ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1630/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub nr. 1205/39/2009 la Curtea de Apel Suceava, reclamantul B.A a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Ordinul Ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nr. 209 din 27 aprilie 2009, care i-a fost comunicat la data de 4 mai 2009, prin care a fost eliberat din funcție în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009. î n motivarea cererii a arătat ca are calitatea de funcționar public, fiind numit în funcția de director al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Suceava, prin Ordinul Ministrului nr. 317 din 9 iunie 2005, emis în urma concursului organizat la data de 2 și 3 iunie 2005 de către A.N.F.P., iar prin Ordinul atacat a fost eliberat din funcție în temeiul dispozițiilor O.U.G.

37/2009. A precizat reclamantul că O.U.G. nr. 37/2009, a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009. publicată în M. Of. nr. 158 din 6 noiembrie 1009. b) Întâmpinarea formulată în cauză Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, ca prescris capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 209/2009 și în subsidiar ca neîntemeiată. î n ceea ce privește excepția inadmisibilității a arătat că în primul rând reclamantul a solicitat anularea O.U.G. nr. 37/2009, act normativ care a fost abrogat, iar în al doilea rând că reclamantul nu a făcut dovada plângerii prealabile nefiind depusă la sediul instituției vreo cerere de revocare a Ordinului nr. 209/2009.

De asemenea, a invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune întrucât în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 cererea ar fi trebuit introdusă în termen de 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă. Dacă autoritatea publică nu a fost sesizată cu o plângere prealabilă aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că acțiunea în anularea unui act administrativ trebuie introdusă în termen de 6 luni de la comunicarea actului administrativ. Cum reclamantul a arătat în acțiune că actul administrativ atacat i-a fost comunicat la data de 4 mai 2009 ultima zi în care se putea introduce acțiunea era 4 noiembrie 2009, iar cererea a fost formulată la 5 noiembrie 2009, astfel că este tardivă.

Pe fondul cauzei a arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât reclamantul nu arată motivele de nelegalitate anterioare sau concomitente cu emiterea Ordinului nr. 209/2009, invocând doar motive de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009, care de altfel este și abrogată. A mai arătat că desființarea postului de director executiv a intervenit în temeiul legii, autoritatea publică nefiind implicată în procesul de desființarea a postului respectiv. c) Precizarea acțiunii La data de 15 februarie 2010, reclamantul a formulat precizări la acțiune solicitând anularea Ordinului nr. 209/2009, comunicat la data de 4 mai 2009, obligarea pârâtului la emiterea unui ordin de numire în funcția publică de director al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Suceava precum și la plata diferenței de drepturi salariale pe perioada 24 mai 2009 și până la repunerea efectivă pe acest post.

A arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmare a unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de 1 an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României. Alineatul 5 al articolului respectiv dispune că acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei proceduri administrative.

A mai arătat că cererea sa a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ și a fost depusă în termenul de 6 luni, cu scrisoare recomandată. d) Sentința și motivarea primei instanțe Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 103 din 26 aprilie 2010 a respins, ca nefondată, excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național; a admis excepția lipsei plângerii prealabile, invocată de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național și, în consecință : a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, având ca obiect anularea Ordinului nr. 209 din 27 aprilie 2009 și a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că termenul de 6 luni curge de la data comunicării actului, respectiv de la data de 4 mai 2009, ceea ce înseamnă că el s-a împlinit la data de 4 noiembrie 2009. p otrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenele statornicite pe luni se sfârșesc în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare însă potrivit dispozițiilor art. 104 C. proc. civ., „actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc împlinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui ” . î n speță, acțiunea reclamantului a fost trimisă instanței prin poștă la data de 2 noiembrie 2010, astfel încât excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de către pârât este neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția lipsei plângerii prealabile, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată. A reținut că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia. Deși această excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, reclamantul nu a depus dovezi din care să rezulte că a formulat plângere prealabilă în termenul prevăzut de lege.

Apărarea reclamantului referitoare la faptul că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, plângerea poate fi introdusă direct la instanță în situația în care s-a admis o excepție de neconstituționalitate, nu poate fi reținută întrucât această excepție se referă la acțiunile formulate de către persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe pe când speța de față vizează un act administrativ cu caracter individual, respectiv un ordin de eliberare dintr-o funcție publică. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.A. a) Motivele de recurs În motivele de recurs, recurentul-reclamant a susținut că în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, întemeiate pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu este obligatorie plângerea prealabilă.

De asemenea, a precizat că la 30 aprilie 2009 s-a adresat cu cerere de revocare a ordinului de eliberare din funcție. b) Analiza motivelor de recurs Din examinarea acțiunii, a legislației aplicabile și a motivelor de recurs, se reține următoarele: Situația de fapt Reclamantul B.A. a funcționat ca director executiv al Direcției pentru cultură, culte și patrimoniu cultural al Județului Suceava. Prin Ordinul nr. 209 din 27 aprilie 2009 a fost eliberat din această funcție, în baza dispozițiilor art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009. Acțiunea a avut ca obiect anularea Ordinului nr. 209/2009. În cuprinsul acțiunii (fila 7 dosar fond) reclamantul a precizat expres temeiul de drept, respectiv, art. 1, 9 și 15 precum și art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, invocând și neconstituționalitatea O.U.G.

nr. 37/2009. Legislația aplicabilă Legea nr. 554/2004, art. 7 alin. (5) - În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Art. 9 alin. (1) -Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță . Alin. (4) - În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.

al României, Partea I. Alin. (5) - Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative Analiza legislației aplicabile relevă că persoana vătămată într-un drept sau interes legitim prin ordonanță sau dispoziție din ordonanță poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate. Obiectul acțiunii îl poate constitui anularea actelor administrative emise în baza ordonanței apreciată ca neconstituțională, acordarea de despăgubiri și după caz, obligarea autorității să emită un act administrativ sau să realizeze o operațiune administrativă.

În cazul unor astfel de acțiuni, astfel cum rezultă din prevederile art. 7 alin. (5) și 9 alin. (4) plângerea prealabilă nu este obligatorie. Ori, în speță, acțiunea reclamantului s-a întemeiat chiar pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu se mai impunea efectuarea plângerii prealabile. Înalta Curte precizează că instanța de fond a dat o dezlegare greșită apărărilor reclamantului, referitoare la aplicabilitatea art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Judecătorul fondului a apreciat că textul invocat de reclamant s-ar aplica numai dacă obiectul acțiunii s-ar referi la vătămarea produsă prin ordonanțe și nu printr-un act administrativ. Interpretarea este evident fără suport în legislația incidentă în cazul dedus analizei judiciare.

Legiuitorul a prevăzut în art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 că obiectul acțiunii îl constituie anularea actului emis în baza unei Ordonanțe neconstituționale, iar în alin. (1) al aceluiași articol, s-a indicat expres că obiectul principal al acțiunii nu-l poate constitui constatarea neconstituțională a ordonanței. Vătămarea persoanei se produce prin actul administrativ emis în baza ordonanței neconstituționale, iar instanța de contencios administrativ nu poate cerceta neconstituționalitatea unei Ordonanțe. Potrivit Constituției și Legii nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional se pronunță asupra excepției de neconstituționalitate a unei ordonanțe și instanța de contencios administrativ asupra actului administrativ emis în baza unei ordonanțe neconstituționale.

c) Soluția instanței de recurs Față de prevederile legale cu aplicabilitate în speță, sentința primei instanțe este nelegală. Întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului pricinii, în baza art. 20 alin. (3), teza ultimă din Legea nr. 554/2004, se va casa sentința primei instanțe, cu trimitere pentru rejudecare pe fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.A., împotriva sentinței nr. 103 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2011.