ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2463/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2463/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 14 din 31 ianuarie

2012, Tribunalul Olt, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., cu referire la art. 320

1

alin. (1), (7) C. proc. pen., a

condamnat pe inculpatul D.G., fiul lui M. și M., la pedeapsa principală de 10

ani închisoare, în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., coroborat cu art. 65 alin. (2)

C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive cu privire la inculpatul

D.G.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului timpul reținerii

și arestării preventive începând de la data de 30 august 2011 ora 15:15 la zi.

În baza art. 14, art.

16

1

și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998 - 999

C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, s-a admis acțiunea civilă

promovată în procesul penal de partea civilă S.A.F. și partea civilă Spitalul

Județean de Urgență Slatina și a fost obligat inculpatul D.G. la plata:

- către partea civilă

S.A.F. a sumei de 10.000 RON reprezentând daune materiale solicitate -

cheltuieli de înmormântare.

- către partea civilă

Spitalul Județean de Urgență Slatina a sumei de 22664,08 RON reprezentând

cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei S.M.S.

S-a constatat că

inculpatul și-a manifestat expres voința de a achita integral aceste

despăgubiri civile.

S-a luat act că

partea civilă S.A.F. prin intermediul apărătorului ales nu a solicitat

cheltuieli judiciare.

A fost obligat

inculpatul D.G. la plata sumei de 1.100 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Olt nr. 736/P/2011 din 09 decembrie 2011, a fost trimis în

judecată inculpatul D.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută și pedepsită de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., constând în

aceea că la data de 28 august 2011 în urma unui conflict cu prietenul său

S.M.S., l-a înjunghiat cu cuțitul, producându-i leziuni care au condus la

deces.

În fapt s-a reținut,

în esență, că în ziua de 28 august 2011 inculpatul D.G. în timp ce consuma

băuturi alcoolice la domiciliul său din comuna Perieți, jud. Olt, a fost

vizitat de victima S.M.S. care l-a invitat la domiciliul său.

Pe drum, inculpatul

și victima, ambii fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-au oprit la

magazinul "P." aparținând SC F.V. SRL, au cumpărat produse

alimentare; la ieșire inculpatul s-a așezat pe o bancă, vizavi de acest

magazin, unde se afla și martorul V.I., iar victima S.M.S. s-a așezat pe

marginea șanțului șoselei asfaltate Perieți - Schitu.

În timp ce se aflau

în acest loc între inculpatul D.G. și victima S.M.S. s-a iscat un conflict, cei

doi amenințându-se reciproc cu lovirea, inculpatul scoțând din buzunar un cuțit

cu lama din inox și s-a apropiat de victimă amenințând-o că o va înjunghia.

Între cei doi s-a interpus

martorul V.I. care a încercat să aplaneze conflictul însă când a observat că

inculpatul a scos din buzunar un cuțit, s-a dat la o parte, astfel că

inculpatul D.G. a aplicat victimei o lovitură cu respectivul cuțit în zona

abdominală, provocându-i o plagă înjunghiată. Ulterior, inculpatul a mai stat

circa 2 - 3 minute la fața locului, apoi a pus cuțitul în buzunar și a plecat

la domiciliul său.

S.M.S., constatând că

starea sa se înrăutățea, a apelat serviciul de urgență 112, solicitând o

ambulanță la fața locului, care a venit după aproximativ 15 minute și l-a

transportat la Spitalul Județean Slatina unde a primit îngrijiri medicale, dar

cu tot tratamentul aplicat, a decedat la data de 02 septembrie 2011.

Situația de fapt

expusă anterior a fost probată cu: proces-verbal de cercetare la fața locului,

planșa fotografică, raportul de constatare medico-legală privind autopsia

cadavrului lui S.M.S. întocmit de Serviciul de Medicină Legală jud. Olt

înregistrat sub nr. 246/A din 28 noiembrie 2011, avizat de Comisia de Avizare

și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova - nr. 08/E2 din

06 decembrie 2011, proces-verbal încheiat la data de 30 august 2011, adresa nr.

24003 emisă de Spitalul Județean Slatina, declarații parte civilă și inculpat, declarații

martori.

S-a precizat că

raportul de constatare medico-legală privind autopsia cadavrului lui S.M.S.

întocmit de Serviciul de Medicină Legală jud. Olt și avizat de Comisia de

Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova, a

concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei

interne, urmare a unei plăgi înjunghiate penetrante abdominal, cu secțiune de

mezenter și intestin subțire, pe fondul unei ciroze hepatice, micronodulare,

decompensate vascular și parenehimatos, că leziunile traumatice constatate la

autopsie s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, iar între

leziunile traumatice și deces există legătură directă și condiționată de

cauzalitate.

Referitor la victima

S.M.S. s-a menționat în rechizitoriu că nu a putut fi audiată deoarece după

înjunghierea sa a intrat într-o stare comatoasă, stare în care s-a aflat până

la deces, iar cu privire la cuțitul corp delict folosit de inculpat la

înjunghierea victimei s-a arătat că nu a fost găsit, întrucât după comiterea

faptei, inculpatul D.G. l-a aruncat fără a indica locul în care se află, astfel

că acesta nu a putut fi înaintat Tribunalului Olt în vederea confiscării

conform art. 118 lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii

civile, pe parcursul urmăririi penale numitul S.A.F., fratele victimei, s-a

constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 10.000 RON,

reprezentând cheltuieli de înmormântare, iar Spitalul Județean de Urgență

Slatina prin adresa nr. 24003 din 30 septembrie 2011 s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 22.664 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare

ocazionate de internarea victimei S.M.S.

Înainte de citirea

actului de sesizare în condițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

inculpatul D.G., asistat de apărător ales, a solicitat să fie judecat în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, învederând că recunoaște

infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, astfel cum a

fost descrisă în rechizitoriu.

Analizând actele și

lucrările dosarului instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul în

ziua de 28 august 2011, în urma unui conflict cu prietenul său S.M.S., l-a

înjunghiat cu cuțitul, aplicându-i o lovitură în zona abdominală producându-i

leziuni care au condus la deces.

Starea de fapt a

rezultat din următoarele mijloace de probă: declarația martorului V.I., martor

care a observat nemijlocit incidentul dintre inculpat și victimă și a descris

agresiunea inculpatului asupra victimei respectiv circumstanțele în care acesta

i-a aplicat o lovitură cu un cuțit în abdomen, declarația martorei V.F.V. care

a auzit când inculpatul și victima, ambii fiind sub influența băuturilor

alcoolice își adresau reciproc injurii, i-a văzut când se îmbrânceau, a

intervenit verbal pentru aplanarea incidentului, și la un moment dat a observat

că inculpatul avea în mână un cuțit, iar S.E. își ținea mâna pe abdomen de unde

îi curgea sânge, procesul-verbal încheiat de organele de urmărire penală la

data de 28 august 2011 privind apelul primit la nr. de urgență 112, deplasarea

la locul incidentului reclamat unde a fost găsită victima prezentând o plagă

tăiată în zona abdomenului, procesul-verbal de cercetare la fața locului și

planșa fotografică privind aspectele fixate cu privire la locul incidentului și

urmele agresiunii exercitată asupra victimei la data de 28 august 2011 în fața

magazinului SC F.V. SRL din comuna Perieți, sat Perieți, concluziile

preliminare formulate de medicul legist, raportul de constatare medico-legală

privind autopsia cadavrului lui S.M.S. întocmit de Serviciul de Medicină Legală

jud. Olt, înregistrat sub nr. 246/A din 28 noiembrie 2011, avizat de Comisia de

Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova - aviz

nr. 108/E2 din 06 decembrie 2011.

Din examinarea raportului

de constatare medico-legală (nr. 246/A din 28 noiembrie 2011) privind autopsia

cadavrului lui S.M.S. întocmit de Serviciul de Medicină Legală jud. Olt, avizat

de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală

Craiova (nr. 108/E2 din 06 decembrie 2011) a rezultat că moartea victimei a

fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne, urmare a unei plăgi

înjunghiate penetrante abdominal, cu secțiune de mezenter și intestin subțire,

pe fondul unei ciroze hepatice, micronodulare, decompensate vascular și

parenchimatos.

În raportul de

constatare medico-legală s-a concluzionat că leziunile traumatice constatate la

autopsie s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, iar

potrivit avizului Comisiei de Avizare și Control din cadrul Institutului de

Medicină Legală Craiova între leziunile traumatice și deces există legătură de

cauzalitate directă și necondiționată.

În drept, instanța de

fond a reținut că fapta inculpatului D.G. constând în aceea că ziua de 28

august 2011, în urma unei altercații verbale cu prietenul său S.M.S., în

circumstanțele descrise anterior, cu cuțitul i-a aplicat o lovitură în zona

abdominală producându-i leziuni grave care au determinat decesul acestuia,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzute

art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La individualizarea

pedepsei principale au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de

textul legal incriminator (reduse cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art.

320 alin. (7) C. proc. pen.) și toate celelalte date care particularizează atât

fapta comisă, cât și persoana inculpatului, respectiv criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a procesului penal, constatându-se că inculpatul și-a manifestat

expres voința de a achita integral despăgubirile civile instanța a admis

acțiunea civilă.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul

D.G.

În motivare,

parchetul a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, fiind

încălcate dispozițiile art. 52 și 72 C. pen., ținând cont de împrejurările

săvârșirii faptei, impunându-se astfel majorarea pedepsei.

Inculpatul a

solicitat reținerea circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei sub minimul

special prevăzut de lege, având în vedere modalitatea de săvârșire, atitudinea

sinceră, s-a obligat să achite despăgubirile civile, dar și faptul că înainte

de comiterea faptei a fost amenințat de victimă.

Prin Decizia penală

nr. 151 din 02 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul

declarat de inculpatul D.G., împotriva Sentinței penale nr. 14 din 31 ianuarie

2012, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul penal nr. 4941/104/2011, ca

nefondat.

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Olt împotriva aceleiași sentințe penale și majorată pedeapsa

principală aplicată inculpatului D.G., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., de la 10 ani închisoare la 13 ani

închisoare.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestului preventiv,

cu începere de la data de 31 ianuarie 2012, la zi.

Pentru a decide

astfel instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit o stare de

fapt conformă cu realitatea, inculpatul, arătând că recunoaște săvârșirea

faptei și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală.

Din aceste probe

rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de

inculpat.

În schimb, Curtea a

apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, având în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al

faptei, împrejurările în care s-a săvârșit - pe fondul consumului exagerat de

alcool, persoana inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală,

așa cum rezultă din fișa de cazier, anterior a fost condamnat de mai multe ori

și i s-au aplicat sancțiuni administrative, aspect ce demonstrează că

inculpatul este predispus la săvârșirea faptelor de natură penală, iar

pedepsele și sancțiunile aplicate anterior nu și-au atins scopul, inculpatul

continuând să aibă o atitudine de dispreț față de valorile sociale ocrotite de

lege.

Prin urmare, Curtea a

majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 10 ani închisoare, la

13 ani închisoare.

Faptul că inculpatul

a consumat alcool, împreună cu victima, nu este suficient pentru a se aplica

inculpatului o pedeapsă mai mică, în condițiile în care infracțiunea a fost

săvârșită pe fondul consumului exagerat de alcool, inculpatul fiind cunoscut ca

o persoană care obișnuia să consume băuturi alcoolice, alcoolul provocându-i

stări de agresivitate, fiind sancționat de mai multe ori contravențional de

lucrătorii de poliție.

Atitudinea sinceră a

inculpatului a fost avută în vedere de instanța de fond, când a constatat

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.,

neimpunându-se reținerea circumstanței prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., în

condițiile în care după ce a înjunghiat victima, a plecat spre domiciliul său,

abandonând cuțitul, cu care a săvârșit fapta.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul D.G., criticând hotărârea sub aspectul

netemeiniciei, solicitând redozarea pedepsei, ținând cont de circumstanțele

personale favorabile inculpatului.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte

constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Situația de fapt

reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este

în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără

dubiu, că inculpatul a săvârșit fapta reținuta în sarcina sa și anume

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1)

lit. i) C. pen.

Inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptei, solicitând să fie judecat potrivit dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen.

Sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul

inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte, apreciind că în speță, instanța de

apel a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor

criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai

adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză, negăsindu-și

astfel aplicabilitatea cazul de casare invocat în susținerea recursului.

La individualizarea

pedepsei stabilite în sarcina inculpatului Înalta Curte constată că,

pornindu-se de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen.,

pedeapsa a fost aplicată într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale

ale săvârșirii infracțiunii și circumstanțelor personale ale inculpatului,

nefiind astfel întemeiată solicitarea de reținere de circumstanțe atenuante și

nici de reducere a cuantumului sancțiunii aplicate, având în vedere gradul

ridicat de pericol social al faptei săvârșite, în condițiile în care

inculpatul, după ce a înjunghiat victima, a abandonat-o, apoi a aruncat cuțitul

folosit la comiterea infracțiunii.

Nu mai puțin lipsită

de relevanță este și împrejurarea că inculpatul nu este la primul conflict cu

legea penală, așa cum rezultă din fișa de cazier, anterior fiind condamnat de

mai multe ori aplicându-i-se sancțiuni administrative, aspect ce demonstrează

că inculpatul este predispus la săvârșirea faptelor de natură penală.

Totodată, Înalta

Curte reține că și modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de

fond și menținută ce instanța de prim control judiciar, este corespunzătoare

gradului de pericol social al faptelor și periculozității făptuitorului, astfel

ca nici din această perspectivă criticile formulate în recurs nu sunt

întemeiate.

În speță, se constată

că circumstanțele personale ale inculpatului au fost corect evaluate de

instanța de apel cu prilejul stabilirii modalității de executare a pedepsei, în

mod corect, apreciindu-se că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare

în regim neprivativ de libertate, ținând seama de gradul de pericol concret al

faptei, dar și pentru preîntâmpinarea unor noi situații cu risc criminogen.

În contextul celor

anterior menționate, criticile formulate de recurentul inculpat se privesc ca

fiind neîntemeiate, apreciindu-se că doar pedeapsa în cuantumul fixat de

instanța de apel și cu executare în regim de detenție, este corespunzătoare

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și

sub aspectul modalității de executare, fiind aptă să răspundă scopului

preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C.

pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei

și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată

acestuia, pe de altă parte.

Neexistând nici

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul

declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

rap. la art. 383 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 88 C. pen. a va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 30 august

2011 la zi.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr.

151 din 02 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 august

2011 la 25 iulie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 25 iulie 2012.

Procesat

de GGC - NN