ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 454/2010

Asupra contestație în anulare de față: Având în vedere lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea introdusă la data de 24 iulie 2009 la Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatorul V.A. solicită a se constata nulitatea Deciziei penale nr. 1793/2009 pronunțată în Dosarul penal nr. 3177/1/2009. În motivarea contestației în anulare invocă învestirea instanței, conform disp. art. 391 alin. (1) și 2 C. proc. pen., și arătând că în Dosarul penal nr. 3177/1/2009 cauza s-a judecat cu încălcarea disp. art. 300 1 și fără citarea sa. De precizat că în această contestație în anulare nu se invocă niciun motiv din cele prevăzute în disp. art. 386 lit. a), b), c), d), e) C. proc. pen. Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, potrivit disp.

art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează: Această contestație în anulare este formulată împotriva Deciziei penale nr. 1793 din data de 14 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3177/1/2009. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în anumite cazuri. Din conținutul contestației Înalta Curte înțelege că motivul invocat ar fi cel prevăzut de disp. art. 386 lit. a) C. proc. pen. (când procedura de citare a părții pentru termenul când s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinit conform legii).

Analizând Decizia penală nr. 1793 din data de 14 mai 2009, Înalta Curte constată că obiectul judecății era examinarea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul V.A. împotriva Deciziei nr. 943 din 9 februarie 2005 și că în această cauză, conform disp. art. 391 C. proc. pen., nu s-a dispus citarea. Examinându-se admisibilitatea contestației, s-a respins ca inadmisibilă deoarece s-a constatat că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile strict și limitativ prevăzute de disp. art. 386 C. proc. pen. Faptul că s-a judecat fără citarea contestatorului în faza admiterii în principiu este legal, deci nu se poate invoca disp. art. 386 lit. a) C. proc.

pen. Constatând că în cauză nu există niciun motiv din cele prevăzute strict și limitativ de disp. art. 386 C. proc. pen., urmează a se respinge această contestație în anulare formulată de contestatorul V.A., ca inadmisibilă. Având în vedere disp. art. 192 C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul V.A. împotriva Deciziei penale nr. 1793 din 14 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3177/1/2009. Obligă recurentul-contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.