ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3102/2011

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin Încheierea din 13 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1163/117/2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului H.M.A., ocazie cu care, acesta a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Constatând că în cauză condiția impusă de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu privire la „existența probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică", nu mai subzistă, instanța a admis cererea formulată de inculpatul H.M.A., și, în baza art. 145 1 C. proc.

pen. a înlocuit măsura arestării preventive a acestuia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, impunându-i acestuia obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen. Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. (3 4 ) C. proc. pen. și s-a dispus punerea sa de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză. În termen legal, împotriva încheierii menționate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Cluj pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând casarea, în parte, a încheierii atacate, în ce privește admiterea cererii formulate de către inculpatul H.M.A.

de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, rejudecarea cauzei în aceste limite, și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. În susținerea celor solicitate s-a arătat că inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic și deținere de droguri de mare risc, măsura arestării preventive a acestuia dispunându-se la data de 22 octombrie 2010, în timpul urmăririi penale, dată de la care a fost prelungită și menținută succesiv, inclusiv prin hotărârea de condamnare. S-a mai susținut că, instanța de apel, în mod greșit, a reținut că s-au schimbat temeiurile ce au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, întrucât temeiul arestării îl constituie dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., iar acesta nu a dispărut. În acest sens, s-a precizat că infracțiunile presupus a fi săvârșite de către inculpat denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind condamnat de către instanța de fond, subzistând astfel temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri. S-a mai arătat că instanța trebuia să țină seama și de amploarea pe care a luat-o pe plan național traficul de droguri, precum și de impactul asupra societății, în condițiile în care traficanții oferă droguri persoanelor cu o vârstă fragedă și își formează piață de desfacere după ce aceste persoane minore devin dependente de consumul de droguri. Nu în ultimul rând, s-a mai susținut că termenul rezonabil al arestării preventive nu este depășit în cauză, iar menținerea stării de arest a inculpatului este justificată și din perspectiva art. 5 parag.

1 lit a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. „d" a acestui articol prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 138 din 30 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1163/117/2011, Tribunalul Cluj, reținând în favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. a) - art. 76 lit. d( C. pen., a dispus condamnarea inculpatului H.M.A. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani, pe care a sporit-o la 3 ani și 2 luni închisoare. Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 13 septembrie 2011, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului H.M.A. a constatat că, în cauză condiția impusă de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu privire la „existența probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică", nu mai subzistă, nemaifiind de actualitate, trecând aproape 1 an de la momentul luării măsurii arestării preventive.

Analizând dispozițiile legale anterior menționate, respectiv dispozițiile art. 136 alin. (1) și art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sintagma folosită de legiuitor referitor la existența în concret a pericolului pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică presupune existența unor riscuri de natură a periclita funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora. Or, văzând circumstanțele reale ale cauzei și practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cazul Jiga contra României) se constată că aceste riscuri s-au estompat, iar punerea în libertate a inculpatului prin luarea unei măsuri mai puțin restrictive nu are caracterul perturbării procesului penal și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, la alegerea acestei măsuri (obligarea de a nu părăsi localitatea) s-au avut în vedere și datele ce circumstanțiază persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta este la primul conflict cu legea penală, era student la momentul comiterii faptelor, a colaborat cu organele de anchetă, beneficiind și de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Totodată, Înalta Curte a constatat și faptul că în cea mai mare parte probele dosarului au fost administrate, respectiv inculpatul a fost audiat, rămânând de audiat doar un singur martor sub acoperire, astfel că s-a diminuat și riscul de a influența în vreun fel cercetarea judecătorească sau buna desfășurare a procesului penal.

În această ordine de idei, se constată că din perspectiva analizării acestor elemente anterior prezentate, se poate concluziona că inculpatul, la acest moment procesual - când a mai rămas de audiat un singur martor - nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar continuarea cercetării judecătorești se poate desfășura în bune condiții și cu acesta în stare de libertate. Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că măsura obligării de a nu părăsi localitatea reglementată de dispozițiile art. 145 C. proc. pen. oferă suficiente garanții procesuale, prin stabilirea în sarcina inculpatului a obligațiilor menționate prin încheierea recurată, care să asigure buna desfășurare a procesului penal în continuare și cu inculpatul în libertate.

Ca atare, Încheierea pronunțată la 13 septembrie 2011 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Încheierii din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori pronunțată în Dosarul nr. 1163/117/2011 privind pe intimatul inculpat H.M.A. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a intimatului inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limbă franceză pentru un interval de timp de 2 ore, se va plăti din fondul Î.C.C.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2011.