ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3280/2009

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 44/F din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului I.I. împotriva Rezoluției nr. 431/P/2008 din 2 februarie 2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 4 noiembrie 2008 organele de urmărire penală ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești au fost sesizate printr-o plângere penală de către persoana vătămată I.I. - expert tehnic judiciar în cadrul Biroului de expertize tehnice-judiciare de pe lângă Tribunalul Vâlcea cu privire la faptul că în Dosarul civil cu nr. 443/288/2008 al Judecătoriei Rm. Vâlcea, în care a fost desemnat să efectueze expertiză tehnică, la termenele de judecată din 16 octombrie 2008 și 06 noiembrie 2008, făptuitoarea P.E.N. în calitate de avocat ar fi întrebuințat expresii jignitoare la adresa sa, în sensul că a cerut instanței înlocuirea lui cu un alt expert pe motiv că este un octogenar cu evidente probleme de sănătate, că se substituie uneia dintre părți, că are păreri personale, că solicită în permanență să se mai depună acte la dosar.

Prin Rezoluția nr. 431/P/2008 din 02 februarie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.E.N. cercetată sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 250 C. pen. și art. 261

1

C. pen.

S-a considerat că în sarcina făptuitoarei nu pot fi reținute infracțiunile pentru care a fost cercetată, întrucât aceasta nu poate avea calitatea de funcționar public sau de funcționar, în sensul prevăzut de art. 147 C. pen., avocatul având un statut juridic și profesional propriu autonom de liber profesionist, cu drepturi și obligații prevăzute de lege și de normele de deontologie profesională, dar fără vreo subordonare față de autoritate publică.

S-a considerat că infracțiunea prevăzută de art. 261

1

C. pen. nu a fost săvârșită de intimata avocată, deoarece aceasta se referă la împiedicarea participării într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză, a unui martor, expert, prin violență, amenințare sau prin orice alt mijloc de constrângere, aspecte care nu s-au probat a fi realizate.

Împotriva acestei rezoluții petiționara I.I. a formulat plângere la procurorul general, care prin Rezoluția nr. 145/4/ 2/2009 a respins ca neîntemeiată plângerea petiționarului, apreciindu-se că nu există indicii în legătură cu săvârșirea vreunei faptei penale de către avocata P.E.N.

Nemulțumit de modul de soluționare al plângerii sale, petiționarul s-a adresat instanței de judecată, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen. care a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, motiv pentru care a respins plângerea petiționarului.

Împotriva acestei hotărâri petiționarul a declarat recurs, apreciind că instanța, în mod greșit i-a respins plângerea ca inadmisibilă, întrucât trebuia trimisă la procurorul ierarhic superior, în cauză, intimata, făcându-se vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetată, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei curții de apel și restituirea dosarului la parchet pentru începerea urmăririi penale față de aceasta.

Înalta Curte, examinând recursul petiționarului I.I., prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

În speță, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246, art. 247, art. 248, art. 250 C. pen. trebuie ca făptuitorul să aibă calitatea de funcționar public sau funcționar, în sensul dispozițiilor art. 147 C. pen., calitate pe care intimata nu o are, aceasta, având profesia de avocat, care nu se încadrează în noțiunea de funcționar public, avocatul beneficiind de un statut juridic propriu autonom, de liber profesionist, conform Legii nr. 51/1995.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 261

1

C. pen., simplele comentarii făcute de către intimata („octogenar cu probleme de sănătate”) la adresa petentului nu pot constitui acte de violență, amenințări sau constrângeri în sensul dispozițiilor legale, ci sunt simple afirmații prin care aceasta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul în care, a decurs întâlnirea părților cu I.I., în calitate de expert, fapt ce nu poate atrage răspunderea penală a acesteia.

Din analiza conținutului dispozitivului Sentinței penale nr. 44/F/2009 a Curții de Apel Pitești, rezultă că plângerea a fost ca nefondată și nu ca inadmisibilă, așa cum susține petiționarul, hotărârea fiind legală și temeinică, motivată în fapt și în drept.

Față de cele reținute Înalta Curte va respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ca nefondat recursul petiționarului I.I.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat și la 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata P.E.N., conform chitanței anexate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.I. împotriva Sentinței penale nr. 44/F din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat și la 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata P.E.N.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.