ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4823/2011

Asupra recursurilor

de față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei.

1.Obiectul acțiunii

și hotărârea primei instanțe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, sub nr. 595/44/2011, reclamanta SC M. SA Brăila a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Agenția

de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit, pronunțarea unei hotărâri

judecătorești prin care să se dispună anularea deciziei de soluționare a

contestației înregistrată sub nr. 5630 din 15 martie 2011 și a actelor

subsecvente, respectiv a procesului-verbal de constatare nr. 2009 din 28

ianuarie 2010 privind proiectul C 1.12171220900034 din 07 iunie 2010

„Înființarea unei capacități de abatoriza porci la SC M. SA, comuna Chiscani,

județul Brăila ca fiind nelegale și netemeinice; suspendarea efectelor celor

două acte, decizia nr. 5630 din 15 martie 2011 și procesul-verbal de constatare

2009 din 28 ianuarie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a invocat mai multe motive de netemeinicie și nelegalitate

a actelor administrative, arătând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14

și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării acestora.

Prin sentința nr. 218

din 30 iunie 2011 Curtea de Apel Galați, a admis cererea de suspendare

formulată de SC M. SA și a dispus suspendarea efectelor deciziei nr. 5630 din 15

martie 2011 și a procesului-verbal de constatare 2009 din 28 ianuarie 2011 până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea

acestor acte.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada

întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului

bine justificat și a existenței unei pagube iminente.

A apreciat că

existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările

cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de

legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al

actelor administrative.

Prin acțiunea

formulată reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie

a actelor atacate ce necesită verificări din partea instanței și care

constituie fără dubiu un caz bine justificat, în accepțiunea art. 2 lit. t) din

Legea nr. 554/2004.

A reținut Curtea, că

din înscrisurile depuse rezultă că în prezent reclamanta are în derulare un

număr de 98 contracte de credit și leasing însumând un sold de 117.326.296 lei,

precum și contracte cu o serie de clienți notabili SC M.C.&C. SA, SC R.H.

SA, SC C.R. S.A., SC K. SA.

De asemenea, din

actele depuse rezultă că reclamanta a emis C.E.C.-uri și bilete la ordin și are

un număr de aproximativ 1000 de angajați.

În privința pagubei

iminente prima instanță a apreciat că blocarea conturilor reclamantei și

trecerea la executarea silită pentru suma reținută de organele fiscale poate

constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară și că o asemenea

împrejurare ar putea, evident, avea efecte păgubitoare și în planul achitării

altor datorii fiscale.

Totodată Curtea, a

reținut că prin sentința nr. 70 din 10 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. 118/44/2011,

s-a dispus suspendarea procesului-verbal de constatare nr. 2009/28 ianuarie 2010

până la soluția instanței de fond, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

reclamanta achitând cauțiunea în cuantumul fixat de instanță.

Ca atare, cum prin

cererea de față s-a solicitat suspendarea cu privire la aceleași acte

administrative (și a deciziei date în soluționarea contestației administrative)

în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța a considerat că nu se

impune obligarea reclamantei la plata unei alte cauțiuni în temeiul art. 215 alin.

(2) din O.G. nr. 92/2003.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a formulat,

în esență, următoarele critici:

O primă critică,

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se referă la faptul

că instanța de fond nu a prezentat motivele de fapt și de drept pe care și-a

întemeiat soluția, potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

O a doua critică se

referă la faptul că prima instanță a greșit interpretarea și aplicarea legii,

în ceea ce privește existența cazului binejustificat și paguba iminentă.

Astfel reclamanta în

cuprinsul cererii de chemare în judecată nu a indicat nici o împrejurare de

natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ

atacat.

Recurenta a arătat în

continuare că între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă și SC M.

SA s-a încheiat contractul de finanțare nr. CC1.1217120900034, având ca obiect

acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru realizarea „proiectului”. Înființarea

unei capacități de abatorizare porci la SC M. SA, comuna Chișcani, jud. Brăila.

Că acest contract nu

a fost respectat în toate clauzele sale iar O.L.A.F., organism cu atribuții în

asigurarea protejării intereselor financiare și economice ale C.E., a

recomandat recuperarea integrală a fondurilor, pentru acest motiv.

Recurenta a menționat

motivele pentru care s-a considerat că s-a încercat fraudarea bugetului

comunității europene și a susținut că Procesul verbal de constatare nr. 2009

din 28 ianuarie 2011 a fost întocmit de către A.P.D.R.P. în conformitate cu

prevederile art. 1 alin. (1) din Anexa I, Prevederi generale, și că reclamanta

se face vinovată de încălcarea prevederilor contractuale în implementarea

proiectului de finanțare, S.A.P.A.R.D.

Totodată recurenta a

criticat susținerile intimatei reclamante privind încălcarea prevederilor art. 2

lit. a) și b) din O.G. nr. 79/2003 și ale art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr.

2988/1995, motivat de faptul că prin emiterea acestor acte, A.P.D.R.P. nu a

demonstrat unul din elementele constitutive ale fraudei, astfel cum este

aceasta definită în legislația națională dar și europeană, respectiv intenția

cu care s-a săvârșit frauda, arătând că beneficiarul este răspunzător în mod

direct de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării.

Și în ceea ce

privește paguba iminentă, recurenta a susținut că, în mod greșit prima instanță

a reținut îndeplinirea condiției pagubei iminente de natură să justifice

suspendarea executării, întrucât executarea unei obligații bugetare, stabilită

printr-un act administrativ se bucură de prezumția de legalitate și nu poate

constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând

actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Cererea de suspendare

a executării actului administrativ formulată în prezenta cauză a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestor

dispoziții (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi

solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru

anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța va

putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o

dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea

acțiunii în fond. (2) Dispozițiile alin. (2) și (4) ale art. 14 se aplică în

mod corespunzător.

Art. 14 alin. (1) din

aceiași lege stipulează faptul că se poate cere instanței competente

suspendarea executării actului administrativ „În cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond”.

Rezultă, așadar, că

suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de îndeplinirea

cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de anulare a

actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă

prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și

iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

Referindu-se

la noțiunile susmenționate,

art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 definește „paguba iminentă” ca fiind – „prejudiciul material

viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public” (lit. ș) iar

„cazuri bine justificate” – „împrejurările legate de starea de fapt și de

drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ” (lit. t).

În cauza de față

Înalta Curte, constată că în mod corect prima instanță a procedat la

suspendarea procesului verbal de constatare nr. 2009 din 28 ianuarie 2011, constatând

îndeplinite condiția cazului binejustificat și a pagubei iminente.

Un argument în

favoarea acestei soluții este și faptul că prin Decizia nr. 21601 din 19 septembrie

2011, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, procedând la

soluționarea contestației formulată de reclamantă, a redus debitul societății

de la suma de 3.294.656,87 lei la suma de 1.680.881,205 lei.

În ceea ce privește

suspendarea executării deciziei nr. 5630 din 15 martie 2011, constatându-se că

prin această decizie A.P.D.R.P a suspendat soluționarea contestației formulată

de SC M. SA, împotriva procesului verbal de constatare nr. 2009 din 28 ianuarie

2011, prin decizia 21601 din 19 septembrie 2011 contestația societății fiind

soluționată, Înalta Curte, urmează să modifice în parte sentința atacată în

sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei nr. 5630 din 15

martie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței nr. 218 din 30 iunie

2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 5630

din 15 martie 2011 emisă de A.P.D.R.P.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2011.