ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2423/2012

Asupra recursului de față, Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin încheierea din 4 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, investită cu soluționarea apelurilor declarate de către D.I.I.C.O.T.- BIROUL TERITORIAL MEHEDINȚI de inculpații S.E., E.I. si S.P.P.D., deținuți în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, M.I.G. și B.R. si de părțile civile C.I., D.(B.)R., N.C. și B.D. , împotriva sentinței penale nr. 59 din 14 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, printre altele, în baza art. 300 2 și art. 160 b , C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpaților S.E. , S.P.P.D. și E.I. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că subzistă temeiurile inițiale ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților S.E., E.I.

și S.P.P.D. , măsura arestării preventive fiind legală și temeinică. Astfel, s-a reținut că cei 3 inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, stabilindu-se că, în perioada ianuarie 2008- martie 2011, inculpații , prin amenințare și violență, au determinat în mod injust părțile vătămate C.I., C.V., B.D., D.R., F.F. și B.D.

să le remită sume de bani cuprinse între 3000 și 60.000 EURO, precum și bunuri mobile și imobile ; în aceeași perioadă , inculpații au lipsit de libertate, în mod ilegal, pe unele din părțile vătămate, precum și alte persoane identificate și care au refuzat să dea declarație Cât privește condiția referitoare la starea de pericol pe care lăsarea în libertate a celor 3 inculpați o prezintă pentru ordinea publică, s-a apreciat că este îndeplinită și rezultă din natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații și modalitatea în care se reține că au fost comise faptele - inculpații s-au organizat într- un grup care a avut drept scop comiterea cu violență de infracțiuni (lipsire libertate, șantaj, lovire sau vătămare corporală etc.) în scopul obținerii de sume de bani în mod nelegal , dar și din declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză până în prezent și constă în crearea unei stări de indignare, de insecuritate socială, fiind stimulată temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele judiciare nu acționează eficient, iar legea penală nu este aplicată cu hotărâre.

În cauză, s-a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă nu numai din limitele de pedeapsă pentru infracțiunile presupus comise și natura acestora, dar și din datele care particularizează faptele pentru a căror săvârșire a fost sesizată instanța de judecată, acestea fiind comise în împrejurări care denotă o periculozitate deosebită a făptuitorilor și care în mod evident a afectat siguranța membrilor comunității, impunând o apreciere mai strictă a condițiilor în care persoanele cu privire la care sunt indicii că au participat la comiterea infracțiunilor pot fi lăsate in libertate. Împotriva acestei încheieri, inculpatul S.E. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul recurent a fost arestat în baza art. 148 lit. b) și lit. f) C. proc. pen. , existând motive temeinice de a bănui că, împreună cu inculpații E.I.

și S.P.P.D., s-au organizat într-un grup care â avut drept scop comiterea cu violență de infracțiuni (lipsire libertate, șantaj, lovire sau vătămare corporală etc.) în scopul obținerii de sume de bani în mod nelegal. Coroborarea probelor și indiciilor temeinice conturează suspiciunea rezonabilă în sensul existenței unor date și informații care conving un observator obiectiv și imparțial despre posibilitatea ca inculpatul să fi săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care este judecat(jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Gusinskij c. Rusiei, cauza Durmus c. Turciei, cauza Jecius c. Lituaniei). În concret, pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f) C. proc.

pen., fără a se identifica sau suprapune cu pericolul social al faptei penale, presupune, pe de o parte o rezonanță a faptei respectiv în comunitate, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negative, iar pe de altă parte, o sumă de elemente care vădesc necesitatea izolării inculpatului de comunitate, elemente ce rezidă din natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane, potrivit stipulațiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituția României , se poate dispune atunci când există motive verosimile pentru a se presupune că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice pentru a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În cauza de față, Curtea a reținut că infracțiunile pentru care inculpații sunt judecați prezintă o gravitate concretă sporită, în raport cu toate elementele anterior analizate, faptele săvârșite având o rezonanță deosebită în rândul opiniei publice, măsura arestării preventive corespunzând scopului prevăzut de art. 136 C. proc. pen. Curtea constată că măsura arestării preventive a inculpatului S.E. se situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este justificată, pe de o parte, de scopul derulării în condiții bune a procesului penal, iar pe de altă parte de necesitatea izolării inculpaților de comunitatea din care fac parte. Față de această ultimă concluzie, Curtea de Apel a analizat proporționalitatea dintre restrângerea dreptului la libertate al inculpatului și scopul urmărit, proces în cadrul căruia toate argumentele deja expuse au pledat în favoarea acordării de prioritate intereselor generale ale comunității.

În același timp, Curtea a apreciat că durata arestării preventive a inculpatului, în raport cu toate fazele procesuale parcurse, respectiv, urmărire penală, judecata în fond și, în prezent, în derularea apelului , se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, așa cum se desprinde din jurisprudența CEDO în materie. Diminuarea pericolului pentru ordinea publică odată cu trecerea timpului este un proces influențat proporțional de factorii care definesc cauza sub aspectul complexității acesteia și, în primul rând, de natura și amploarea activității infracționale supuse analizei. Astfel, percepția comunității asupra unei infracțiuni de o periculozitate mică sau modică se diminuează cu trecerea timpului într-o manieră diferită de situația unor infracțiuni cu o periculozitate sporită, cum este cazul celor de față.

A accepta părerea contrară ar constitui aplicarea aceleiași unități de măsură pentru fapte diferite și ar induce o uniformizare nereală a percepției comunității asupra faptelor penale comise în rândul său. Înalta Curte constată că, raportat la baza factuală reținută, necesitatea realizării unei protecții reale și eficiente a ordinii de drept justifică în continuare plasarea în detenție a inculpatului, detenție ce nu a depășit pragul de rezonabilitate în accepția reglementărilor și jurisprudenței CEDO. Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.E. împotriva încheierii din 4 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, s ecția penală si pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 4670/101/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2012.