ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5252/2010

HOTĂRÂRE
14.10.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5252/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin cererea

înregistrată la data de 22 februarie 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Instituția Prefectului județului Bistrița-Năsăud a solicitat, în

temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Sentinței civile nr. 348/2009

pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă

nr. 125/20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, întrucât acestea sunt

contradictorii Deciziei nr. 1485/10 aprilie  2003 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Prin aceeași cerere

s-a solicitat revizuirea Deciziei nr. 125 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Cluj în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Analizând cererea de

revizuire formulată, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 348 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost

respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii promovată de

reclamantul T.D.J. împotriva pârâtei Instituția Prefectului Județului

Bistrița-Năsăud

A fost respinsă ca

neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat a Hotărârii Curții europene

a drepturilor omului în dos. nr. 29762/02 pronunțată în cauza Teodorescu

împotriva României la data de 29 iulie 2008;

A fost respinsă ca

neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la perioada

28 iunie 2000 - 2 martie 2006;

A fost admisă în

parte ca fiind întemeiată acțiunea formulată de reclamantul T.D.J. împotriva

pârâtei Instituția Prefectului județului Bistrița-Năsăud și, în consecință,

pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 128.494 lei

reprezentând drepturi bănești restante aferente perioadei 15 iulie 2000 - 14

ianuarie 2009 actualizate cu rata inflației la data de 31 iulie 2009.

A fost obligată

pârâta să plătească contribuțiile datorate bugetului consolidat al statului

datorate de angajat în perioada 15 iulie 2000 - 14 ianuarie 2009 în sumă de

45.696 lei debite datorate, 46.181 lei majorări de întârziere și 7.703 lei

penalități de întârziere calculate până la data de 7.2009;

Au fost respinse

celelalte cereri ale reclamantului ca neîntemeiate și pârâta a fost obligată să

plătească reclamantului suma de 9.299,5 lei cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă

nr. 125 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins recursul declarat

de pârâta Instituția Prefectului județului Bistrița-Năsăud împotriva Sentinței

civile nr. 348 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud

și a admis recursul declarat de reclamantul T.D.J. împotriva aceleiași

hotărârii pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis în totalitate

acțiunea formulată de reclamant și în consecință:

A obligat pârâta să

plătească contribuțiile datorate bugetului consolidat al statului datorate de

angajator în perioada 15 iulie 2000 - 14 ianuarie 2009 în sumă de 45.246 lei

debite datorate, 53.195 lei majorări de întârziere și 3.937 lei penalități de

întârziere calculate până la data de 31 iulie 2009.

A fost obligată

pârâta la întocmirea și depunerea declarațiilor lunare de buget conform

prevederilor legale, către toate instituțiile abilitate ale statului pe

întreaga perioadă 28 iunie 2000 - 15 ianuarie 2009.

A fost obligată

pârâta la întocmirea fișelor fiscale pe numele reclamantului pentru perioada 28

iunie 2000 - 15 ianuarie 2009 și au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

S-a susținut prin

cererea de revizuire că aceste hotărâri sunt potrivnice Deciziei nr. 1485 din

10 aprilie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate."

Prin hotărâri

definitive potrivnice în înțelesul normei legale citate, urmează a se înțelege

hotărâri pronunțate în dosare separate, prin hotărârea pronunțată în cel de-al

doilea dosar încălcându-se autoritatea de lucru judecat rezultată din hotărârea

pronunțată în primul dosar.

Rațiunea

reglementării acestui caz de revizuire fiind tocmai aceea de a înlătura

nelegalitatea rezultată din soluționarea aceleiași cauze în mod diferit, prin

două hotărâri definitive, rezultă că una din condițiile ce se cer a fi

îndeplinite pentru admiterea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct.

7 C. proc. civ., este aceea ca în al doilea proces, să nu se fi invocat

excepția autorității de lucru judecat. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua

acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai

poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de

lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni.

În cauză, prin

Decizia nr. 125 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj a soluționat excepția

autorității de lucru judecat raportat la Decizia nr. 1485 din aprilie 2003 a

Curții Supreme de Justiție și a constatat că aceasta este neîntemeiată, nefiind

îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză între cele

două litigii.

Prin urmare, nefiind

îndeplinită una din condițiile în care poate fi formulată o cerere de revizuire

în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge calea

extraordinară de atac cu care a fost sesizată.

În ceea ce privește

cererea de revizuire a Deciziei nr. l25 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Cluj, cerere întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta

Curte reține următoarele:

Potrivit art. 323

alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a

dat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Cum în cauză decizia

civilă a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

iar norma de competență reglementată de art. 323 alin. (1) C. proc. civ. este

una imperativă, în baza art. 158 C. proc. civ. raportat la art. 159 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a

acestei cereri, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Respinge cererea de

revizuire formulată de Instituția Prefectului Județului Bistrița-Năsăud în baza

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Declină competența de

soluționare a cererii de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 125 din 20

ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-10-16
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3330/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 998/ F din 13 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în Dosar nr.
ÎCCJ 2010-11-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5873/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 317 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții T.F., domiciliată în Mijlocenii Bârgă
ÎCCJ 2016-02-25
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 506/2016
că prin decizia atacată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7295/2/2006. Prin Decizia nr. 2663 din 19 mai 2009, s-a admis
ÎCCJ 2010-11-11
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4902/2010
lamantul a precizat că în cursul derulării procedurii prealabile, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud a adoptat Hotărârea nr. 50 din 15 aprilie 2009 prin care a transmis dreptul de administrare a imobilului Ministerului Administrației și Int
ÎCCJ 2010-10-13
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3285/2010
are folosința imobilului – pentru recuperarea creanței născute în legătură cu lucrul. Reclamantul nefiind îndreptățit la plata folosului de tras este de prisos a mai analiza dacă o parte din acest folos este prescris prin raportarea la peri
Sursă