ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1114/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : A. Prin sentința penală nr. 121 din data de 13 septembrie 2011, Tribunalul Olt în baza art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic art. 75 lit. a) C. pen. și cu aplic art. 320 1 alin. (1) și (7) C. pen.p. i-a condamnat pe inculpații R.I.A., cu antecedente penale, G.C.N., fără ocupație, fără antecedente penale, B.D.I., fără ocupație, fără antecedente penale, deținuți în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la câte 12 ani închisoare privativă de libertate în condițiile art. 57 C. pen. - pedepse principale și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

-pedepse complementare - pe o durată de 8 ani. În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepselor li s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedepse reținerea și arestarea preventivă a inculpaților începând cu data de 31 ianuarie 2011 iar în baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpații R.I.A. și G.C.N. a celor două cuțite corp delict și de la G.C.N. a băncii de la căruță. S-a constatat că Spitalul Orășenesc Corabia nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-au admis cererile și au fost obligați inculpații, în solidar, la câte 5.000 RON către părțile civile C.M.

și L.G. cu titlu de despăgubiri civile și la câte 50.000 RON daune morale către aceleași părți civile. Au fost obligați inculpații B.D.I. și G.C.N. la câte 1.500 RON cheltuieli judiciare statului și pe inculpatul R.I.A. la 1.800 RON cu același titlu, din care 300 RON onorariu avocat oficiu, suma fiind avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Olt. Au fost obligați inculpații la câte 166 RON cheltuieli judiciare către părțile civile C.M. și L.G. Pentru a se pronunța astfel prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul nr. 195/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților R.I.A., B.D.I., G.C.N., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L.V.M., cercetat pentru aceeași infracțiune, reținându-se că fapta nu a fost săvârșită de acesta. Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut următoarea situație de fapt: Victima C.M. a locuit împreună cu părinții C.M.A. și M.C. în același imobil situat pe raza Comunei U. jud.Olt, dar în camere separate. Până la data incidentului din noaptea de 29 din 30 ianuarie 2011, raporturile dintre victimă și inculpați au fost absolut normale, învinuitul L.V.M., fiind chiar vecin, iar inculpatul G.C.N., fiind din aceeași localitate. Cu celălalt inculpat, respectiv R.I.A., victima lucrase împreună în orașul Timișoara, astfel că, singura persoană pe care nu o cunoștea victima, era inculpatul B.D.I., care împreună cu inculpatul R.I.A., locuiau efectiv în comuna vecină O. În după amiaza zilei de 29 ianuarie 2011, inculpatul B.D.I.

a mers la locuința inculpatului R.I.A., cu care este prieten și unde a rămas până la ora 16:00, cu precizarea că au consumat un bidon de 2,5 I de bere. În acest interval, acesta din urmă, a fost sunat de către inculpatul G.C.N., care este moșul copilului său și, urmare acestui telefon, inculpatul R.I.A. și B.D.I. au mers în comuna vecină U. la locuința lui Ș.V., unchiul inculpatului G.C.N., deplasare pe care au efectuat-o cu calul inculpatului R.I.A. La locuința lui Ș.V., cei trei inculpați au consumat în continuare băuturi alcoolice, respectiv bere și vin, până în jurul orelor 19:00, când au mers la locuința inculpatului G.C.N. Au pus calul inculpatului R.I.A. la atelajul inculpatului G.C.N.

și toți trei au mers apoi la domiciliul inculpatului L.V.M., cu care se cunoșteau. Pentru că era ziua de naștere a acestuia din urmă, s-au deplasat împreună la barul administrat de către numita I.I. unde au ajuns în jurul orelor 22:00, au ocupat toți patru poziție la aceeași masă și au consumat băuturi alcoolice. În după amiaza aceleiași zile, victima C.M. a mers pe raza comunei pentru a lua trei saci cu orz. A revenit în domiciliu după orele 19:00, iar mai târziu, în jur de ora 21:00, a mers la același local în care au apărut apoi în jurul orelor 22:00 și inculpații. A comandat bere și a stat la aceeași masă cu numiții B.F., P.N. și L.G. La un moment dat, victima a fost invitată la masa inculpaților unde au consumat împreună băuturi alcoolice, până în jurul orelor 23:00, fără ca între victimă și inculpați să aibă loc vreun incident.

Primele persoane care au părăsit localul au fost P.N., B.F. și L.G. Din afara localului, P.N. a sunat victima, sugerându-i să meargă acasă împreună, ceea ce aceasta a și făcut, despărțindu-se la intersecția care duce către locuința victimei. Au plecat apoi din local numitul L.V.M. și inculpații R.I.A. și B.D.I. și, pentru că mai cumpăraseră două bidoane cu bere, au hotărât să le consume la locuința lui L.V.M., unde au rămas până la ora 01:00 când inculpații R.I.A., G.C.N. și B.D.I. au hotărât să plece. Ajunși la poarta locuinței lui L.V.M., unde lăsaseră căruța, au constatat că lipsește căpiciul de la cal și, considerând că, probabil, C.M. a făcut o glumă, au mers toți patru la locuința acestuia, situată în apropiere.

După ce victima a fost strigată de către inculpatul G.C.N., a ieșit la poartă mama acestuia, căreia autorii i-au reproșat faptul că fiul ei a sustras căpiciul de la cal. În aceeași împrejurare, mama victimei a fost trasă de păr de către inculpatul B.D.I., iar inculpatul R.I.A. a scos din balamale poarta de acces pe care a aruncat-o în zăpadă, după care, cei patru autori, au plecat către atelajul aflat la poarta locuinței lui L.V.M. Acesta a fost momentul în care victima a ieșit la stradă și, după ce mama acesteia i-a relatat cele întâmplate, a mers în curtea imobilului unui vecin unde avea depozitați mai mulți stupi, considerând probabil că agresorii i-au sustras, iar când a revenit în stradă a fost lovit de către inculpatul G.C.N.

cu banca de la căruță, în mai multe rânduri, peste cap și corp, lovituri în urma cărora a căzut jos, pe suprafața acoperită cu zăpadă. Căzută fiind, victima a fost lovită în continuare de către ceilalți inculpați, cu picioarele și cu două cuțite de către inculpații R.I.A. și G.C.N. Incidentul a fost de scurtă durată și a încetat la intervenția verbală a mamei victimei, în prezența căreia s-a derulat agresiunea, după care inculpații R.I.A., B.D.I. și G.C.N. au mers la locuința acestuia din urmă, unde inculpatul B.D.I. a abandonat pantoful stâng sport, pentru că, pe cel drept, îl pierduse la locul faptei, ca urmare a loviturilor aplicate cu piciorul victimei, pantof care a fost identificat cu ocazia cercetării la fața locului.

în continuare, inculpații din comuna O., respectiv R.I.A. și B.D.I., și-au continuat deplasarea către locuințele lor, despre decesul victimei aflând abia a doua zi. După incident, victima a fost ajutată să se ridice de către părinții ei și a fost condusă în camera din locuința în care dormea efectiv. Pentru că acuza dureri și prezenta multiple leziuni traumatice pe cap și corp, mama victimei a anunțat pe un vecin, respectiv, M.A. care, împreună cu fiul său M.I.A., au anunțat mașina salvării și organele de poliție. În afara acestor persoane, leziunile și plăgile tăiate prezentate de către victimă au fost remarcate până la sosirea salvării și de către paznicii de la primărie, C.V. și C.P.. Tuturor acestor persoane, victima Ie-a relatat că a fost agresată de către G.C.N., L.V.M.

și doi băieți din comuna O. După sosirea ambulanței, victima a fost transportată la Spitalul din Corabia, iar după acordarea primelor îngrijiri medicale a fost trimisă la Spitalul din Slatina, cu mențiunea că, pe raza municipiului Caracal, a survenit decesul. Raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 17 martie 2011, avizat sub nr. 44/E din 06 aprilie 2011, de către Institutul de Medicină Legală Craiova, a concluzionat că, moartea numitului C.M. de 34 ani, din comuna U., sat S., jud. Olt, a fost violentă, ea s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecință a unui politraumatism cu echimoze, hematoame, plăgi contuze, plăgi tăiate înțepate, dintre care unele penetrante toracic cu hemopneumotorax bilateral, fracturi costale, hemopericard și hematom perirenal.

Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri contondente și lovire cu corpuri tăietoare înțepătoare, în condițiile unei agresiuni colective. între leziunile traumatice și moartea numitului C.M., există legătură de cauzalitate de tip direct și necondiționat. în sângele recoltat de la cadavru s-a evidențiat prezența a 1,20 gr 0/00 alcool etilic. Pe parcursul anchetei derulate în cauză, au fost identificate și ridicate cele două cuțite corp delict, folosite de către inculpații G.C.N. și R.I.A. în exercitarea actelor de violență fizică îndreptate împotriva victimei, obiecte ce poartă urme de sânge provenit de la victimă. În cursul anchetei, toți inculpații au avut un comportament procesual corespunzător, în sensul că au recunoscut faptul că au agresat victima, precizând că, au procedat de o asemenea manieră pentru că victima avea asupra sa un băț cu care ar fi lovit inițial pe L.V.M.

Aceeași precizare a făcut-o în cursul anchetei și L.V.M., care a menționat că a fost lovit fără motiv de victimă, cu o bâtă în zona umărului stâng, după ce aceasta a ieșit din curtea vecinului B., unde avea depozitați stupii. Acest făptuitor nu a prezentat leziuni traumatice vizibile și nici nu a prezentat acte medico-legale în acest sens. S-a menționat că, despre L.V.M., în cursul anchetei, inculpații au făcut precizarea că acest inculpat nu a lovit în nici un fel victima. În actul de trimitere în judecată s-a concluzionat că lovirea victimei C.M., în mai multe rânduri, de către inculpații G.C.N., R.I.A. și B.D.I. cu pumnii, picioare, banca de la căruță și două cuțite peste cap și corp, fiindu-i provocate leziunile traumatice descrise în actul medico-legal și care au condus la decesul acesteia, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de omor, poziția subiectivă a inculpaților caracterizându-se prin intenția de a ucide.

Audiați de instanța de judecată, cei trei inculpați au declarat că recunosc în totalitate fapta reținută în actul de sesizare al instanței și nu au solicitat administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le-au depus la dosar, iar judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și le însușesc. În consecință, inculpații au solicitat ca în cauză să se facă aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) – (7) C. pen., așa cum a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor. În această situație, s-a reținut în sarcina inculpaților G.C.N., R.I.A.

și B.D.I. săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic art. 75 lit. a) C. pen., infracțiune care a fost dovedită cu sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de constatare medico-legală și aviz I.M.L., declarații martori și declarații inculpați, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală și, în consecință, să se dispună condamnarea acestora.

La individualizarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei prin care s-a suprimat viața unei persoane, împrejurările reale ale săvârșirii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, precum și circumstanțele personale ale acestora, respectiv faptul că sunt tineri, nu au antecedente penale, au copii în întreținere, iar pe parcursul urmăririi penale și al judecății au avut o comportare sinceră, contribuind la stabilirea adevărului. Totodată, la individualizarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. pen., potrivit cărora inculpații beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

Având în vedere aceste elemente, prima instanță a apreciat că, în speță, condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea, al căror cuantum să se îndepărteze de minimul special prevăzut de lege, este de natură să-și atingă scopul preventiv educativ urmărit de legiuitor și să conducă la îndreptarea acestora. Întrucât în speță s-a dispus condamnarea celor trei inculpați la pedepse cu închisoarea, li s-a aplicat acestora și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată orientată spre maximul special prevăzut de lege, iar pe durata executării pedepselor li s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații R.I.A. și G.C.N. a celor două cuțite corp delict și de la G.C.N. a băncii de la căruță. Întrucât cu adresa din 29 iulie 2011, Spitalul orășenesc Corabia a comunicat că nu s-a constituit parte civilă în cauză ca urmare a tratamentului aplicat victimei C.M., deoarece aceasta nu a fost internată s-a constat că Spitalul Orășenesc Corabia nu s-a constituit parte civilă în cauză. Referitor la cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei, din probele administrate în cauză a rezultat că acestea au fost suportate de tatăl său C.M. și sora sa L.G. care, printr-o procură specială, l-a împuternicit pe tatăl său să o reprezinte în Dosarul nr. 2552/104/2011, menționându-se că se va putea constitui parte civilă în cauză față de inculpații R.I.A., B.D.I.

și G.C.N. Numitul C.M., tatăl victimei, fiind audiat în cauză, a învederat că cei trei inculpați l-au omorât pe fiul său, iar cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei au fost suportate de acesta și de fiica sa L.G. pe care o reprezintă în baza unei procuri autentificate. Numitul C.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000.000 RON vechi, fiecare suportând câte 50.000.000 RON vechi. Totodată, acesta a arătat că s-a constituit parte civilă în cauză și cu câte 500.000.000 RON vechi daune morale. Cu ocazia audierii de către instanță, cei trei inculpați au arătat că sunt de acord să ie despăgubească pe părțile civile cu sumele solicitate de acestea. În consecință, s-au admis cererile și s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la câte 5.000 RON către părțile civile C.M.

și L.G. cu titlu de despăgubiri civile și la câte 50.000 RON daune morale către aceleași părți civile. Inculpații B.D.I. și G.C.N. au fost obligați la câte 1.500 RON cheltuieli judiciare statului, iar inculpatul R.I.A. la 1.800 RON cu același titlu, din care 300 RON onorariu avocat oficiu, suma fiind avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Olt potrivit dispoz. art. 191 C. pen. B. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații R.I.A., B.D.I., G.C.N. și partea civilă C.M. În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a criticat sentința apelată pentru netemeinicie, arătând că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost bine individualizate fiind stabilit aceiași cuantum al pedepsei pentru fiecare dintre inculpați.

În acest sens, s-a argumentat că instanța de fond trebuia să aibă în vedere pentru fiecare inculpat contribuția la săvârșirea faptei și circumstanțele personale. Referitor la inculpatul R.I.M., s-a arătat că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 3221 din 30 noiembrie 2005 a Judecătoriei Timișoara tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de violență, respectiv vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., ceea ce impunea aplicarea unui tratament mai sever acestui inculpat. De asemenea, inculpații G.C.N. și R.I.A. au lovit victima cu cuțitul, iar inculpatul B.D.I. cu pumnii și picioarele. S-a subliniat și rezonanța faptei comise ce rezultă din faptul că atât inculpații cât și victima infracțiunii erau tineri iar săvârșirea faptei analizate are rezonante deosebite în comunitatea în care aceasta s-a produs și imprimă faptei un caracter ridicat de pericol social.

În raport de aceste circumstanțe, s-a arătat că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea mici iar prima instanță nu a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate fiecărui inculpat. Prin motivele de apel formulate de inculpatul G.C.N. s-a solicitat desființarea sentinței apelate și reindividuaiizarea pedepsei aplicate inculpatului, cu reținerea de circumstanțe atenuante judiciare potrivit art. 74, 76 C. pen. Motivat de faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, nu are antecedente penale, are un copil minor în întreținere, la momentul comiterii faptei atât inculpatul cât și victima se aflau în stare de ebrietate și a fost de acord să achite despăgubirile civile și daunele morale în solidar cu ceilalți inculpați.

S-a argumentat și că pedeapsa aplicată de prima instanță este mult prea mare astfel că, deși aceasta a reținut aplicarea art. 320 1 C. pen., totuși nu a făcut aplicarea efectivă a acestor dispoziții legale care să determine reducerea limitelor de pedeapsă. Prin motivele de apel formulate pentru apelantul inculpat B.D.I. s-a argumentat că inculpatul B.D.I. a avut o participare mult mai redusă față de ceilalți doi inculpați la săvârșirea faptei, lovind victima doar o singură dată cu piciorul după ce inculpatul G.C.N. i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o bancă de lemn. Mai mult, acest inculpat nu a continuat să mai lovească victima după ce inculpații R.I.A. și G.C.N. i-au aplicat lovituri de cuțit.

Ca atare, actul material săvârșit de acest inculpat nu este de natură a produce moartea victimei, astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat în infracțiunea prev. de art. 180 C. pen. sau art. 183 C. pen. S-a mai invocat și faptul că inculpatul B.D.I., la momentul săvârșirii faptei, se afla într-o stare avansată de ebrietate care conduce la ideea că nu a avut o intenție directă de a provoca moartea victimei, fiind greu de crezut că în această situație inculpatul avea energia necesară să aplice victimei lovituri puternice cu pumnii și picioarele. S-a mai susținut și că, deși actele medico-legale reținute în cauză nu arată în mod concret dacă decesul a fost produs în urma plăgilor cauzate prin lovituri cu cuțitul, această interpretare favorabilă inculpatului trebuie reținută.

De asemenea, nu au fost administrate suficiente probe care să excludă posibila culpă a cadrelor medicale în agravarea stării de sănătate a victimei după agresiune și nu se cunoaște cu certitudine posibilitatea menținerii în viață a victimei. În consecință, s-a solicitat într-o teză principală achitarea inculpatului B.D.I. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., iar într-o teză subsidiară reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul acordării unei eficiente maxime dispozițiilor art. 320 1 C. pen. și coborârea pedepsei aplicate sub minimul special rezultat prin reducerea cu o treime a pedepsei și reținerea în favoare inculpatului de circumstanțe atenuante judiciare potrivit art. 74, 76 C. pen.

În sensul aplicării de circumstanțe atenuante judiciare s-a invocat atitudinea sinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal, faptul că acesta nu are antecedente penale, este tânăr, are în întreținere un copil minor. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a arătat că valoarea despăgubirilor stabilite de prima instanță este exagerată, astfel că se impune diminuarea lor. Prin motivele de apel formulate pentru inculpatul R.I.A., s-a solicitat desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, argumentându-se că în raport de circumstanțele faptei pedeapsa aplicată este mult prea mare. S-a subliniat și că inculpatul a înțeles gravitatea faptei iar prin aplicarea unei pedepse către minimul special, scopul acesteia poate fi realizat.

Apelul formulat de partea civilă nu a fost motivat în scris. În apel au fost ascultați inculpații potrivit disp. art. 378 alin. (1 1 ) C. pen.p. Prin decizia penală nr. 17 din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinței penale nr. 121 din data de 13 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosar nr. 2552/104/2011 și s-au respins apelurile inculpaților și al părții civile. S-a desființat sentința pe latură penală cu privire la individualizarea pedepselor principale aplicate inculpaților G.C.N. și R.I.A. și s-au majorat pedepsele principale aplicate inculpaților G.C.N.

și R.I.A. de la câte 12 ani închisoare la câte 13 ani închisoare fiecare. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. S-a dedus în continuare din pedepsele aplicate inculpaților detenția preventivă de la 13 septembrie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpaților G.C.N., R.I.A. și B.D.I. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță nu a dat relevanță modului în care s-a desfășurat agresiunea ce a condus la moartea victimei, respectiv prin folosirea de către inculpații G.C.N. și R.I.A. și a unor cuțite cu care ambii au provocat plăgi tăiate - înțepate victimei, ceea ce demonstrează și mai pregnant determinarea acestor inculpați de a suprima viața victimei și accentuează pericolul social al faptei lor, astfel că se impune aplicarea unor pedepse sporite acestor inculpați față de inculpatul B.D.I., ce a agresat victima cu pumnii și picioarele.

Corelativ, pedepsele aplicate inculpaților de prima instanță nu se impun a fi reduse și, cu atât mai mult, nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante împrejurările ce caracterizează favorabil persoana inculpaților, acestea fiind corespunzător apreciate de prima instanță în cadrul limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită. A mai reținut că faptului că inculpatul R.I.A. a fost condamnat anterior la pedeapsa de 6 luni închisoare în condițiile 86 1 și art. 86 2 C. pen. pe durata de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. prin sentința penală din 30 noiembrie 2005 a Judecătoriei Timișoara, nu i se poate acorda relevanță sub aspectul individualizării pedepsei aplicate acestui inculpat, deoarece această pedeapsă este reabilitată de drept potrivit art. 86 6 C. pen.

Celelalte critici au fost apreciate ca nefondate. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații B.D.I. și G.C.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul încadrării juridice date faptei și a individualizării pedepsei. Inculpatul B.D.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., reiterând susținerile din fond și apel, precum și stabilirea unei pedepse proporționale cu contribuția sa la săvârșirea faptei. A mai arătat că daunele civile stabilite de prima instanță sunt exagerate, solicitând reducerea acestora. Inculpatul G.C.N. a solicitat doar reducerea pedepsei aplicate de instanța de apel, în raport de circumstanțele sale personale și atitudinea sinceră manifestată pe parcursul întregului proces penal.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17, 17 2 și 14 C. proc. pen., ÎNALTA CURTE constată următoarele: 1. în ceea ce privește critica inculpatului B.D.I. vizând greșita încadrare juridică dată faptei, Înalta Curte constată că ambele instanțe - de fond și apel -, pe baza situației de fapt recunoscută, de altfel, de inculpat, au apreciat în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., iar nu cele ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., având în vedere criterii obiective precum: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea și numărul loviturilor, regiunea corpului vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecințele cauzate și raporturile dintre autor și victimă.

În cauză, așa cum a reținut și instanța de apel, inculpatul a uzitat de judecarea cauzei în procedura simplificată, în condițiile prev. de art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., ceea ce presupune ca inculpatul să recunoască faptele pentru care a fost trimis în judecată așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței [art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen.]; or, inculpatul B.D.I. a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost descrisă prin actul de sesizare al instanței, din care reiese că decesul victimei s-a produs ca urmare a acțiunii conjugate a tuturor inculpaților care au agresat-o astfel: inițial, inculpatul G.C.N., cu banca de la căruță, în mai multe rânduri, peste cap și corp, lovituri în urma cărora victima a căzut jos, iar în continuare de către ceilalți inculpați, cu picioarele și cu două cuțite de către inculpații R.I.A.

și G.C.N.. Această situație de fapt rezultă din declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, coroborate cu cele ale martorilor, precum și cu concluziile raportului de constatare medico-legală (autopsie) efectuat în cauză care a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecință a unui politraumatism cu echimoze, hematoame, plăgi contuze, plăgi tăiate - înțepate, fracturi costale hemopericard și hematom perineal urmare a unei agresiuni colective, între leziunile traumatice și moartea victimei existând legătură de cauzalitate de tip direct și necondiționat. Așadar, inclusiv loviturile aplicate de inculpatul B.D.I.

cu picioarele în zona toracică au fost apte să producă decesul victimei, cu atât mai mult cu cât acestea au fost de o intensitate sporită, dedusă din împrejurarea că unul dintre pantofii sport cu care era încălțat inculpatul i-a sărit din picior, fiind abandonat la locul faptei, Pe de altă parte, Înalta Curte reține că latura subiectivă rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, acesta lovind victima cu pumnii și picioarele într-o zonă vitală a corpului (toraco - abdominală), alături de ceilalți doi inculpați, părăsind apoi locul faptei, fără a fi interesați de starea victimei; coroborând aceste aspecte cu starea de ebrietate în care a acționat inculpatul, rezultă că acesta, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a prevăzut acest rezultat, acceptând posibilitatea producerii lui, acționând astfel cu intenție indirectă, specifică infracțiunii de omor.

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracțiune praeterintenționată, ce se caracterizează prin aceea că lovirea sau vătămarea corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă - moartea victimei - se produce din culpa făptuitorului, altfel spus făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care fie că l-a prevăzut dar a sperat că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă. În speță, intenția de a ucide cu care a acționat inculpatul rezultă în raport cu toate împrejurările concrete ale cauzei, respectiv: regiunea vizată, numărul și intensitatea loviturilor, atitudinea inculpatului după producerea faptei, astfel cum au fost relevate mai sus, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul, prin modul în care acționat, a prevăzut moartea victimei și a acceptat producerea lui.

Ca atare, recursul inculpatului sub acest aspect este nefondat, încadrarea juridică fiind corectă. Critica aceluiași inculpat referitoare la cuantumul exagerat al daunelor morale este neîntemeiată, ambele instanțe apreciind în mod corect că în cauză operează principiul disponibilității părților. Cum inculpatul a fost de acord în fața instanței de fond să despăgubească părțile civile cu sumele solicitate, iar instanța de fond s-a conformat, stabilind obligarea în solidar a inculpaților la plata sumelor solicitate, cu care inculpații au fost de acord, orice revenire sau critică ulterioară este nejustifică și nu poate fi luată în considerare. Referitor la critica formulată de ambii inculpați, ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei, ÎNALTA CURTE apreciază că solicitarea acestora de a se reduce pedepsele aplicate nu se justifică.

Instanța de apel a aplicat pedepse diferențiate în raport cu participația fiecărui inculpat, astfel că nu este pertinentă susținerea inculpatului B.D.I. privind lipsa de proporționalitate a pedepsei ce i-a fost aplicată în raport cu loviturile aplicate efectiv de către acesta victimei. Pe de altă parte, lipsa antecedentelor penale și celelalte date personale invocate de către inculpați în justificarea reducerii pedepselor, nu sunt de natură a atrage această consecință întrucât, în ansamblul criteriilor indicate de art. 72 C. pen., persoana inculpatului reprezintă doar un reper care nu poate prevala față de criteriul gradului de pericol social concret ridicat pe care îl prezintă fapta acestuia, astfel că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond și, respectiv, cea de apel.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpaților de instanța de fond ori cea de apel, față de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta, de gravitatea deosebită a acesteia, de periculozitatea de care au dat dovadă inculpații, criterii în raport de care instanța de fond, respectiv cea de apel, au dozat corespunzător atât cuantumul cât și modalitatea de executare a pedepselor aplicate, inculpații neprezentând garanțiile unei conduite care să permite instanței să dea dovadă de clemență. În consecință, apreciind că prin cuantumul și modalitatea de executare, pedepsele aplicate inculpaților sunt apte să asigure reeducarea acestora, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii, Înalta Curte va respinge recursurile sub acest aspect.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpați, ca nefondate, constatând că aceștia au săvârșit cu vinovăție faptele pentru care au fost condamnați iar pedepsele aplicate sunt bine dozate și nu se justifică reducerea acestora. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., va computa durata arestării preventive la zi, iar potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.D.I. și G.C.N. împotriva deciziei penale nr. 17 din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților B.D.I. și G.C.N., durata reținerii și arestării preventive de la 31 ianuarie 2011 la 11 aprilie 2012. Obligă recurentul inculpat B.D.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat G.C.N. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2012.