând pe raza mai multor județe limitrofe, nu doar județul Mureș.

În aceste condiții, întrucât, prin activitatea pe care o realizează pe raza mai multor județe, societatea în cauză nu poate fi considerată una strict de interes local, față de dispozițiile art. 2 lit. g 1 ) din Legea nr. 51/2006, instanța de fond a apreciat că retribuția cuvenită directorului general al reclamantei este echivalentă cu cea a funcției de vicepreședinte al consiliului județean, considerând că, ținând cont de interesul interjudețean prezentat de activitatea reclamantei, sunt aplicabile dispozițiile art. 3 1 alin. (1) lit. b) din O.U.G. 79/2008. 2. Recursul pârâtelor Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurentele-pârâte au arătat, în esență, că instanța de fond și-a fundamentat hotărârea exclusiv pe susținerile reclamantei și a aplicat greșit prevederile O.U.G. nr. 222/2008, pentru modificarea art. 3 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici și unele măsuri referitoare la remunerarea conducătorilor și adjuncților conducătorilor autorităților și instituțiilor centrale și locale. În acest sens, recurentele-pârâte au arătat că unicul criteriu utilizat de actul normativ respectiv pentru încadrarea unui operator economic în ipotezele avute în vedere de legiuitor este cel al unității administrativ-teritoriale în coordonarea, subordonarea sau autoritatea căreia se află operatorul respectiv.

În materia stabilirii indemnizației directorului general, O.U.G. nr. 79/2008, modificată prin O.U.G. nr. 222/2008 are caracter de lege specială în raport cu Legea serviciilor comunitare și de utilități publice, astfel că, precizează recurentele-pârâte, faptul că intimata-reclamantă este definită ca "operator regional" în actele de constituire nu prezintă relevanță în cauză. 3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC C.A. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că sentința curții de apel este fondată pe un raționament corect, care a luat în considerare statutul său de operator regional, conform art. 2 lit. g 1 ) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunale de utilități publice.

A mai arătat că din interpretarea art. 3 1 lit. c) din O.U.G. nr. 79/2008 în spiritul legii rezultă fără echivoc voința legiuitorului de a crea cadrul pentru stabilirea remunerației directorilor în funcție de interesul deservit de regii, societăți și companii, în contextul regionalizării a serviciilor de apă-canal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele-pârâte și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că recursul este fondat, prima instanță făcând interpretarea și aplicarea greșită a art. 3 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2008.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Actele administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ sunt: Procesul-verbal de control financiar nr. 202339 din 16 martie 2009, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii în temeiul Legii nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare, cu modificările ulterioare, Dispoziția obligatorie nr. 37 din 17 martie 2009, emisă de aceeași autoritate pentru recuperarea prejudiciului constatat, rezultat din dimensionarea remunerației directorului general al SC C.A. SA Târgu Mureș în raport cu prevederile O.U.G.

nr. 79/2008 și Decizia nr. 144 din 30 aprilie 2009, prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală a respins contestația administrativă formulată de intimata-reclamantă. În esență, problema de drept pe care instanța a fost învestită să o lămurească vizează încadrarea SC C.A. SA Târgu Mureș în una dintre ipotezele avute în vedere de art. 3 1 alin. (1) lit. a), b) și c) din O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 222/2008.

Prevederea legală menționată stabilește nivelul remunerației acordate conducătorului operatorului economic, în raport cu rangul central, județean sau local al autorității publice în a cărei coordonare sau subordonare ori sub a cărei autoritate se află acesta, având următorul conținut: "(1) Directorul general/Directorul beneficiază de o remunerație lunară acordată prin contractul de mandat, după cum urmează: a) la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale și societăților comerciale aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale și autorităților publice centrale la care statul este acționar unic sau majoritar, precum și filialelor acestora, remunerația nu poate depăși nivelul indemnizației lunare acordate prin lege pentru funcția de secretar de stat; b) la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor de interes județean aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unități administrativ-teritoriale județene, precum și filialelor acestora, remunerația nu poate depăși nivelul indemnizației lunare acordate prin lege pentru funcția de vicepreședinte al consiliului județean, respectiv viceprimar al municipiului București; c) la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor de interes local aflate în coordonarea,

subordonarea sau sub autoritatea unei unități administrativ-teritoriale de interes local, precum și filialelor acestora, remunerația nu poate depăși nivelul indemnizației lunare acordate prin lege pentru funcția de viceprimar." Din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că SC C.A. SA Târgu Mureș a fost înființată prin reorganizarea Regiei Autonome Aquaserv Târgu Mureș, prin hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureș (nr. 69/2005 și nr. 306/2005). Or, în temeiul art. 39 alin. (2) lit. i) și j) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare în perioada respectivă, în competența consiliului local intră numai atribuțiile de a înființa și reorganiza instituții publice, societăți comerciale, servicii publice ori regii autonome de interes local, care urmează să funcționeze în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestuia.

Dreptul conferit de lit. y) a aceluiași articol, invocată în preambulul Hotărârii nr. 306/2005, de a hotărî, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorități publice locale, în vederea promovării unor interese comune, nu este de natură să modifice, de plano, raportul de subordonare, coordonare sau autoritate la care s-a făcut referire mai sus. O.U.G. nr. 79/2008 nu are în vedere decât trei paliere - local, județean și central, criteriul de încadrare a operatorilor economici în unul dintre ele fiind acela al rangului autorității publice în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea căreia se află, iar nu întinderea teritorială a activității desfășurate. De aceea, statutul de "operator regional" în sensul art. 2 lit. g 1 ) din Legea nr. 51/2006 nu prezintă relevanță în cauză, Înalta Curte considerând juste susținerile recurentelor-pârâte sub acest aspect.

Art. 1 din O.U.G. nr. 79/2008 prevede că actul normativ respectiv se aplică regiilor autonome, societăților și companiilor naționale și societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, precum și filialelor acestora. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 145 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge cererea reclamantei SC C.A. SA Târgu Mureș, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2010.