ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 454/2010

Asupra contestație în

anulare de față:

Având în vedere

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la data de 24 iulie

2009 la Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatorul V.A. solicită a se

constata nulitatea Deciziei penale nr. 1793/2009 pronunțată în Dosarul penal

nr. 3177/1/2009.

În motivarea

contestației în anulare invocă învestirea instanței, conform disp. art. 391

alin. (1) și 2 C. proc. pen., și arătând că în Dosarul penal nr. 3177/1/2009

cauza s-a judecat cu încălcarea disp. art. 300

1

și fără citarea sa.

De precizat că în

această contestație în anulare nu se invocă niciun motiv din cele prevăzute în

disp. art. 386 lit. a), b), c), d), e) C. proc. pen.

Examinând

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, potrivit disp. art. 391

C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru

considerentele ce urmează:

Această contestație

în anulare este formulată împotriva Deciziei penale nr. 1793 din data de 14 mai

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în

Dosarul nr. 3177/1/2009.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive

se poate face contestație în anulare în anumite cazuri. Din conținutul

contestației Înalta Curte înțelege că motivul invocat ar fi cel prevăzut de

disp. art. 386 lit. a) C. proc. pen. (când procedura de citare a părții pentru

termenul când s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinit conform legii).

Analizând Decizia

penală nr. 1793 din data de 14 mai 2009, Înalta Curte constată că obiectul

judecății era examinarea în principiu a contestației în anulare formulată de

contestatorul V.A. împotriva Deciziei nr. 943 din 9 februarie 2005 și că în

această cauză, conform disp. art. 391 C. proc. pen., nu s-a dispus citarea.

Examinându-se admisibilitatea contestației, s-a respins ca inadmisibilă deoarece

s-a constatat că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul

din cazurile strict și limitativ prevăzute de disp. art. 386 C. proc. pen.

Faptul că s-a judecat

fără citarea contestatorului în faza admiterii în principiu este legal, deci nu

se poate invoca disp. art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Constatând că în

cauză nu există niciun motiv din cele prevăzute strict și limitativ de disp.

art. 386 C. proc. pen., urmează a se respinge această contestație în anulare

formulată de contestatorul V.A., ca inadmisibilă.

Având în vedere disp.

art. 192 C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor de

judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul V.A. împotriva

Deciziei penale nr. 1793 din 14 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3177/1/2009.

Obligă

recurentul-contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 februarie 2010.