ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta B.O. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Ministerul

Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:

- suspendarea și anularea O.U.G. nr.

37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice;

- anularea ordinului Ministrului

Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nr. 199 din 27 aprilie 2009 prin

care a fost eliberată din funcția de director executiv al Direcției pentru

Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural a județului Gorj.

La data de 16 iunie 2009, reclamanta

a depus la dosar o cerere completatoare la acțiunea introductivă de instanță

(filele 21-23) în care a solicitat repunerea în situația anterioară emiterii

ordinului contestat și plata drepturilor bănești cuvenite, de la data

eliberării din funcție și până la data repunerii în funcție.

Pârâtul

Guvernul României a formulat întâmpinare în care a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de cererea ce vizează

anularea ordinului Ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nr.

199 din 27 aprilie 2009.

Pe fondul cauzei, pârâtul a

solicitat respingerea acțiunii reclamantei (filele 35-40 dosar).

De asemenea, pârâtul Ministerul

Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național a depus întâmpinare în cauză în

care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă

iar, în subsidiar, ca neîntemeiată (filele 49-53 dosar).

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 178 din 26 martie 2010, a respins

cererile având ca obiect suspendarea și anularea O.U.G. nr. 37/2009, a admis

acțiunea reclamantei B.O. și a dispus anularea ordinului Ministrului Culturii,

Cultelor și Patrimoniului Național nr. 199 din 27 aprilie 2009.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

1) Ministerul Culturii, Cultelor și

Patrimoniului Național are calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere

având ca obiect anularea ordinului nr. 199 din 27 aprilie 2009, întrucât este

emitentul acestui act administrativ unilateral cu caracter individual.

2) O.U.G. nr. 37/2009 nu este un act

administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în virtutea

delegării legislative, reglementate de prevederile art. 115 alin. (1)-(4) din

Constituția republicată, și supus aprobării Parlamentului, motiv pentru care nu

poate fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ în cadrul

procedurii judiciare statuate de Legea nr. 554/2004, modificată.

3) Ordinul Ministrului Culturii,

Cultelor și Patrimoniului Național nr. 199 din 27 aprilie 2009 a fost emis în

aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire

a activității administrației publice a cărei neconstituționalitate a fost

constatată prin decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale.

În opinia primei instanțe, chiar

dacă decizia Curții Constituționale se aplică doar pentru viitor, conform art.

147 din Legea fundamentală a țării, ea a avut ca efect, la data pronunțării

sale, declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 37/2009, în baza căreia

reclamanta a fost schimbată din funcția publică deținută.

Ca atare, instanța de fond a

concluzionat în sensul că ordinul nr. 199 din 27 aprilie 2009 este nelegal,

întrucât a fost emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate

neconstituționale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta B.O., care a solicitat, în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

În motivarea căii de atac, recurenta

susține că prima instanță nu s-a pronunțat pe capetele de cerere având ca

obiect repunerea părții în situația anterioară emiterii ordinului contestat și

plata drepturilor bănești cuvenite, de la data eliberării din funcție și până

la data repunerii în funcție.

Analizând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, la data de 16 iunie 2009,

recurenta-reclamantă a depus la dosar o cerere completatoare la acțiunea

introductivă de instanță (filele 21-23) prin care a solicitat repunerea în

situația anterioară emiterii ordinului contestat și plata drepturilor bănești

cuvenite, de la data eliberării din funcție și până la data repunerii în

funcție.

Prima instanță a dispus anularea

ordinului Ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nr. 199 din

27 aprilie 2009 prin care recurenta-reclamantă a fost eliberată din funcția de

director executiv al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural a

județului Gorj, dar a omis să se pronunțe asupra cererii completatoare, în

sensul repunerii părții în situația anterioară emiterii actului administrativ

aflat în discuție și plății drepturilor bănești cuvenite.

Pentru considerentele anterior

arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., coroborat

cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul,

va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâtul

Ministerul Culturii și Patrimoniului Național să o repună pe reclamantă în

funcția deținută anterior emiterii ordinului Ministrului Culturii, Cultelor și

Patrimoniului Național nr. 199 din 27 aprilie 2009 și să-i plătească drepturile

bănești cuvenite, de la data eliberării din funcție și până la data repunerii

în funcție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta B.O.

împotriva sentinței nr. 178 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată

în sensul că obligă pârâtul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național să o

repună pe reclamantă în funcția deținută anterior emiterii ordinului atacat, cu

obligarea la plata drepturilor bănești cuvenite, de la data eliberării din

funcție până la data repunerii în funcție efectivă.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

ianuarie 2011.