ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 875/2011

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 247 din 13 ianuarie 2010

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de

R.A.D.E.T. București în contradictoriu cu pârâta A.L.B. 43 București, în sensul

că a obligat pârâta să permită accesul reclamantei la instalațiile de utilizare

a energiei termice în vederea efectuării lucrărilor de debranșare de la

sistemul centralizat de furnizare a energiei termice.

De asemenea a mai fost obligată

pârâta să plătească reclamantei suma de 8,3 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de fond, a reținut în esență că, potrivit dispozițiilor contractuale

și legale reclamanta are dreptul să solicite pârâtei accesul la instalațiile de

utilizare a energiei termice în vederea efectuării lucrărilor de debranșare de

la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice în cazul neplății la

scadență a contravalorii facturilor reprezentând energia termică livrată.

În speță pârâta nu a făcut dovada

achitării debitului invocat de reclamantă.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 241 din 18 mai 2010 a anulat ca

netimbrat apelul pârâtei A.L.B. 43 reținând, în esență, că apelanta nu a depus

la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON și a

timbrului judiciar în cuantum de 0,15 RON.

Recursul declarat de pârâta A.L.B.

43 împotriva deciziei instanței de apel a fost respins ca nefondat de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 3734 din 4 noiembrie

2010, reținându-se, în esență, că pârâta A.L.B. 43 a fost legal citată la

sediul său din București str. R. nr. 9, cu mențiunea ca pentru termenul din 18

mai 2010 să depună taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON și timbru

judiciar în valoare de 0,15 RON.

Deși legal citată cu mențiunile

expuse anterior, pârâta nu s-a conformat, astfel încât corect instanța de apel

a procedat la aplicarea regimului sancționator instituit de dispozițiile art.

20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, respectiv anularea ca

netimbrat a apelului.

Împotriva Deciziei nr. 3734 din 4

noiembrie 2010 a formulat contestație în anulare pârâta A.L.B. 43 întemeiată pe

dispozițiile art. 317 (2) C. proc. civ.

În argumentarea motivului prevăzut

de art. 317(2) C. proc. civ., contestatoarea a susținut că instanța a respins

recursul fără să fi fost judecat în fond, menținându-se eronat excepția

netimbrării.

Contestația în anulare este nefondată.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac de retractare prin care se cere instanței care a

pronunțat decizia atacată ca în condițiile prevăzute de lege să-și desființeze

propria hotărâre și să treacă la o nouă judecată.

În susținerea contestației în

anulare a fost invocat art. 317 (2) C. proc. civ. unde se stipulează expres că

"Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus

arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs,

dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări".

Verificând legalitatea deciziei

contestate prin prisma motivului invocat de contestatoare se constată că acesta

nu a fost motivat și argumentat în concret.

Fiind în fața unei căi extraordinare

de atac care impune o verificare numai a motivelor expres prevăzute procedural,

fără caracter devolutiv, instanța nu se poate substitui părții pentru o

examinare a unor argumente posibile în sprijinul motivului la care s-a făcut

trimitere.

Din singurul argument exprimat de

contestator se poate observa că se referă la respingerea recursului și că

acesta nu a fost soluționat pe fond ci s-a menținut eronat excepția netimbrării

argumente care nu au legătură cu motivele la care se referă art. 317 C. proc.

civ.

De asemenea trebuie observat că

ipoteza art. 317 alin. ultim nu se regăsește în cauză și datorită faptului că

motivul invocat în recurs chiar dacă vizează o excepție, cea a netimbrării

apelului, a fost examinat, cu alte cuvinte recursul nu a fost respins fără ca

el să fi fost judecat, așa cum cere ultima teză.

În consecință, față de cele ce

preced, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea A.L.B. 49 București împotriva Deciziei nr. 3734 din

4 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 februarie 2011.