ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.O. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: - suspendarea și anularea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice; - anularea ordinului Ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nr. 199 din 27 aprilie 2009 prin care a fost eliberată din funcția de director executiv al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural a județului Gorj.

La data de 16 iunie 2009, reclamanta a depus la dosar o cerere completatoare la acțiunea introductivă de instanță (filele 21-23) în care a solicitat repunerea în situația anterioară emiterii ordinului contestat și plata drepturilor bănești cuvenite, de la data eliberării din funcție și până la data repunerii în funcție. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de cererea ce vizează anularea ordinului Ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nr. 199 din 27 aprilie 2009. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei (filele 35-40 dosar). De asemenea, pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național a depus întâmpinare în cauză în care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată (filele 49-53 dosar).

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 178 din 26 martie 2010, a respins cererile având ca obiect suspendarea și anularea O.U.G. nr. 37/2009, a admis acțiunea reclamantei B.O. și a dispus anularea ordinului Ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nr. 199 din 27 aprilie 2009. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: 1) Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național are calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere având ca obiect anularea ordinului nr. 199 din 27 aprilie 2009, întrucât este emitentul acestui act administrativ unilateral cu caracter individual. 2) O.U.G.

nr. 37/2009 nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în virtutea delegării legislative, reglementate de prevederile art. 115 alin. (1)-(4) din Constituția republicată, și supus aprobării Parlamentului, motiv pentru care nu poate fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ în cadrul procedurii judiciare statuate de Legea nr. 554/2004, modificată. 3) Ordinul Ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nr. 199 din 27 aprilie 2009 a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice a cărei neconstituționalitate a fost constatată prin decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale.

În opinia primei instanțe, chiar dacă decizia Curții Constituționale se aplică doar pentru viitor, conform art. 147 din Legea fundamentală a țării, ea a avut ca efect, la data pronunțării sale, declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 37/2009, în baza căreia reclamanta a fost schimbată din funcția publică deținută. Ca atare, instanța de fond a concluzionat în sensul că ordinul nr. 199 din 27 aprilie 2009 este nelegal, întrucât a fost emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B.O., care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea căii de atac, recurenta susține că prima instanță nu s-a pronunțat pe capetele de cerere având ca obiect repunerea părții în situația anterioară emiterii ordinului contestat și plata drepturilor bănești cuvenite, de la data eliberării din funcție și până la data repunerii în funcție. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Într-adevăr, la data de 16 iunie 2009, recurenta-reclamantă a depus la dosar o cerere completatoare la acțiunea introductivă de instanță (filele 21-23) prin care a solicitat repunerea în situația anterioară emiterii ordinului contestat și plata drepturilor bănești cuvenite, de la data eliberării din funcție și până la data repunerii în funcție.

Prima instanță a dispus anularea ordinului Ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nr. 199 din 27 aprilie 2009 prin care recurenta-reclamantă a fost eliberată din funcția de director executiv al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural a județului Gorj, dar a omis să se pronunțe asupra cererii completatoare, în sensul repunerii părții în situația anterioară emiterii actului administrativ aflat în discuție și plății drepturilor bănești cuvenite. Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâtul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național să o repună pe reclamantă în funcția deținută anterior emiterii ordinului Ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nr. 199 din 27 aprilie 2009 și să-i plătească drepturile bănești cuvenite, de la data eliberării din funcție și până la data repunerii în funcție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.O. împotriva sentinței nr. 178 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâtul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național să o repună pe reclamantă în funcția deținută anterior emiterii ordinului atacat, cu obligarea la plata drepturilor bănești cuvenite, de la data eliberării din funcție până la data repunerii în funcție efectivă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2011.