ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5129/2009

Situația de fapt. Prin cererile de verificare nr. A din 25 ianuarie 2007 și nr. B din 25 ianuarie 2007 formulate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și respectiv, de către Asociația Luptătorilor din 22 Decembrie 1989 T., Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității i-a fost solicitată verificarea domnului Z.I.D., ce deține calitatea de revoluționar, sub aspectul posibilei calități a acestuia de lucrător sau colaborator al Securității. Prin nota de constatare din 04 iulie 2008 emisă de Direcția Investigații a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității au fost reținute următoarele aspecte: a) Dl. Z.l.D. a fost recrutat la data de 19 octombrie 1982 pentru "încadrarea informativă a cadrelor didactice și elevilor din Liceul I.C. nr. X - M.I. U. din Turda". Utilitatea recrutării sale ca informator reiese din faptul că Securitatea nu dispunea de "rețea suficientă în mediul cadrelor didactice și a personalului tehnico-administrativ pentru cunoașterea problemelor de interes muncii noastre". b) La data de 19 octombrie 1982 a semnat un angajament de colaborator cu Securitatea, olograf, preluând numele conspirativ de colaborare „S.". c) Din raportul întocmit de către ofițerul de Securitate cu ocazia recrutării sale, precum și dintr-o notă informativă furnizată de către colaboratorul „S." la data de 19 octombrie 1982, reies obiectivele pe care le avea de urmărit în activitatea sa de informator. Astfel, sarcinile primite de la ofițerii de securitate erau de a depista: Persoane care să prezinte interes pentru activitatea de securitate (protestatari, suspecți de evaziune, colportori de zvonuri și știri ascultate la posturile de radio străine, legături ale unor străini, etc.); Comentarii „care să afecteze politica statului nostru"; d) Din raportul privind activitatea desfășurată de informatorul „S." (datat 20 octombrie 1983) reiese interesul domnului Z.I.D. pentru activitatea de colaborare cu Securitatea, având în vedere că, în momentul mutării cu serviciul „a cerut să-i fie făcută legătura cu cineva din Cluj pentru continuarea activității cu organele noastre". Același interes rezultă și din nota de analiză privind informatorul „S." (datată 14 iulie 1984) în care ofițerul de securitate menționează că, după mutarea sa la Cluj, domnul Z.I.D. a preferat să mențină legătura cu Securitatea din Turda, astfel încât „cu ocazia vizitelor făcute la părinți - unde are de fapt domiciliul stabil - să ne aducă la cunoștință problemele care le consideră că prezintă interes pentru organele noastre". În raport de aceste constatări, la data de 28 august 2008 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat, în condițiile O.U.G. nr. 24/2008, o acțiune prin care a solicitat Tribunalului București să se constate calitatea de colaborator al Securității a pârâtului Z.I.D. Prin încheierea de ședință din 05 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în raport cu dispozițiile art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei instanței competente, respectiv Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Întâmpinarea formulată de pârâtul Z.I.D. Pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, deoarece, în calitatea sa de profesor la Liceul I.C. nr. X din Turda, județul Cluj, a fost contactat de numitul B.I. pentru a da relații despre un elev, care s-a constatat a fi nevinovat. Pârâtul contestă împrejurarea că a informat organele securității, că nu a semnat angajamentul decât la presiunile exercitate de numitul B. și că nu cunoaște să fi avut nume conspirativ.

Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 848 din 3 martie 2009, Curtea de Apel București, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, faptul că din examinarea dosarului personal, depus în copie la dosarul cauzei, rezultă că activitatea pârâtului Z.I.D. nu poate fi încadrată în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, materialul informativ redactat de acesta neconținând niciun denunț cu privire la eventualele activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii Național pentru Studierea Arhivelor Securității a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul consideră că, încă de la recrutare, intimatul a relatat verbal lucrătorilor Securității despre existența unor „acțiuni ostile securității statului și politicii partidului” și că legiuitorul a instituit o prezumție de veridicitate asupra consemnărilor ofițerilor de Securitate.

Apărările formulate de intimatul Z.I.D. Intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că susținerile din recurs reprezintă interpretări tendențioase, bazate pe prezumția textelor legale aplicabile. Intimatul reiterează apărările formulate în dosarul de fond și subliniază faptul că nu a formulat nici un denunț care să fi vizat încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Textul de lege sus-menționat se interpretează foarte clar în sensul că denunțurile vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) nu se încadrează orice denunț, ci numai cele expres menționate. Este adevărat că nu are relevanță forma prin care se prezentau aceste denunțuri, scrisă sau verbală, și că în privința consemnărilor lucrătorilor Securității există o prezumție de veridicitate. 3. Este adevărat că intimatul a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea, în data de 19 octombrie 1982, prin care acesta a luat la cunoștință și de obiectivele pe care le avea de urmărit în activitatea sa de informator. Intimatul nu a realizat nicio informare scrisă, iar în anul 1984 a comunicat că datorită schimbării domiciliului din Turda în Cluj-Napoca nu a mai avut posibilitatea să vină în contact cu problemele din Municipiul Turda. Din consemnările verbale ale lucrătorilor Securității rezultă că intimatul a relatat despre efectuarea unei vizite a patru italieni, când nu s-au pus probleme care să afecteze politica statului comunist; schimbul de ilustrate sau obținerea unor reviste de specialitate din străinătate; faptul că în ansamblul „M.” sunt numai oameni serioși iar în liceu au fost prelucrați 14 elevi pentru absențe repetate. 4. Din analiza materialelor informative prezentate de recurent rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de „colaborator al Securității” deoarece lipsește elementul esențial prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și anume, îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 5. În consecință, se va constata neîntrunirea motivelor de critică aduse hotărârii instanței de fond, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.